Aceasta situatie a fost cunoscuta lui Pavel, sa aiba numai cine-l asculta: "11. Caci, fratilor, am aflat despre voi de la ai Cloei, ca intre voi sint certuri. 12. Vreau sa spun ca fiecare din voi zice: "Eu sint al lui Pavel!" "Si eu, al lui Apolo!" "Si eu, al lui Chifa!" "Si eu, al lui Hristos!""
Pavel se minie chiar impotriva celor care se pretindeau a fi "a lui Pavel", pentru ca el cunoastea Adevarul, si a dovedit-o din plin, pina pe Cruce: "13. Hristos a fost impartit? Pavel a fost rastignit pentru voi? Sau in numele lui Pavel ati fost voi botezati?"
Exista un singur Discipol, tu, eu si fiecare altul, si un singur Invatator, Cristosul, nu pentru ca o spun eu, sau Pavel, ci pentru ca El a dovedit-o si continua sa o dovedeasca, daca are cui.
Cine cauta concurenta si comparatia, nu este de a lui Dumnezeu, deoarece cei a lui Dumnezeu cunosc ca Unul+Unul<Doi, si ca Unul+Unul>Doi, comparatia cu Aproapele fiind comparatia cu Sinele.
Pavel cunoastea Adevarul asa ca el nu folosea vorbe: "17. De fapt, Hristos m-a trimis nu sa botez, ci sa propovaduiesc Evanghelia: nu cu intelepciunea vorbirii" Pavel nu avea nevoie de vorbe pentru ca el avea in Sine pe Cel de Dincolo de Vorbe: "dar pentru cei chemati, fie Iudei, fie Greci, este puterea si intelepciunea lui Dumnezeu."

Multumesc pentru urare, pentru explicatii, esti pe dinafara, intrebarile mele erau retorice, unii se prind mai greu.

Really? Telul final al evolutiei este Indumnezeirea omului. Aceasta presupune dobandirea unor atribute Divine - iar omniscienta este unul dintre ele. In momentul respectiv, termenul "taina" va fi perimat... nimic nu va mai fi considerat "taina". Sa fie aceasta facerea satanei cum ii zici tu, ca odinioara altii tramvaiului, sau un proces evolutiv normal, corect, firesc, care implica trecerea de la ignoranta la cunoastere? Si daca tot citezi din Ap. Pavel, realizeaza ca acel "si pe toate le cercetati" exclude, la timpul viitor, existenta TAINEI.

Aici exista doua aspecte contrare: Cunoasterea Spirituala care ajunge sa-l eleveze pe Om catre Dumnezeu (prin care Taina devine Cunoastere, la care poate te-ai referit), si vulgarizarea Celor Sfinte, degradarea lor, punerea lor in folosul Trupescului, care este De-Tainuirea Tainelor, care este Facerea Satanei de care vorbeam eu. Aspectul acesta a fost afirmat de catre Isus insusi, celor necredinciosi: "45. Atunci se duce si ia cu el alte sapte duhuri mai rele decit el: intra in casa, locuiesc acolo, si starea din urma a omului acestuia ajunge mai rea decit cea dintii."
Omul care se apropie de Dumnezeu, nu considera Taina De-Tainuita, ci se simte pe Sine parte din Taina Divina. Omul care se apropie de Satana, considera Taina data in vileag, desi nu o stie cu totul, ci doar o intrezareste: "6. Sa nu dati ciinilor lucrurile sfinte, si sa nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor," Omul care se apropie de Dumnezeu, nu face din Taine un subiect, deoarece pentru el este o traire si o stare de fapt, dar Omul care se apropie de Satana, face din Taine orice, inclusiv un subiect, tot un aspect de vulgarizare, adincirea Caderii Omului.

Existenta Tainei este exclusa de Cunoastere numai pentru cel care o priveste de dinafara, deci nu a dobindit-o. Chiar cind Omul este Unul, Taina ramine Taina, altfel se ajunge la De-Tainuire, care este Lumea: "17. dar din pomul cunostintei binelui si rãului sã nu mãnânci," Omul a cunoscut Tainele, si a ajuns a se folosi de ele, altfel nu ar fi putut cadea atit de jos. Omul a considerat ca Dumnezeu nu mai este o Taina pentru el, sau cel putin sa nu mai fie o Taina: "dar Dumnezeu stie cã, în ziua când veti mânca din el, vi se vor deschide ochii, si veti fi ca Dumnezeu" A aspirat la Taina Divina si a ajuns sa devina o taina pentru sine insusi... "cãci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negresit." Din calcarea Tainelor, Omul care se considera Viu, este de fapt Mort.
Pavel nu vorbeste despre Eliminarea Tainei, prin Cunoastere, ci despre Restabilirea Tainei, desore reintoarcerea Omului in Taina lui Dumnezeu, care este Jugul Tatalui si Viata Vesnica.

