Oiski-Poiski , cred ca depinde mult si de temperamentul partenerului. Si eu si sotul meu suntem temperamentali. Eu am invatat sa tac cand stiu ca e foarte nervos si are motiv. Pe el l-am invatat eu sa taca atunci cand ma vede ca o iau pe campie . Nu vorbesc mult , dar daca in momentele alea nu sunt lasata in pace, continui sa ma enervez. Daca ma lasa in pace, eu tac , el tace ,si in 45 de minute imi revin .

Ui, Toxic ce norocoasa esti , mie nu-mi trece asa usor si credeti-ma ca am incercat sa ma educ da degeaba .

Daca este comunicare, atunci e mai bine decat tacere, dar daca este cicaleala... mai bine traiesti singur...

Saramango, cred ca ai trecut prin faza de: "mai bine singur."
So what, am trecut si io prin aia.
Forget it si pe naiba...

din cite vad pe aici, e chiar complicat sa fii casatorit... iar lista pe care ati pus-o voi la punct mi se pare la fel de utopica in realizare ca si idealurile comunismului

revin la intrebarea ce a initiat topicul "de ce naiba tot umbla oamenii sa se casatoreasca atunci?"

din experienta mea, este singurul mod in care apari implinit in fata societatii. am o lista de prieteni si toti avem aceeasi problema. suntem batuti la cap constant de catre parinti (cu mesajul "isoara-te/marita-te" - dupa caz) si aparem ca niste nerealizati in ochii prietenilor de familie, sau a celor de care ne lovim in societate pt ca nu putem raspunde afirmativ intrebarii "te-ai..."

asa ca... din punctul meu de vedere, pare mai degraba o goana dupa respectarea unor conveniente. asa ca ... daca ati facut-o... va doresc un "taci si rabda" linistit

Mutulica ai pus punctul pe I .Multa lume o face ca asa cere familia, societatea.
Am doi verisori peste 30 necasatoriti si nu va puteti inchipui ce le aud urechile de la familie.
Mama unuia din ei a inceput sa mearga pe la preoti "sa-i desfaca aia casatoria" ca cica e legata.
Am ramas masca .Apoi am ras pana m-a apucat o criza de tusit

o stiu pe aia cu facaturile... si bunica-mea are iesiri din astea.. de cite ori ma duc la ea la tara am parte de petitorie
odata a fost misto de tot, m-a invitat unul la o tuica, dupa ce ne-am trotilit bine o zis nevasta-sa ca .. mai bine lasa, ca asta mic e cam betiv, nu e bun pentru fata...
cel putin se lasa cu potoale, baute... e misto sa vezi ce se chinuie parintii sa-mi bage fetele in pat. noroc ca m-am tinut eu tare

Multi (multe ) au spus ca as fi misogin...
Nu-i adevarat , si acum serios: Stiu ce vreau si la fel stiu c-o vreau, când am gasit-o... n-o mai pierd...
As vrea sa imbatrânesc cu ea ... si o iau de nevasta de-al si pt. ca as sti ca ne potrivim "wie die Faust auf's Auge"

edit: Dar numai *aici*, altcumva... no chance...

Saramango si Cla aveti dreptate. Ma primiti in clubul vostru?

Cum sa nu, dar doar dupa ce te-ai dezdificilizat... Dar si divortul ar fi o solutie...

mutulica, fain titlu ti-a bagat Mihai... cica "piticanie oPsedata"...

divortul pare aspirina universala la cam toate casatoriile...

Cum sa ma dezdificilez ???(ce expresie ai gasit ce farmec as mai avea asa dez...intelegi tu.

Imi place ca stii de gluma

Heiiii, o fi vorba de casatorie da voi ati trecut deja la dezbracat .
Mutulica pai intreaba-ma pe mine ca eu nu am nevoie de aspirina aia universala .
Nu fiti asa de pesimisti, exista si casatorii reusite si care raman reusite o viata intreaga .

Si a mea casatorie e reusita pina in momentul de fata.
Recunosc , nu mai credeam ca e posibil sa gasesti pe cineva pe care sa-l indragesti pe zi ce trece mai mult.
Mai vedem ce-o mai fi .

