bdl

Iti dai seama ca pe linie spirituala, prin ¨punerea mainilor¨ sitransmiterea harului mai departe la noul episcop.

Ma intreb cum de nu ti-ai dat seama, nu cred ca altora le-a trebuit vreo explicatie. Fiecare cu priceperea lui.

Eu credeam ca harul e transmis de Dumnezeu... acum vad ca e transmis de episcopi...

vad ca va amuzati aici, da' eu va rog sa incetati cu ironiile...


daca are cineva ceva de adaugat on topic, m-ar face fericit.

altfel... pun eu mainile peste voi...

Dumnezeu transmite harul Duhului Sfant prin intermediul episcopilor.(sper ca exprimarea asta e mai buna si intelegeti)

E simplu sa spui acest lucru, eu unu nu-l inteleg. Poti detalia acest proces te rog ? Cum se transmite acest har de la Dumnezeu ?

Eu nu inteleg de ce are nevoie Dumnezeu de intermediari. Fiind atotputernic, fara indoiala ca poate transmite har direct oricui doreste, fara participarea activa a episcopului.

Pe de alta parte, observ cu oarecare cinism ca un om care se pretinde a fi intermediar beneficiaza de multe avantaje pe plan social. Astfel se creeaza premiza pentru un abuz.

NOPE!

daca vreti, porniti alt subiect. dar nu aici.

orice mesaj off-topic va fi sters de acum incolo... aviz amatorilor...

Triregnum,
Unde te referi la descendenta episcopilor nu spui nimic de linie spirituala. In schimb cind eu intreb cum sta treaba, te miri cum de nu am realizat ca e vorba de asa ceva. Eu am luat vorbele tale asa cum sint. Adevarul este ca e usor sa vorbesti in doi peri, lasind omul sa inteleaga ce vrea.Daca omul crede ca da, episcopii sin descendenti directi din... , nici o chestie, Biserica are de cistigat. Daca omul intreaba, he-he, incepe ridiculizarea, ce chestie d-le, chiar nu te-ai prins?


Figaro,
Daca aveai un raspuns valabil, probabil ca il dadeai pt ca niciodata nu ai pierdut ocazia sa te dai rotund .Dar de la o vreme, vad ca ai inceput sa o dai cotita.Te-a lasat inspiratia? Alea sint vorbele tale, explica-le daca poti.

Scuza-ma bdl , eu am de multe ori impresia ca daca eu cunosc un lucru, il cunoaste toata lumea. De aceea te-am luat mai de sus.
E vorba, iti spun inca o data, despre descendenta spirituala.

M-am mirat cind am vazut ca lipsa sexului poate sa produca dureri. Dupa parerea mea, celibatul sau castitatea poate sa fie o alegere sau o constringere, dar problema fiziologica nu e foarte serioasa. Multi oameni nu au pe nimeni, sau ma rog, nu suficient de des. Problema e mai mult psihologica, cel putin atunci cind alegerea nu a fost libera. Din punct de vedere fiziologic, ma scuzati daca intru prea mult in amanunte, dar in caz de mare nevoie, daca persoana respectiva tine mortis sa nu faca ceva si mai rau, poate sa obtina singura satisfactia fiziologica de care are nevoie (chiar daca in principiu e un pacat). Daca nu vrea, natura se ocupa singura, de exemplu noaptea intr-un vis frumos. Tocmai de aceea eu ii condamn pe cei care abuzeaza de o persoana "de nevoie". Simpla nevoie fiziologica se poate rezolva si fara asa ceva.

Mie chiar mi se pare ca e o alegere frumoasa, dar numai pentru cine vrea. Pacat ca in general, biserica iti cere sa accepti totul asa cum este sau nimic. De exemplu, mie mi-ar conveni daca ar exista un fel de calugarie in care omul ramine in lume, face niste fapte bune, se imbraca cu niste haine foarte decente si face un juramint de castitate, dar nu si de saracie sau de supunere (sau cel putin nu de supunere), si eventual poate ca nici nu ar fi ceva religios, ci un mod de viata ales in mod liber din motive personale si morale, dar recunoscut in mod oficial sub un anumit nume (gen, stiu eu, "calugarie civila"). Daca nu ar fi chestia asta cu supunerea si cu viata in colectivitate, eu chiar m-as calugari. Daca ar exista asa ceva, ateii sau credinciosii nu prea convinsi sau care tin prea mult la viata in lume ar putea sa faca si ei ceva asemanator cu calugaria, dar pe puterile lor. Avantajul ar fi in primul rind moral (gen, viata foarte cinstita si fapte bune).

Monica, în privinţa problemelor fiziologice, mă abţin de la comentarii, deşi m-au făcut să zîmbesc (şăgalnic ) cuvintele tale. În ceea ce priveşte "călugăria civilă" nimeni nu ne împiedică să o practicăm (ba, unii ar zice că dimpotrivă). Te deranjează chiar aşa de tare că nu e ceva oficial? Pe mine unul nu mă deranjează neînregimentarea şi lipsa "etichetelor oficiale"...