Raspunsul l-a dat Isu Insusi, deci ce rost are sa-l mai dezbatem?
"Invatatorule, noi am vazut pe un om scotind draci in Numele Tau; si l-am oprit, pentru ca nu venea dupa noi." Apostolii au cazut in aceasta greseala de la bun inceput, deoarece judecau inca cu Ratiunea si nu cu Inima. Isus, care era deasupra lor, i-a readus pe Calea Tatalui: "Nu-l opriti... Cine nu este impotriva noastra este pentru noi."
Daca Isus Inusi a acceptat pe un altul, sa propovaduiasca in Numele Lui, ce motiv avem noi sa ne respingem unii pe altii? Catolicii sapa la radacini pe Ortodocsi, care la rindul lor identifica Catolicismul cu Satana, apoi amindoi impreuna lupta cu Protestantii, etc. in timp ca lumea se umple de necredinciosi, pagini, hindusi, budisti, musulmani si restul... Ei nu mai propovaduiesc Evanghelia, care este Cuvintul Tatalui prin Fiul, ci ei propovaduiesc Dogmele lor, ridicate deasupra Evangheliei.
Isus spune "Nu-l opriti" Biserica Ortodoxa spune "Opriti-l!"

Nicidecum. E o extrema de gandire.
Inseamna automat ca se da dovada de smerenie.

Intr-adevar, fiecare individ are nivelul sau. Acest lucru se poate observa mai usor pe indivizii apartinand aceleiasi orientari spirituale. Fiecare se afla pe o treapta diferita fata de semenul sau, mai jos, mai sus...dupa cum bine spunea Ioan Scararul in lucrarea sa. Drumul firesc si natural...ramane cel ascendent.

Ok, atunci cu toata smerenia imi expun parerea personala ca religia crestina este superioara tuturor celorlalte religii si ca Intemeietorul ei este superior oricarei alte fiinte intrupate pe Terra pana in prezent.

Daca altii sunt alte pareri, departe de mine intentia de a-i condamna. E drumul lor, alegerea lor, si trebuie respectat/a. Singurul lucru cu care nu sunt de acord este crearea unei false probleme referitor la justetea alegerii unei fiinte, insotita de parerea proprie cum ca acea alegere este, repet, strict pentru ea... justa.

Sunt de acord ca impunerea oricarei pareri personale unei alte fiinte este nelucrativa si nejustificata, si ca acest lucru a generat efecte nedorite in special pe teme religioase. Totusi, daca - asa cum bine ai remarcat - ne aflam pe trepte evolutive diferite, poate ar trebui ca cei care stiu mai mult sa le spuna cate ceva si celor care stiu mai putin. Fara sa le impuna, fara sa-i priveasca "de sus" si fara sa le dea mai mult decat pot duce.

Isus nu a spus aceasta pentru ca "fiecare apostol era iubit in felul sau", iar daca vrei sa stii de ce, citeste Evanghelia in continuare: "11. Cel mai mare dintre voi sa fie slujitorul vostru." I-a certat pentru disputa lor, nu pentru ca fiecare era iubit in felul sau, ci din motive cu mult mai adinci decit acesta: "12. Oricine se va inalta, va fi smerit; si oricine se va smeri, va fi inaltat." Inaltarea cuiva este departarea de Dumnezeu, este Ratacirea si este o noua Cadere. Omul a cazut din Edina pentru ca Omul a vrut sa se inalte, la nivelul lui Dumnezeu. Este acelasi lucru, la scara mai mica, Pacatul Original, Caderea, Mindria si restul.

Poti sa indici unde in Noul Testament? Al meu nu contine asa ceva...
Aici iti faci iluzii ca fiecare este bine-merci pe calea lui proprie... Adevarul este in Evanghelie: "Eu sint Calea". N-a spus ca "eu sint una ditre cai (eventual budismul este alta)..." Nu te iluziona, este o singura Cale, nu pentru ca o spun eu sau altul, nu pentru ca imi place mie si nu-ti place tie, ci pentru ca aceasta este Realitatea Spirituala: fie esti Una cu Aproapele, ca Calea Dumnezeirii, fie nu esti pe Cale de fel. Calea este Unica nu numai pentru ca spus-o Isus, care vorbea de la Tatal, ci pentru ca Tatal are un singur Fiu, nu o multitudine, deci fie esti Fiul, fie nu esti, cale de mijloc neexistind.

Aici te contrazici singura. Individul nu are suficienta intelepciune, deci recurge la Dogme. La rindul ei, Dogma este emisa de catre alt... Individ. Deci, Individul nu are intelpeciune, dar are... Intelepciune... Prin afirmatia aceasta te opui si lui Isus Cristos: "Duhul Sfint, ..., va va invata toate lucrurile, si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu." Omul care cauta de la el, va da gres, dar Omul care cauta prin Duhul Sfint, gaseste.

Desavirsire este ceea ce vine de la Tatal Ceresc, catre Omul care cauta Dumnezeirea. Se mai numeste si Iubirea Divina, de mai numeste fi Fiul Tatalui, si alte nume.

