Bun, dupa inca o sperietura zdravana, m-am gandit ca ar trebui sa deschid topicul asta. Ideea este urmatoarea: am o frica, incontrolabila deja, de caini. Initial a inceput cu frica de caini vagabonzi, dar acum imi sta inima in loc cand vad orice caine, mai putin aia de talie mica-mica.
Aveti astfel de probleme? Si daca da, cum le rezolvati?
Sunt solutii pentru a scapa de frica? Sunt solutii pentru a te asigura ca nu vei fi muscat? Auzisem de nu stiu ce aparate cu .. ultrasunete (?). Aveti? Ati incercat? Functioneaza?
Singurul lucru la care m-am gandit a fost sa imi pun problema: ei, si daca ma musca, ce?! n-o sa mor.. doar ca deja nu ma mai pot controla.

Peseu 1: As vrea ca discutia sa nu degenereze in maidanezi-facuti-manusi vs. iubiti-si-cainii-vagabonzi.

Peseu 2: am fost muscata de caini. Incepand cu 4-5 ani, cand cainele bunicii m-a muscat de fata, din motive pe care nimeni nu le cunoaste (oare ar trebui sa mentionez si ca, la doua saptamani dupa muscatura, cainele a murit? ), si continuand cu tot felul de alti caini, vagabonzi sau cu stapani. dar panica a inceput sa apara acum vreo cinci ani, dupa o muscatura, din senin (ma rog, era o catea, care fatase de curand) capatata de la un caine vagabond - din categoria paznic de bloc.

Ia-ti un ciine. Sau viziteaza niste prieteni care au ciine. Ca ai fost muscata se datoreaza faptului ca nu cunosti "psihologie" canina si cu asta nu vreau sa spun ca e vina ta ca ai suferit! Noua ni se pare ca am fost muscati din senin dar de fapt ciinele a actionat dupa o schema bine stabilita - aparind ceva sau pe cineva.
Ciinii - comunitari sau nu - sint o realitate cu care trebuie sa traim si cred ca daca invatam cite ceva despre cum "gindesc" ciinii nu poate sa ne fie decit de folos.
Aici din pacate se atinge un punct foarte slab al meu si unul din motivele pentru care am plecat din Romania - ciinii vagabonzi. M-a deprimat sa-i aud scheunind de foame si frig, m-a deprimat modul in care romanul "rezolva" situatia, am vazut gasti de tineri inarmati ci bite porniti la vinatoare, infiorator...

Nu e mai infiorator decat sa te vezi inconjurat de caini si atacat. Or fi avand 'psihologia' lor, dar hai sa nu exageram. Una e pasiunea pentru cainii 'domestici', alta e sa nu mai poti merge pe strada din caua unor caini vagabonzi. Intr-o societate normala, nu cred ca trebuie sa socializezi cu ei, fie ca vrei, fie ca nu.
Am ajuns sa am oroare sa vin la lucru, pentru ca toata cladirea e inconjurata, iar unii sunt foarte agresivi. Si, crede-ma, nimeni nu le face nimic, ca sa aiba motiv sa fie asa. Ca or avea o gandire prea subtila pentru mine...
In zona unde locuiesc, la fel, s-au inmultit in decurs de un an, de cand stau eu acolo, incat sunt locuri pe unde trebuie sa ocolesti pe carosabil. Stau la usa magazinelor si sar la tine, care doar vrei sa intri. Mi-e sila... parca am fi in America de Sud.