Daca asemenea chestii ar fi recunoscute oficial, oamenii ar fi incurajati sa procedeze asa. Acum, multora nici nu le-ar veni ideea, iar daca le-ar veni, ei sau altcineva s-ar gindi ca e anormal. In plus, ceea ce este recunoscut in mod oficial e un drept pe care il poti cere daca vrea cineva sa ti-l interzica. De exemplu, in unele tari (in ultimul timp, nu in Franta), ai voie sa ceri dreptul de a iti acoperi capul daca esti musulman chiar daca lucrezi intr-o companie care a hotarit ca angajatii trebuie sa umble cu capul descoperit. Eu am norocul ca lucrez undeva unde nu zice nimeni nimic, ca altfel hotarirea mea personala de a imi acoperi intotdeauna parul, fara sa fiu calugarita sau musulmana sau sa fiu imbracata exact ca si cum as fi, nu e protejata de lege si as putea fi data afara daca nu ar fi voie sa procedez asa la mine la servici (sau sa nu fiu angajata intr-un loc dar sa nu am dreptul sa dau in judecata compania pe motive de discriminare). Dupa cum a zis judecatorul intr-un caz, la inchisoare, nu ai dreptul legal de a primi o alimentatie speciala din motive ca esti vegetarian, cu toate ca un regim alimentar recomandat de doctor (de exemplu, pentru diabet), ai putea sa il ceri. Eu nu sint vegetariana, dar urmez din proprie initiativa o cura de slabire care imi cere sa reduc mult glucidele. Diabet sau certificat medical nu am, deci nu am dreptul legal de a cere sa mi se respecte acest mod de viata care m-a ajutat sa slabesc si care e o hotarire foarte serioasa, ca a durat citeva luni pina am slabit si o sa mai dureze pina slabesc destul (plus ca nici atunci nu pot sa maninc chiar tot ce vreau daca nu vreau sa ma ingras iar).

Trebuie sa mentionez ca eu stau in Canada, unde exista o anumita protectie a drepturilor religioase sau a dreptului de a asculta sfatul medicului. Probabil ca exista locuri unde nu poti sa ai deloc asemenea pretentii, mai ales la inchisoare, unde maninci ce ti se da.

Vrei sa spui ca in Romania, nimeni nu mai umbla cu capul descoperit (adica fara caciula, palarie, basma, sapca sau alta chestie din asta care se pune pe cap)?

Eu ziceam ca societatea nu ii da omului destule posibilitati diferite de a sluji biserica sau de a avea o viata foarte curata si sanatoasa in lume, dar recunoscuta in mod oficial. De exemplu, casatoria la preoti ar trebui sa fie o alegere libera, cu toate ca ar putea sa existe diferite categorii de preoti, unii casatoriti, altii nu. Tot asa, pentru persoanele care ar vrea sa se calugareasca, ar trebui sa fie si manastiri (eventual, de diverse feluri), dar si o posibilitate de a fi un fel de calugar sau calugarita cu mai putine obligatii si care ramine in lume. De exemplu, o persoana care a avut o deceptie amoroasa, in loc sa se calugareasca sau sa ramina in societate, ar putea sa aiba un fel de statut distinctiv care i-ar impiedica pe alti parteneri posibili sa ii faca avansuri si ar face unele lucruri bune si cuviincioase, ca de exemplu sa ii ajute pe saraci sau sa se imbrace in anumite haine, dar nu ar parasi complet lumea. Asemenea alegeri nu sint recunoscute in mod oficial. Legea nu iti da dreptul de a proceda asa acolo unde e cineva care zice ca nu e voie (de exemplu, la servici daca imbracamintea respectiva nu corespunde codului vestimentar), iar hotarirea de a fi preot fara a respecta conditiile impuse e chiar ilegala. Dupa parerea mea, drepturile de acest fel care ar trebui sa fie protejate prin lege ar trebui sa includa orice alegere serioasa legata de modul de viata, chiar daca nu e recomandata de biserica, de doctor sau de vreo autoritate. De exemplu, regimul meu alimentar sau regimul vegetarian si dreptul de a imi pune o basma in cap fara a ma face musulmana merita sa fie protejate prin lege, iar daca ajungi undeva unde altii pot sa nu iti dea voie sau unde contezi pe altii sa iti dea ce iti trebuie (nu neaparat la inchisoare), ar trebui sa ai prin lege dreptul de a iti impune acest mod de viata.

Nu stiu in ce lume idealizata traiesti tu, dupa stirea mea preotii ortodocsi isi aleg tovarasa cel mai adesea in functie de rang social si avere...
Desigur ca orice generalizare nu ar fi conforma cu realitatea...

din experienta vorbesc... adica din ce am vazut la oamenii pe care ii frecventez. si ai dreptate cu generalizarea, e foarte periculoasa, obstructioneaza adevarul

Dealtfel, chestia cu rangul si averea e relativa, pentru ca nimic nu impiedica persoana respectiva sa aiba anumite calitati sau o educatie buna chiar daca unii cred ca a fost luata pentru bani. Banii chiar favorizeaza educatia si cultura, pentru cine vrea sa profite de ei in asemenea scopuri. De exemplu, banii permit sa platesti niste studii intr-o scoala foarte buna si o gramada de carti, desi in ziua de azi, si oamenii mai saraci care vor pot sa invete.

Eu vorbeam de proaste "adevarate" cu dintii de aur si cocosei la gat si asta... pe bune... iara ati intors-o ca la Ploiesti. Cultura... cit personalu' de Ciorogarla la clasa a doua... Educatie... liceul industrial facut pe tuica si branza...
Calitati "personale"? Casa, pamant si masina, sa-si tina parintele rangul...
Dar stiu si alti preoti care, spre cinstea lor, au utilizat alte "criterii de selectie" si... merg pe jos...

si cunosti multe exemplare de genul asta?

Am spus eu asa ceva?