Iar mergi impotriva lui Isus Cristos: "Voi sa nu va numiti Invatatori". Rezultatul este simplu, Dogma, oricare ar fi ea, este Anti-Crestina, deoarece provine de la un "Invatator", altul decit Cristosul. Deci, Dogma nu trebuie respectata dintr-un mitiv sau altul, Dogma nu trebuie sa existe in prima instanta. Daca exista, este Anti-Cristul care "completeaza" Evanghelia.
Situatia reala este mult mai profunda decit atit. Citeste-l pe Pavel, el nu a primit Evanghelia nici macar de la de la Apostoli: "11. Fratilor, va marturisesc ca, Evanghelia propovaduita de mine, nu este de obarsie omeneasca; 12. pentru ca, n-am primit-o, nici n-am invatat-o de la vreun om" Pavel nu a primit nici macar Evanghelia cea propovaduita, ci a primit ceva mai mult decit aceasta, cu atit mai putin Dogmele...

Thelma, tu te scalzi intre doua ape, daca nu mai multe, dar una singura este Calea, restul sint izvoare de munte...

?!
Deci, ar putea fi, in viitorul ipotetic, care cumva a ajuns deja prezent, care se infiripeaza chiar acum (daca am inteles eu bine...), un Fiu mai superior Fiului, care este bun pina aici, dar nu si de aici incolo...
Fiul este Unul, s-a intrupat si s-a inaltat, iar daca vine a doua oara, va fi si ultima, ziua aceea numindu-se Sfirsitul Lumii. Deci, Fiul nu este "superior... pina in prezent", ci este pur si simplu Fara Prihana, peste aceasta nemaiexistind altceva, deci va fi tot "superior" pina in Ziua Mult Asteptata, pentru ca un Superlativ nu poate exista la Modul Comparativ...

Atunci sa ma ierte Iisus Hristos (va sti El foarte bine cand gresesc si cand nu), daca merg impotriva Lui urmand dogmele si invataturile Bisericii in care m-am nascut si m-am dezvoltat; dar vezi tu, eu nu am fost si nu sunt atat de sporita ca Pavel, sa nu o primesc de la vreun om, ci direct de Sus; de aceea, pana sa ajung sa comunic direct cu Dumnezeu altfel decat prin rugaciune, o sa-mi continui comunicarea cu oameni mai buni si mai sporiti decat mine.

Sa ma ierti si tu, edinide, ca nu'sh cum se face, dar vad ca te irita posturile mele din ultimul timp, de aceea imi purici aproape fiecare fraza si imi vorbesti ca si cum m-ai cunoaste.


p.s. Cand se va intelege ca rejectarea atitudinii "credinta mea e superioara" nu duce la extrema logica "toate credintele sunt la fel de bune", ci la cultivarea virtutiilor de smerenie (in loc de aroganta), toleranta (in loc de blamare) si intelegere (in loc de ingustarea orizontului, de fanatism), probabil ca lumea pe care o cunoastem ar fi mult mai armonioasa.

Astea sunt speculatiile tale si te privesc. Ce va fi in viitor, nu stim. Stim doar, unii dintre noi, acelasi lucru pe care l-am afirmat si eu.

- Iisus poate ca ar fi "cel mai", dar crestinismul e departe de a fi cel mai ... mai ales in varainta sa oficiala de acum. El este "cel mai..." potrivit pt. cei ce au o anumita deschidere a constiintei. Iisus nu a expus lumii cea mai elevata cale spirituala a planetei, ci cea mai potrivita momentului si locului respectiv. Ea nu se potriveste anumitor structuri de fiinte si zone geografice si cultural-religioase. Pe de alta parte, exista invataturi spirituale care sint fata de cele cuprinse in biblie precum materia de facultate si materia de gradinita. Sint invataturi si filozofii care explica facerea lumii in cele mai complexe detalii, in altele cautatorul spiritual avansat este invatat cum sa construiesca alte universuri, altele in care pur si simplu esti invat despre structurile subtile ale fiintei, de energile subtile ale acestuia .... si multe multe alte "banalitati" oculte .. pe care biblia nici nu le aminteste ca existenta, daramite ca si descriere, principii, functionare, mod de folosire etc.

- Iisus poate fi cel mult "cel mai mare" dar prin ceea ce este, nu prin ceea ce e cuprins in biblie, adica asa zisa dogma oficiala.

- sau cum spune proverbul, fiecare nas isi are nasul sau, si pe tarimul invataturilor si mai ales al practicii oculte, exista cineva care e mai sus, stie mai multe, face mai multe etc. Esti dispus sa accepti aceasta idee, ba chiar sa numesti macar NUMAI o singura persoana de aici pe de forum care sa-ti fie "superioara" ? Nu de alta, dar s-ar putea ca in spatele afirmatiei "Iisus e cel mai tare/mare", sa fie mascata dorinta egoului tau: "IO (eu) sint cel mai tare/mare".

- mai citeste tu. Exista cel putin o referire la faptul ca Iisus avea o "slabiciune' pt. un anume discipol, caruia biblia nici macar nu ii ofera numele.

- poate inaltarea egoului sa fie cadere, nu si inaltarea spirituala.

- si cum se numeste "cetateanul" Edinei ? Edinideian ?!

- asta se numeste sofism. Cauza este efect si efectul cauza pt. el insusi. "Eu sint cel mai mare, pt. ca asa estre scris in cartea scrisa de mine, care este unica sursa autentica, pt. ca eu sint cel mai mare".