Carmelita,n-ai nimerit-o cu ia-ti un caine ...ca dupe tre sa-l apere si pe alade vagabonzi!

alexa, cainii inca mai au al saselea simt...
Se spune ca ei "intuiesc" pe cei carora le este frica de ei...
In coltul blocului la mine este o turma intreaga de patrupezi, de toate varstele. Cum trece o masina sau o bicicleta, : mrrrr, ham ! hat !
Masina nu o musca ei, o latra, dar uneori cate un sofer vireaza scurt si anihileaza sau schilodeste pe cate unul.
Hat, la cate un biciclist ! De obicei, acesta pedaleaza si fuge, punand distanta si viteza intre el si caini.
Dar, uneori, cate unul descumpanit, se da jos. Am fost martora, si, am strgat cainii, m-am bagat intre ei si biciclist care in loc sa plece cum ii spuneam, injura cainii. Seful lor, unul mare si roscat, se da la el. Ala scapa bicicleta si se face alb, cu cainele ridicat pe piept. Eu, il strig pe caine, el intoarce capul, il mangai si ii spun sa il lase. Se da jos, vine la mine maraind, se uita. Ii spun sa se urce cu labele sa il mangai. Il scarpin intre urechi, si ii spun aluia s-o taie.

De ce se comporta asa :
Simplu : ei asociaza orice vehicul cu primul pe care l-au vazut ucigand un semen de-al lor, sau schilodindu-l.
Uneori, ei asociaza mirosurile.
Betivii, avand curajul alcoolului se dau ei la caini.
Animalele asociaza orice miros de alcool cu agresiunea si devin ei agresivi mai intai ca sa isi apere teritoriul si semenii.
Eu cand le mai dau de mancare, daca seful este prea lacom si hapaie prea mult, il tin de bot cu o mana si cu alta dau la turma. Cand a fost schilodit, m-a lasat sa ii pun unguente pe picior si nu m-a compostat. Dar oricine se apropia de el maraia cu cu parul zbarlit...
Acum ce sa spun, depinde si ce simti tu in suflet fata de catei.
Dar si de cum le pricepi semnele lor exterioare!
Cand un caine vine cu coada drept in sus, este bine sa ii vorbesti calm sau sa stai linistit. Cand da din coada, e rost de prietenie.
Nu te baga cu sila pe ei, chiar maidanezi au personalitate...


Acum, la modul cel mai serios, cred ca ar trebui castrate toate femelele si toti masculuii, ca sa inceteze odata inmultirea asta necontrolata, dar si stresul nostru al trecatorilor !
Va marturisesc cu sinceritate ca pentru mine este un dublu stress de multe ori :
1. pentru ca nu vreau sa imi omoare cainii pe care ii hranesc cu alti locatari si pe care eu ii iubesc
2. Cand trec prin locuri necunoscute realmente imi este frica sa nu miros a vre-un parfum sau sa fac ceva care sa ii asmuta pe acei catei care nu imi cunosc intentiile si sufletul...

Adica io, indiferent ce probleme oi avea sau cat de grabita oi fi, tre sa ma gandesc sa socializez cu ei, sa ma adaptez la psihologia lor, nu? Pai si daca simt ca mi-e frica, ce? E o justificare sa ma muste??
Pai, hai sa ii lasam sa se inmulteasca in voie, sa-i ajutam chiar!
Io nu ii vreau 'manusi' , imi sunt chiar indiferenti majoritatea, dar sa nu ii vad zburdand pe strazi in haite! Cine nu mai poate de grija si de psihologia lor, sa ii ia acasa pe toti. Io una nu ma voi supara, dimpotriva.

Si mai sunt o categorie: cei care au stapan, dar sunt lasati fara botnita (ma refer la rasele agresive) sau stapanii intra cu ei in magazine, farmacii etc. Nu e normal... Sau chiar daca ii lasa la usa. Sa zicem ca eu sau un copil vrem sa intram si ne e frica, pur si simplu (nu toti adora javrele) si nu putem intra! Nici asta nu e normal.

Carme, nu e vina lor, dupa cum se pare ei sunt 'inteligenti' doar cand decid pe cine ataca sau nu. Dar, nu inseamna ca trebuie sa ma gudur pe langa ei, cand sunt agresivi sau cand ii vad pe strada in haita. Nu e normal, si basta!

Pai eu am tot spus ca as fi in al noualea cer sa vina aia de la patru labe sau alte organizatii sa ii duca unde vor, da' nu o fac. Iar daca pe ei ii doare in dos, primariile trebuie sa faca ceva, nu? Altfel vom ajunge sa fim noi mai putini ca si cainii. Cand am venit in Bucuresit, acum vreo 5 ani, am ramas cu o greata imensa cand am vazut cati caini vagabonzi zburdau pe strazi. Nici acum nu am scapat de imaginile alea. Apoi, a avut Basescu o sclipire de inteligent si a facut curatenie. Dupa care, iar n-a mai facut nimeni nimic si efectele deja se vad. Sunt tot mai multi. E o chestiune de minima civilizatie...

Apropo de mentalitate. In spatele cladirii Casei Presei, unde lucrez, este o haita de vreo 15-20, nu stiu exact (acu sunt si vreo 5 pui proaspeti ). De cand ne-am mutat noi redactia aci, adica de vreo 2 ani, avem aceeasi problema: trebuie sa ne organizam noi in haite ca sa intram in cladire. Mai ales duminica, cand nu poti trece prin interior dintr-o aripa a cladirii in alta. Mai exista optiunea prin curtea interioara, dar si acolo s-a aciuat o haita de vreo 5! Astia din urma au muscat pe o colega, care e cea mai pasnica fiinta de pe planeta! Doua saptamani a stat in pat, cu injectii...
Am chemat noi o organizatie d'asta cu scopuri nobile si marete in viata, sa ii ia. Raspunsul lor a fost: pai au stapan! Cine e, manca-v-as??? am intrebat noi. Pai nu stim exact, e cineva care le aduce de mancare! Pai daca au stapan de ce zburda liberi si nu sunt intr-un tarc macar?
Am chemat hingherii. Aceeasi poveste, cica i-a mai chemat cineva, dar respectivele 'animalute' ar fi ale unei fundatii.
N-am mai inteles nimic. Cert este ca se inmultesc pe zi ce trece, s-au impartit in gasti, unii s-au dus si stau in fata cladirii, unii in spate, altii in curtea interioara.

Singura mea speranta e ca poate scap de orasul asta de c***t.

bah, s-o luam de la coada la cap, ca tot ziceam eu ca nu vreau sa inceapa dezbaterea maidanezi-facuti-manusi vs. iubiti-si-cainii-vagabonzi
nu am inima sa zic - omorati-i pe toti, da' as vrea sa stiu ca sunt castrati, si dusi in adaposturi, zau asa.
Nefe, stiu si eu cainii de la casa presei - m-au alergat si pe mine, iar pe unul din fosti, l-au capsat, cand se pregatea sa plece cu motocicleta de-acolo..
@contraste.. stiu ca simt frica. e un lant al slabiciunilor, deja, in capul meu: mi se face frica atunci cand ii vad (de fapt, se cheama curat panica) si nu vreau sa ma apropii pentru ca mi-e teama ca exact frica pe care o simt sa nu ii aţâţe

si eu mi-am propus sa vorbesc cu ei.. doar ca nu mai pot sa fiu calma, sa ma controlez. cand sunt singura scot niste sunete pierite: hai ma cutzu, stiu ca nu vrei sa ma musti. nu-i asa ca nu vrei sa ma musti? hai sa si asa mi-e frica de tine, nu vrei sa ma sperii, nu? hai nu te mai apropia, ca zau mi-e frica.. suna absolut tembel, iar patrupedele se uita lung la mine, de parca m-ar intreba da' tu ce-ai, cucoana?. iar cand maraie sau se reped la mine.. nu mai controlez nimic. de obicei ma rastesc (adica tip) la ei si tin rucsacul in fata picioarelor, bine apucat ca sa pot sa-i pocnesc in cap daca sar sa muste.
probabil ca-s complet cretina dar nu ma mai pot controla..

Imi amintesc de inceputurile protectiei animalelor in Satu Mare, de doamna Csillik Rozalia si de lupta ei cu morile de vint. A incercat sa construiasca un salas pentru animale (nu ma refer la lagarele de exterminare care se numesc in romania "adaposturi pentru ciini"). A umblat dupa sponsorizari - ca fara astea ce sa faca? sa-i ia la ea in casa? si a ris lumea de ea ca de nebuni... desi solutia problemei ar fi fost ea si cei ca ea.