- cum se numeste omul care ti-ar spune: exista atelier de reparatii auto la mine in curte si in alte citeva orase din tara si din alte tari ? Puteti sa mergeti la alte ateliere din alte orase/tari, caci atelierul meu nu este asa de bun ca unele dintre acelea. Masina ta are nevoie de schimb de cauciucuri, dar el te trimite in China sa-ti schimbi cauciucurile, sau sa-ti schimbi becurile.

- atunci de ce faci pe invatatorul aici ?

- cel putin ea se scalda si se curata de mizerii (limitari), fata de altii care prefera sa ramina murdari (limitati).

Bineinteles ca accept aceasta idee, din moment ce am enuntat-o si eu si altii.
Cat despre partea cu superioritatea, nu sunt in masura sa decid cine mi-e superior si cine mi-e inferior. De aceea, tot ce pot face e sa incerc sa urmez invatatura lui Iisus "acela care vrea sa fie cel dintai, sa fie cel din urma".
Considera deci, tu si ceilalti, ca sunt cel din urma de aici si de oriunde.
Umilul vostru servitor.

In sfarsit, ne apropiem cumva de subiectul initial.
De acord cu ce a spus IO, cu completarea ca, de multe ori, cineva situat pe o treapta evolutiva superioara are de invatat si de la cei considerati ca aflandu-se pe trepte inferioare. E o greseala des intalnita, aceea de ignorare a strafulgerarilor de lumina, ziditoare, venite din gura celui mai putin sporit.

Ava Macarie povesteste ca a intrebat pe un baiat care pazea boii: "ce trebuie sa fac, fiule, caci imi este foame?"- El imi spune: "Daca iti este foame, sa mananci!"- Am mancat, si tot imi mai este foame!"- Mi-a spus atunci: "Poate esti un magar, parinte, de vrei sa rumegi neincetat!" - si atunci, zice Ava Macarie, m-am indepartat zidit de acel raspuns.

"Cel din urma" nu vine de la ceilalti, ce considera ei, ci vine de la tine, ce consideri tu, ce gindesti tu, ce simti tu, si ce faci tu. Apostolii considerau pe Isus ca fiind Cel Mai de Sus, si cu toate acestea, El a ingenunchiat in fatza lor si le-a spalat picioarele. Si dupa ce le-a spalat picioarele, El a fost tot Cel Mai de Sus...
Daca tu esti cu adevarat "cel din urma de aici si de oriunde" atunci toti ceilalti te vor considera cel din frunte... Pe masura ce te speresti mai mult, te va inalta tot mai mult.

Nasterea nu este un motiv, ca atunci si Iudeul, si Musulmanul, si Hindusul, ar avea un motiv intemeiat de a nu fi Crestini... deoarece s-au nascut Pagini...
Eventual Nasterea a Doua... dar nu se transmite Genetic...

Nu este usor a fi precum Pavel, dar tot trebuie aspirat "As vrea ca toti sa fie ca mine..." spune el. Nu trebuie sa ignori pe cei mai sporiti ca tine, ci trebuie sa cuati pe Cel Mai Sporit, singurul Invatator. Isus nu te trimite la cel mai sporit ca tine, ci te trimite direct la Izvorul Vietii. Cauta Izvorul si vine si Sporul!

O Lume care devine Armonioasa, nu mai este... Lume! Lumea cea mai Armonioasa, este cea care iese din existenta, si se numeste Sfirsitul Lumii. Daca lucrezi catre Armonia Lumii, lucrezi catre Sfirsitul Lumii, ceea ce este bine, Doamne Ajuta-ti.

Daca tu te plingi deja, ca sa faca bietul Thunder... ?! de exemplu... si el nu se plinge...
Uite, sa facem un compromis: daca nu mi te adresezi direct mie, de genul "@edinide", nu am sa ma adresez direct tie. Trebuie sa te simti si tu bine... pe Forumul acesta...

Asta-i minunatia, nu-i asa?

Thunder,
Porunca lui Isus nu merge impotriva a invata, a preda, a comunica, si a propovadui. Nu functia de Invatator este mentionata, nu "cel care invata pe altii", ci Perceptia Personala a celui care preda. Tu daca te intitulezi "Invatator", tu iti asumi Cunoastere care este de la tine. Aceasta nu trebuie sa faci, pe cind a preda Evaghelia, trebuie sa faci. Daca predai o Alta Evanghelie, devii Invatator, si calci Porunca Fiului. Daca predai Evanghelia Iubirii, nu este "Invatator", eventual Predicator, sau Apostol, care prin numele lui, nu vine de la el insusi, ci este trimis.
Cind fac trimiteri la Evanghelie, spui "de la tine nu ai nimic de spus?". Daca ti-as spune de la mine, as fi un "Invatator", daca te trimit la Evanghelia, nu mai sunt un "Invatator"...

- fii lucid si sincer. Nu observi dorinta egoului tau de a se ascude in spatele unei asa zise umilinte pt. a fi de fapt primul si cel mai apreciat ? Multi crestini vor sa fie sau sa para (cei mai) umili, tocmai din dorinta (nemarturisita) de a fi primii. Offf, ce mai pacaleala.

Neumilul si neservitorul vostru ...

- nu oricine are numele Domnului pe buze este si trimismul Sau.

Nu.