Intamplator, eu am facut un soi de reportaj despre tipa aia. Sincer, dincolo de intentiile ei nobile, era un pic dusa cu pluta. Iar dupa vizita la ea acasa, unde avea nu stiu cati caini de talie mare - in casa, nu in curte!!! -, am avut senzatia ca am descins intr-un film de groaza de proasta calitate.

In fine, sa nu o enervam pe alexa, ca ea vrea o altfel de discutie . Insa, ideea este ca trebuie facut ceva in privinta cainilor fara stapan. Nu manusi , ci ceva constructiv, ca nici io nu as omori vreunul, oricat par eu de cinica.

Stiu sa recunosc si eu idealistii. Acolo era mai mult de atat. Am vazut ce era in casa...

ba, iertare Nefe, eu cred ca l-as omori pe patrupedul care ar sari pe mine. nu intentionat, dar dupa cum ziceam, tin rucsacul bine apucat in asa fel incat sa-l pocnesc cu sarg. iar daca il pocnesc mai tare decat ar suporta scafarlia lui.. ce sa fac?!
de partea cealalta, sunt suficient de scrantita, incat sa imi fie mila de ei. nu sunt deacord cu a-i bate doar de dragul de a-i bate, mi-e mila de amaratii aia care isi taraie picioarele dupa ce i-a busit vreo masina..

Pai ar fi legitima aparare, nu?

Ma scuzi, da' io n-as fi de acord ca banii publici sa ajunga pe mana unei nebune. Problema ridicat, nu o data, in sedintele de consiliu local din SM.

Carme, io stiu ca tu ai o pasiune pentru caini, bravo tie, dar asta nu inseamna ca tre sa ignori orice logica atunci cand vine vorba de din astea. Acu' repede consiliul ala nu e bun pentru ca nu i-a dat banii nebunei, asta nu e criteriu. Sa fim seriosi.
Io nu sunt pasionata de caini, dar pot gandi echilibrat. Nu spun sa-i omoare, ci doar sa ii culeaga de pe strazi. Insa nu-mi cere sa cad in extrema cealalta si sa dau dovada de fals umanitarism, acceptand orice solutie pentru asta. Ce-ar insemna sa ii dam mana libera lui Vadim, de exemplu, ca doar el e patriot pana in maduva oaselor?! E doar o paralela...

nu vreti voi sa luati o pauza, si sa ne mutam binoclul de la patul diverselor femei de varsta a treia spre patrupedele de diverse varste?

@ contraste, sper ca nu confund si tu faceai referire la cainii pe care tu ii hranesti. iata alta chestiune cu_care eu nu sunt de acord. vreti caine, luati-l, frate, acasa. nu poti in casa, il vrei langa bloc, fa-i un tzarc. nu tine un caine langa bloc, care sa se comporte ca si cum ar fi tarlaua lui, si sa se ia de orice fraier pe bicicleta care trece pe strada, sau de orice fraiera mai fricoasa, asa ca mine, care poate chiar are o treaba in blocul ala si ii tremura chilotii de frica sa nu o composteze jivina.
normalul nu este sa te salveze nimeni din coltii cainilor; normalul este sa nu ai din care colti sa fii salvat. nah, ca ma suparai; de fapt, cred ca ma suparara mai devreme cu babele lor ne.. gandite.

Alexa, din cite stiu eu tre' sa fie valabil. Doar si aia au ochi si cai respiratorii, deci nu vad de ce n-ar merge.
Michelle, din cite am auzit ultrasunetele nu merg intotdeuna, cica pe unii ii enerveaza mai rau. Ideea e sa fii pe faza, cind se apropie ai pus mina pe spray. Si daca reuseste sa te capseze,oricum e bine sa-l sprayezi, macar nu ataca in continuare si i se face frica pe viitor .

mah, eu in general merg cu sparyul in buzunar, ca-s maniaca. o vreme mergeam si cu un creion de tensiune, tot in buzunar, pentru orice eventualitate.
ghostule, manca-te-ar mama, de grijuliu, ideea este ca eu vreau sa evit sa ma muste, nu sa banuiesc ca poate nu mai musca alta data. as zice ca mai bine ma dau cu ardei iute, pe piciare, cand plec de-acasa..
edit: pentru atata grija si atentie

Vin si eu cu niste sfaturi pentru alexa si altii care au frica / oroare de caini
1) incercati sa iubiti cat de cat animalele alea, si sa intelegeti ca majoritatea musca de frica sau ca sa-si apere teritoriul, nu ca ar avea ceva cu voi.
2) cand sunt mai multi si in haita, e bine sa-i evitati, dar discret, nu sa o luati la fuga. De fapt trebuie evitata fuga chiar si cand e unul singur. In momentul in care ai fugit, prinde curaj si se ia dupa tine.
3) Incercati sa va stopati gandurile de genul: astia or sa sara pe mine, or sa ma omoare, mda ii vad deja cum se uita cu sete la mine, ahh deja au planuit sa ma atace. Trebuie sa va uitati la ei ca la orice animal din natura. Ca au avut ghinionul sa fie vagabonzi, e doar vina societatii, adica a noastra a tuturor.
4) Acordati-le respect! Daca nu-i respectati, nici ei nu va vor respecta! la fel cum ganditi voi: "daca se apropie de mine, ii trag una de-l omor", la fel poate gandi si el: "daca se apropie, il musc".
5) Acordati-le incredere si prezumtia de nevinovatie, la fel ca oricarui semen de-al nostru.

Alexa daca tu vrei sa inveti sa eviti sa te muste de ce nu cauti un antrenor din ala pentru caini, unul care stie sa-i dreseze sau asa ceva.Poate reuseste ala sa-ti dea niste sfaturi.Ma gandesc ca un astfel de om trebuie sa stie cum gandesc cainii.
Nu este de ras cu frica asta.Prietena mea S. are o frica paralizanta de caini.Si daca un pechinez se apropie de ea e pe cale sa faca infarct.Se cramponeaza de mine , ma tine asa de strans ca ma gandesc ca-mi va rupe mana o data.
Adevarul este ca daca merg pe strada cu copilul si apare din fata un caine trec copilul pe partea cealalta si prefer sa trec eu pe langa caine.
Nu stii niciodata cum reactioneaza.

Zorro - io i-as iubi, zau, dar e cam greu cand ei sunt langa mine iar eu trec brusc pe pilot automat. se pare ca sunt complet isterica, insa pe cuvant ca imi sare inima din loc si o iau razna atunci cand ii vad. si, in plus, se intampla acel cerc vicios despre care am spus mai devreme: mi-e frica (automat) stiu ca ei simt frica si mi-e teama ca exact asta ii va impinge sa ma muste. uf, incurcate sunt caile panicii

Oiski - intreaba-l pe barrie ce pateste cu mine pe drum, de la momentele in care tip ca eu ma urc in copac, pana la toate isteriile de gen: ia-l de aici, goneste-l, eu nu mai fac nici un pas, daca se mai apropie te omor.. etc etc etc..

ma enerveaza situatia pentru ca nu ma mai pot controla. ieri dimineata, in fata unui bloc era o tanti cu un lup, pe care il alerga cu un bat. si cainele, cu batul in gura, vine spre mine. era evident ca nu are nici o treaba, si ca eventual nu vrea decat sa ii arunc batul, sa aiba dupa ce alerga. numai ca eu am ramas intepenita, probabil cu o mutra ingrozita (ceea ce probabil ca si cainele a observat/ simtit) iar femeia a inceptut sa isi strige cainele. intr-un final asta s-a dat dus de langa mine, fiindca pe mine cred ca ma lasau nervii sau inima daca mai facea un pas.. deci pur si simplu nu mai pot controla povestea asta.