Ii priveste.

Te priveste.

Pentru pacifistul edinide...

"Iubeste-L pe Dumnezeu si pe aproapele tau ca pe tine insuti".

.. 'si pe'?!

Sa intelegi, mai reusesti din cand in cand, dar oricum uiti repede. Cotidianul are grija sa te atraga inapoi in vartejul luptei pentru existenta.
Intrebarea este : cum ajungi sa traiesti starea "Eu si TATAL suntem una, dar Tatal este mai presus de mine" ?

Cind ti se pare ca intelegi ca Dumnezeu este in toate, uiti repede. Cind intelegi cu adevarat, nu mai uiti niciodata deoarece esti dincolo de uitare. De exemplu, poti sa uiti vre-o data de tine insuti? Cind Intelegerea devine Sinele tau, nu mai poti uita deoarece s-a transformat intr-un fapt care exista prin sine si nu prin amintire.

Aici ai dreptate. Aceasta este Pedeapsa Divina: "În sudoarea fetei tale sã-ti mãnânci pâinea". Dar exista o Cale prin care Omul se rupe de Material si si alipeste de Spiritual: "Eu sunt Calea". P Isus nu L-a prins Virtejul luptei pentru eixstenta, desi L-a tentat. Calea Lui ti-a aratat-o si tie: "Daca vine cineva la Mine, si nu uraste pe tatal sau, pe mama-sa, pe nevasta-sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar insasi viata sa, nu poate fi ucenicul Meu." Este o optiune in aceasta viata: atasarea de Lupta Pentru Existenta, finalizata cu Moartea, sau Detasarea de aceasta, finalizata cu Viata.

Calea Cunoasterii este Legea Iubirii. Se realizeaza prin cunoasterea si aplicarea Literei Legii, prin Cunoasterea de Sine, prin Smerenie si Iubire, prin Meditatie Crestina, prin detasarea de Corpul Somatic si atasarea de Corpul Spiritual, prin renunarea la Simturile Somatice si dobindirea Simturilor Spirituale prin care Sfera Spirituala devine perceptibilia.
Cind ajungi sa-ti simti Aproapele ca pe Sine, ajungi s-L cunosti de fapt pe Fiul, nivel de Cunoastere la care si Tatal se reveleaza: "Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, si cu tot cugetul tau." impreuna cu " Iar a doua, asemenea ei, este: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." " Cele doua Porunci sint de fapt Una Singura, in doua manifestari diferite, deoarece Iubirea este Una Singura, numita Dumnezeu.

Are grijă, într-adevăr, cotidianul. Are grijă mare de tot. E o mare ispită şi provocare cotidianul ăsta!

Starea pomenită în a doua propoziţie eu sînt de părere că nu poate fi atinsă în această viaţă. Omul tinde spre ea, e foarte indicat să tindă, dar nu cred c-o poate realiza pe deplin decît după ce se naşte din nou. Şi eu zic că e bine ca omul să cunoască acest aspect pentru ca să nu apară complicaţii în evoluţia lui spirituală (şi nu numai).

PS (later edit): şi totuşi vorbele dintre ghilimele au fost rostite de Isus, dacă îmi aduc aminte bine...nu cumva amestecăm nişte "lucruri"?...

- vorba ta, te priveste. Dumnezeu nu da cu parul si nici nu iti vorbeste cu surle, ci prin cei din jurul tau.

- Cel ce are cunoasterea Adevarului. Adevarul il "alege". El nu e ales nici de Dumnezeu nici de oameni, el doar este. "Fiecare discipol are maestrul pe care il merita". Un discipol prin definitie este un "orb", un incepator, un ageamiu, etc. El nu poate stii cine e in fata lui, dar indiferent cine e, pe acela il merita. A urma un maestru autentic nu are nimic de a face cu inteligenta sau te miri ce cunoastere teoretica (prealabila). Nu asa se recunoaste un maestru autentic si nu el te tine linga el sau tu sa te "lipesti" de el. Conform karmei tale si nivelului spiritul pe care l-ai atins in vietile trecute acum ai parte sau nu de un maestru spiritual autentic. Sint milioane de "credinciosi" (discipoli) care urmeaza niste falsi ghizi si indrumatori spirituali, cum sint si milioane de oameni care nu "vad" un maestru spiritual autentic, ba mai mult, il si reneaga, denigreaza, calomniaza, defaimeaza etc. Nu inteligenta sau prostia ii diferentiaza pe unii de altii (discipoli), ci meritele pe care le au. Pe Iisus L-au renegat si il reneaga milioane de oameni. La fel s-a petrecut si se petrece si cu Krishna, cu Buddha etc. Sint f. rare situatiile cind recunosti cu adevarat un maestru/trimis divin autentic, insa si atunci "inima" si meritele pe care le ai iti "spun" cine e acela si mai ales iti calauzeste pasii catre maestru. A fi orb, sau surb dpdv spiritual inseamna ca nu "auzi" si sa nu "vezi" mesajul divin al unui astfel de invatator spiritual autentic. "Cine are ochi/urechi de vazut/auzit sa vada/auda" ... ne spune totul in directia asta.