Alexa ti-l aduc eu pe nepotul bily sa faci cunostinta cu el si dupa aia treci in cealalta extrema, o sa umbli dupa ei pe strada Cutu cutu hai la tanti )

as vrea s-o vad p'asta
pe bune, daca se intampla, e clar: tre' sa ma duceti la loc cu verdeata si camasi cu maneci lungi. de fapt, ierea un caniş negru, al unui prieten cu care ma jucam. si daca nu smotoceam cainele ala in toate felurile, am iesit cu el afara, toate bune. da' cand Bela s-a pus in c*r si s-a uitat lung (si rau, mi s-a parut) la mine, mi-a inghetat sangele in vine..

Zorro, p-asta cu masa o stiam.. tot dupa o muscatura am aflat-o
Da, curat panica se cheama. Nu zic ca zici ca sunt nebuna, insa, stiu ca suna a dezinteres, imi e foarte greu sa imi gauresc programul cat sa fac loc unor sedinte de terapie. o sa il iau pe frate-meu la intrebari, ca tot e licentiat in pisicologie

ma intreb daca nu cumva fobia asta s-a declansat pe fondul legaturii din ce in ce mai apropiate dintre mine si motanul meu.. ar fi o ieCSplicatie... dar nu tot la loc cu verdeata ar trebui sa fac o vizita daca-i asa.

Carmelita, ori ne-am scrantit amandoua, ori asta cu legatura dintre om si animalul sau.. se poate sa fie adevarata.

cat despre ocupatul creierului, cel putin in birou mi-a provocat hohote de ras. sa vad cum o fi diseara, cand ies din fabrica printrun campus studentesc ne-luminat si plin de caini.
caaţiluş cuuu păăru' crieţ... fuuurî raaţî diiin cootieţ..

Mie nu mi-e frica de caini si nici nu m-au atacat vreodata...cred ca ei simt ca nu ma tem...Daca incearca sa ma latre,vorbesc cu ei si...ne intelegem perfect!Ma doare sufletul cand ii vad pe strazi,flamanzi,insetati...Nu-i pot hrani si adapa pe toti,desi as vrea...

poate, pana ma fac mare, imi trece si mie panica.
Carmelita, esti un geniu (sau sunt eu complet 'dusa'). aseara am iesit la o bere si o masa, si evident, am trecut pe langa o curte unde am auzit un latrat infiorator (evident, pentru mine si un scheunat poate fi infioarator). si ce-am facut? nu mi-a venit in minte catelusul asa ca am inceptu sa fredonez cutu, cutu, nea Grivei... pe linia de la Mos Craciun cu plete dalbe.. si asa am tinut-o mult dupa aia. a reusit sa ma amuze suficient de tare incat sa reduca tremuratul picioarelor. cred ca mai incerc.. !

alexa coloana sonora este foarte importanta, ea iti impune ritmul la mers. Daca mergi pe "mos craciun" nu risti s-o iei la fuga cu dulaii dupa tine. Melodii potrivite ar mai fi si aia cu "Parle moi, parle moi, j'ai besoin de tandresse...".
Dar daca de exemplu te grabesti undeva poti incerca "Lacucaracia" sau "Nacucaracia" nu stiu cum ii zice exact si nici nu conteaza, important este ca functioneaza.

Zorro, esti rau. ca dac-oi iau p'asta cu busuiocu, acolo prind radacini..

Versurile de la "Tot pe loc" pe melodia de la Lambada... hmm... deliciu

Ca o stapana de animal ce sunt (si nu, nu ma refer le genicon ) vin si eu sa-mi dau cu parerea.