- daca ai meritele necesare ajungi la acel maestru si la acea cale, dar asta nu inseamna ca drumul tau spiritual s-a terminat, din contra, abia a inceput. Testele pot sa curga ... pe parcursul drumului tau ... iar unul dintre ele este increderea in maestru si in cale. Multi, f. f. multi pica la acest test.

- asta in cazul "discipolului" de tip leguma si din "turma", care vrea sa schimba turma dar sa pastreaza atitudinea si nivelul. Vor se se transfmorme spiritual, dar sa ramina aceaisi. Eminescu ne spune cite ceva in directia asta:

"Cum sa ţi-o spun daca n-ai priceput pîna acuma? Mai baiete! Cu toate schimbarile ce le doreşte un om în persoana sa, totuşi el ar vrea sa ramîna el însuşi...în persoana sa.

Am cunoscut oameni care doreau a fi mai frumoşi (cîte femei!), mai cuminţi (cîţi oameni de stat!), mai geniali (cîţi scriitori!), am cunoscut unii care aveau dorinţe de Cezar, în care se îngramadeau visurile de glorie a lumii întregi...dar ei vroiau sa fie şi sa ramîna tot ei. Cine sau ce este acel el sau eu care în toate schimbarile din lume ar dori sa ramîna tot el? Acesta este poate tot misterul, toată enigma vieţii. Nimeni n-ar dori sa aibe din cîte are şi sa nu mai fie el însuşi. Un alt corp, altă minte, altă fizionomie, alţi ochi, sa fie altul se poate ...dar numai sa fie şi sa ramîna el. Ar voi sa se poată preface în mii de chipuri ca un cameleon...dar sa ramîie totdeauna tot el. Nerenunţînd la dorinţa acestei reamintiri fiecare-şi are dorinţa împlinită...caci este indiferent pentru cel ce nu voieşte sa aiba memoria identităţii daca-i el sau nu-i el rege. El este Regele daca nu renunţa la această pretenţie, sa fie tot el... Iată alt corp, altă minte, altă poziţie, numai ca de fapt tu eşti tot TU. Ei, ai priceput acum ce-i Archaeus? "

MIHAI EMINESCU - ARCHAEUS (fragment)

- un adevarat discipol nu este un idolatru, chiar daca in ochii unor orbi si ignoranti poate parea ca seamana, INSA CU ATIT MAI MULT IN FAZA DE INCEPUT, pina cind nu are inca convingerea launtrica ca si-a gasit calea si maestrul. Poate ca te "arde" buza sa-l verifici pe acel "maestru", dar adevarata verificare este in tine, in propria ta practica spirituala si in rezultatele ei. Daca tu urci spiritual (launtric, nu teoretic, cai aia e doar o directionare catre starea de semi-doct), atunci deschiderea ta catre maestru se modifica de la o zi la alta, iar comuniunea si legatura subtil-launtrica spirituala se transforma pas cu pas. Un autentic maestru nu te leaga de el, ci te ajuta sa te eliberezi de limite, dogme si incastrari mentale si sa te aproprii de Dumnezeu si de sursele infinite ale Creatiei si sa nu mai depinzi de nimeni si nimic, ci doar de tine si de legatura cu originea ta launtrica, Sinele, poarta de legatura a sufletului si spiritului tau cu Dumnezeu. Nu maestrul te duce la Dumnezeu, ci Sinele tau Nemuritor. Un maestru iti arata calea catre Imparatia Cerului din tine ... pt. ca pe asta nu ai cum sa o pierzi, caci e a ta si esti chiar tu ... doar ca acum, in faza de orb/profan/ignorant nu realizezi asta, iar constiinta ta limitata se identifica cu diferite "haine" si limite si "personalitati" ale acestei Imparatii din tine. Maestrul iti arata calea (metode, tehnici spirituale) prin care tu sa ajungi la Adevar, iar aceasta sa te elibereze ... de limitele ingustatoare ale constiintei gregare, profane, limitate. Maestrul iti ofera furculita si cutitul, insa mai departe depinde de tine daca mori de foame sau participi la un ditamai festinul spiritual. Exista o maxima valabila pt. discipolul inteligent/intelept/avansat: "maestre, nu-mi da pestele, invata-ma sa-l prind singur". Asta face un adevarat maestru. El nu are nevoie de osanalele tale, de plecaciunile tale, de (falsa) ta umilinta sau "smerenie" si "dovezi de iubire", ci sa devii constient de originea ta cosmica, eterna, nemuritoare. Cind atingi acesta stare, ii faci cea mai mare bucurie si cadou de care il bucura mai mult decit mii de plecaciuni sau atitudini idolatre. Nu ai nevoie sa faci de sute de ori crucea, sau o rugaciune, ci de o singura data. Dumnezeu nu e orb si nici surd. Daca nu te "aude" este pt. ca tu gresesti in atitudine, nu pt. ca El e orb si surd.

- bunul simt este o "chestie" care se manifesta pe diferite grade de complexitate. Gradul acestuia este dat de nivelul de constiinta la care ai ajuns ca si spirit la momentul actual. "Bunul simt", adica a simti bine/corect/autentic. Pai simtirea tine de o anume trezire a centrului de forta asa zis "Anahata", sau "Inima Spirituala" ... iar daca el e trezit in diferite proportii, si simtirea se manifesta in diferite grade. A vorbi de un asa zis "bun simt" de fapt este un fel de referire la un "bun simt" gregar, comun majoritatii, nu unor fiinte cu un inalt grad de trezire spirituala. Ceea ce pare "cu bun simt" pt. un personaj profan, e o totala lipsa de bun simt pt. o fiinta elevata. Asa zisele legi si reguli dupa care este formulata ideea de bun simt sint niste reguli facute de oamenii simpli, profani, gregari. Integrarea in "bunul simt" gregar este pt. ei ceva "de bun simt", insa in afara "simtirii bune/autentice" pt. un nivel de intelegere inalt. De unde si proverbul: "stiinta lui Dumnezeu e nebunie in fata oamenilor (profani), iar stiina oamenilor (profani) este nebunie in fata lui Dumnezeu", a unei constiinte inalte, elevate, superioare. Un anume "bun simt spiritual", in conexiune cu starea de discernamint spiritual, tine de trezirea si dinamizarea unei anumite structuri (corp) subtile superioare a spiritului/sufletului iar asta se obtine in special prin practica spirituala consecventa si laborioasa. D'aia nu oricine are si manifesta acest discernamint superior, spiritual. In mod potential insa, cu totii putem avea accea la aceasta stare de discernamint superior. Tehnicist vorbind, cu cit te apropii mai mult de Adevarul Suprem, cu atit mai mare si complex si rafinat este discernamintul spiritual, sau altfel spus, cu cit urci mai mult dpdv spiritual, cu cit constiinta ta se eleveaza/rafineaza mai mult.

- in mod evident cu ajutorul acestui instument inferior (bunul simt lumesc, gregar) se pot face anumite trieri eficiente si autentice, dar de la un anume nivel instrumentul nu mai poate face fata si poate da gres. Pe de alta parte, o cale spirituala este precum un leac, o cura, un tratament pe care il urmeaza cel (ce recunoaste ca e) bolnav, nu de cel (care crede ca e) sanatos. Iisus spune: "am venit sa-i vindec pe cei bolnavi, pe cei orbi.." etc. De multe ori "demoralizarea" este calea prin care Dumnezeu te conduce catre lumina. Nestiutorul este acela care are cunoasterea faptului ca nu stie. Cunoscatorul este acela care care crede ca stie ... si d'aia nici nu afla/cunoaste mai mult.

- pacatul le apartine, la fel si caderea. Ei au primit testele pe care le meritau, inclusiv "maestrii" pe care ii meritau. Multi au dat rateuri chiar cu cai si maestri autentici, dind vina pe acestia pt. neimplinire si gafele si erorile lor, pt. karma lor de suferinta si limitare. Cunosc multe multe cazuri de acest gen. "Ipoastaza Iuda" este doar un mic exemplu de acest tip de "discipol", care orbit de rau, ignoranta si prostie, nu vede Adevarul si autenticul ... ipostaza asemanatoare cu a "fratelui sau de suferita", cel care sta linga un maestru fals, sau mai rau, chiar linga un lup in haina de oaie/pastor. Ambele tipuri de "discipoli" au aceiasi caracteristica: "orbirea spirituala", dar specifica karmei sale personale.

- sa luam un caz concret. Un discipol se iluzioneaza in ceea ce priveste o cale si un maestru spiritual. El se afla in eroare, in orbire, in iluzie. La un moment dat el se scutura de valul de pe ochi, de eroare si iese din iluzie. Un discipol inteligent si cu o karma pozitiva, se va bucura de acest eveniment de trezire si capatare a vederii si de iesire din iluzie si va merge mai departe pe cale, caci asta arata ca el a facut niste pasi considerabili pe calea Adevarului si a patruns o mica parte din el, ceea ce i-a adus o anumita lumina ce l-a scos din intunericul iluziei in care se afla. Totul e sa contiune cu si mai multa efervescenta cautarea Adevarului eliberator. Un discipol prost, incuiat si cu o karma negativa, de suferinta, va da vina pe altii pt. gafa sa, pt. limita sa, pt. orbirea sa, pt. iluzionarea sa, si se va supara ca magarul pe sat si va intoarce spatele nu numai acelei cai si maestru, ci si spiritualitatii in general. Deci acel discipol a cazut la un mare test si s-a lasat dus de karma negativa catre o decadere spirituala. Situatiile identice, reactiile si evolutia total opusa. Ce difera ? Karma si nivelul de constiinta al discipolului.