Sunt de acord cu castrarea maidanezilor, desi se pare ca de cand s-a micsorat numarul de caini din spatele blocului s-a marit numarul de pisici. Nu ca ar fi o problema, acum soareci sa nu fie
Frica de caini sta la baza unei exepriente anterioare, cum bine stiti. Frica de ORICE lucru se numeste fobie, uneori se agraveaza pana la anxietate. Pentru ca Alexei ii era frica de maidanezi, iar acum de toti, tind sa cred ca se extinde tocmai pentru ca nu se confrunta cu frica. Ideea me a este urmatoarea: se ia una bucata caine cuminte si se plaseaza langa o domnisoara dragutza, dar speriata de ce va putea urma. Eu il recomand cu caldura pe Fery Catzelushul meu in varsta de 8 ani n-a muscat in viata lui. E atat de tont ca daca vrei cumva sa-i iei osul cel mare si fioros din gura si-i zici sa-l lase jos ca sa nu va apucati sa trageti amandoi de el, pt ca el ar crede ca va jucati, e foarte darnic. Ti-l da si tie spre ros, dar nu uita sa lase mutra de jale si sa fluiere a disperare in speranta ca ti se va frace mila de el si i-l vei inapoia

Ideea e ca animalul sa fie invatzat cu oamenii, nu trebuie neaparat Fery, dar cu cat stapanul isi cunoaste mai bine cainele cu atat domnisoara dragutza va fi mai sigura pe caine. Asta daca are incredere in stapan

Cainii lasati fara botnitze in general sunt cei de care stapanii sunt siguri. Imi las cainele in fata magazinelor pentru ca sunt sigura ca cu fatza aia a lui nu numai ca nu ar speria pe nimeni, dar cu ochii aproape in lacrimi cautandu-ma in magazin ar mai fi si mangaiat si dragalasit de trecatori. Eu sunt sigura de cainele meu si nu as fi nebuna sa-l scot la lumina zilei si sa-l las si singur in multime daca increderea mea in el nu ar fi maxima. asa cum cred ca si ceilalti posesori de caini nu se risca sa lase ceva de care nu sunt siguri nesupravegheat.

o iau de la coada la cap, si imi dau si eu cu pararea ca unii stapani care isi tin cainii fara botnita sunt inconstienti (ho! am zis unii!).

cat despre terapia prin Fery.. aprob.. da' daca si al tau ma musca, iti rod toate oscioarele, promit!
adevarul ca sunt deja exagerata in panica asta a mea. deci, accept sa socializez cu delicatul, finutul si blandul (promiti?) tau animalutz. cand ma primiti la sedinta, domnisoara?

pai cand ai timp, mergem la o plimbare prin parc in aer liber va fi si mai bine, pentru ca vei asocia de cand te vei obisnui cu Fery casa cu siguranta, iar afara ciuciu. Cu cat nu esti legata de o portita de iesire, cu atat te vei baza pe tine si pe caine, nu pe posibila ta fuga sau pe usa pe care o inchizi in urma ta lasand catzelul dupa usa aceea.

dashteapta lu' mama.
da' sa stii ca si daca ma impretenesc cu Fery, tot o sa caut vreun instrument de tortura pentru cainii rebeli (la ultrasuneti sau altrceva, ma refer, nu o sa umblu cu biciul).
sau mai exista varianta in care Fery ma musca pana ma obisnuiesc cu muscatul, si nu imi mai e frica de chestia asta.. (rad io rad, da'.. )

Zorro, eu admit ca-s curat panicoasa cand vine vorba de caini. dar, pacatele mele, cum sa nu intepenesc cand trei caini se latra si sa maraie printre picioarele mele?! zi si tu, acuma.
ca sa nu mai zic ca oricum aveam nervii intinsi, ca inainte de faza asta, mergand cu maidanezii dupa mine, si incordata ca un arc, de n-aveai un' sa bagi un ac, omul inteligent cu_care eram s-a gandit ca e momentul sa strige ham in urechea mea...

in rest, admit, o iau razna cu mult inainte de vreme.

Sa-l pupi undeva pe omu' inteligent care mergea cu tine... De nu l-oi asmuti io pe Basescu, lasa...

Da, ma, da, stiu, da' pana in seara aia chiar nu mi-am dat seama cat de mare e spaima ta.