- la polul opus, se afla discipolul orb, care ramine tot orb, ba chiar mai orb ca inainte. El "descopera" "falsitatea" si "iluzia" acelei cai si a acelui maestru, care in ochii lui devine un "nimic", un "farseur", un "impostor", un "om care l-a tinut pe el in iluzie", cel caruia i se datoreaza toata suferinta si dezamagirea si deziluzia pe care a trait-o samd. Cei care pe linga o karma de suferinta mai au si niste rezonante si legaturi subtile cu anumite entitati demoniace, adica intr-o masura mai mare sau mai mica sint posedati, vor urmari cu tot focul sa-l denigreze, sa-l "demaste" si sa arate lumii "adevarul" despre acel "impostor". In realitate, acela este un maestru autentic, dar orbirea si karma de opunere si de suferinta a acelui asa zis "discipol" reactioneaza vehement, punindu-l chiar in legatura cu planurile demoniace, adverse Adevarului si elevarii spirituale, ducind in prapastia intunericului alaturi de acel "discipol" si pe altii mai slabi de inger, si de karma pozitiva, benefica. In cazuri extreme, acest tip de discipol joaca rolul de "Iuda", vinzindu-si maestrul, care i-a facut numai bine, care i-a oferit Adevarul si instrumentele prin care sa se elibereze de tirania ignorantei, intunericului si prostiei limitatoare. De multe ori, tocmai discipolii care au primit mult, isi intorc "armele" impotriva celui care i-a ajutat. De unde si maxima oculta: "de cele mai multe ori, discipolii isi ucid maestrul".

- intr-o anumita faza a evolutiei spirituale se manifesta aceasta iubire si respect fata de maestru, mai mare decit aceea fata de Dumnezeu, pt. ca pe maestru il poate vedea, atinge si vorbi cu el. Pas cu pas insa maestrul autentic ii reorienteaza pasii si atentia si iubirea discipolului catre Dumnezeu. Cind ai o autentica si vie iubirea fata de Dumnezeu, nu ai cum sa nu il iubesti si respecti si pe maestrul autentic, caci el iti ste adevararul si singurul "partener" de drum, pe calea catre Dumnezeu. Cind ai cea mai mare nevoie de un "ajutor", de la maestru il vei primi, chiar daca uneori nici nu iti dai seama ca in spatele unor asa zise coincidente si "intimplari" se afla gratia maestrului si ajutorul si sustinerea sa. Relatia discipol-maestru este deosebit de complexa si inefabila, si depinde la la discipol la discipol, si de la maestru la maestru. Acelasi maestru va avea relatii diferite cu diferitii lui discipoli. Tocmai prin asta se si diferentiaza, in parte, un grup spiritual de o secta, unde toti sint o apa si un pamint, si tu toti relatiile sint aceleasi.

Cine are urechi de auzit sa auda ...

Succes tuturor ce cauta sincer Adevarul, Maestrul spiritual si pe Dumnezeu!

Adevarata cale e UNA ! O poti afla numai trezind constiinta si cautind raspunsul aici.

PS.

E o ispita, e o provocare, dar este si o sansa (un dar). Pentru ca aici se poate observa cu usurinta nivelul la care suntem, tocmai prin modul in care ne manifestam fara prea multe ingradiri (spre deosebire de mediile monastice, unde se practica taierea voii si ascultarea deplina). E mai dificil sa traiesti in mijlocul acestei lumi, pe care o cunoastem cu totii cum e si dobandirea linistii devine un mare castig; pe de alta parte, ne sunt accesibile frumusetile si bucuriile ei.
Cum spune poetul: "o lupta-i viata, deci te lupta!/cu dragoste de ea, cu dor".

Iisus Hristos stia foarte bine ce spune, desigur. Dar nu a spus niciodata ca nu este posibila atingerea desavarsirii si in aceasta viata. Ea nu este accesibila doar putinilor alesi, ci tuturor, deoarece Divinitatea iubeste oamenii in mod egal. Problema este ca nu toti Il iubesc pe Dumnzeu in mod egal, de aceea exista diferentieri si grupul aparent al "putinilor alesi".

Verificarea autenticitatii unui maestru se realizeaza prin observarea faptelor si a roadelor sale, in ideea amintita de tine. Una dintre cele mai puternice cai de instruire a discipolilor este oferirea exemplului personal. Desigur, cel care reuseste sa faca "ceea ce spune popa, nu ceea ce face popa" este el insusi un maestru in devenire, insa e de preferinta sa se evite astfel de persoane. E ca si cum ai da tarcoale focului.

Atingerea unor stari nu este acelasi lucru cu pastrarea lor. De aceea, aspectul calitativ nu trebuie sa-l excluda pe cel cantitativ.
Apropo de rugaciune, este o vorba: "roaga-te cum poti, pana vei ajunge sa te rogi cum trebuie".

De aceea nu este importanta caderea, ci cum te ridici. Dar a vedea in toate evenimentele vietii partea plina a paharului (chiar si atunci cand, aparent, lipseste) este deja o arta. Nu de autoiluzionare, ci de autovindecare.

P.S. "De ce lipsesc marii maestri?" "Pentru ca lipsesc marii discipoli".

Excelent !

"Toate-s praf, lumea-i cum este
Si ca dansa suntem noi."

Noi, epigonii.

Nu lipsesc.. ambele calitati sunt in fiecare.

Depinde ce intelegem prin gresita. Este contrara ratiunii? Da. Este contrara societatii umane? Da. Este in acord cu invataturile biblice? Da.
Cred ca astfel de articole sunt foarte utile caci ne amintesc de ce perioada de maxima putere a bisericii crestine poarta si numele de "Dark Ages".

Sa alegem, sau sa cream? Daca Dumnezeu a creat " toate cele vazute si nevazute", noi ce mai putem crea?