Am citit si eu tot ceea ce s-a scris aici...
Din pacate, in RO este adevarat.. trist si adevarat... femeile "vineaza" cite un barbat si apoi il fac din om-neom. Am vazut si casatorii fericite, dar foarte putine.
Decit o casatorie nefericita, care nu-ti aduce nimic, mai bine singur.
Si eu am o casatorie la activ, care acum se va incheia printr-un divort pasnic. De ce n-a mers ? Fiindca sintem foarte diferiti ca oameni, nepotrivire de caracter cred ca se numeste in termeni de avocat.
Acum am o anumita virsta.. sub 30 de ani... si nu am prins teama de casatorie.Pot afirma clar... vreau casatorie si copii (cit mai multi ) si vreau sa am o casa plina de zimbete si ris, de energia lor (sa o termine pe-a mea) sa am ciine si pisica (ciinela ham si pisica miauu) tot felul de animalute dupa preferinta fiecaruia ... sa am de luat copil de la balet, copil de la arte martiale, copil de la inot ... si tot asa...
Nu mi-e teama de singuratate ... sint singura acum si prefer sa fiu singura decit cu cineva cu care nu ma potrivesc.
De fapt consider o mare prostie din partea barbatilor si a femeilor de a casatori din orice alt motiv decit cel ca isi doresc cu adevarat sa traiasca si sa imbatrineasca impreuna ... ( de ex: gura mamei, a lumii, teama de singuratate, dragul de a intra "in rindul lumii " etc...).
Clar, la capitolul acesta, nu fac compromisuri ... ceea ce inseamna ca ma voi casatori numai cu cel ce mi-e jumatate (trebuie sa fie undeva, cindva , in lumea cea mare).
Am vazut ca aici s-a postat despre cum trebuie sa fie respectivul/va .
Pe linga tot ce s-a zis (cu care sint intru-multe de acord) as adauga si : "La o adica, cit de mult ai face pentru celalalt ?"(sau capacitatea de sacrificiu ).
Iar ceea ce-mi doresc cu adevarat este o relatie libera ... sa se spuna tot ce e de spus (adica sa se puna pe masa si gindul---care de multe ori ramine nerostit ), sa se aduca la indeplinire si cea mai nebuneasca intentie ... de ce nu ? ... sa fie o relatie deschisa si in permanenta transformare, adaptare ...
Si mai cred ca e nu greu, ci foarte greu sa gasesti asa ceva ... dar am rabdare...de canibal ! (pentru cine stie bancu' )

Mi-am adus aminte de ceva.Am citit undeva ceva de genul.Cearta-te cu barbatul respectiv nevasta daca e cazul insa seara cand mergi la culcare cu el respectiv ea uita de toata cearta .
E valabila chestia asta ?

Nu, nu cred ca e valabila. E greu sa uiti ceva, chiar foarte greu, iar cei care zic ca uita, nu fac altceva decat sa ignore. Parerea mea, e, ca orice cearta trebuie sa se termine cu o solutie acceptata de ambii, dar pentru asta trebuie sa lasam la o parte teama, orgoliul si invidia.

Ma sperie cei ce ignora a doua zi o cearta si se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.In mintea loe e "alel ceva" care a trecut si nu mai trebuie discutat. Eu sint genul de om care intr-o disputa caut rezolvarea prin calm,motivatii, nu pot sa inteleg ca dupa ce s-a tipat la tine se are pretentia sa uiti si sa mergi mai departe. Este o totala lipsa de respect si consideratie. Eu nu pot uita jignirile si nedreptatile ce mi s-au facut dar am invatat sa le duc cu mine in tacere.Si nu cred ca e bine.

@ Oiski: Serios ca e valabila, daca 2 se iubesc, uita de ce s-au certat in timpul zilei...
Frate-meu cu nevasta-sa practica asta de ani de zile si sunt un cuplu super.
Deviza lor a fost intotdeauna, inainte de culcare sau "culcare" : "Nu conteaza ce diferente am avut azi, dar sa stii ca te iubesc"...
De invidiat, asa-i?

Ai dreptate Zorro, dar cand discutia se incheie cu un AI INTELES? DIN ACEST MOMENT EU CONSIDER DISCUTIA INCHEIATA, ramai cu un gust amar si iti scade tot respectul personal. E foarte greu sa incepi o noua zi cu zambetul pe buze.

Oisky, eu cred ca vorba aia e putin altfel: sa nu te culci suparat. Ori asta inseamna sa vorbesti si sa lamuresti problema, nu sa adormi si sa uiti, pentru ca mi se pare aberant. Ok, daca cearta a fost prosteasca, poate n-are sens sa discuti, desi... eu personal nici asta nu pot sa fac. Adica mi se intampla sa fiu nervoasa si sa-i raspund aiurea sau sa ma rastesc degeaba la el, il vad ca nu-i convine si totusi ma lasa in pace, nu-mi raspunde la fel sau ma intreaba foarte calm de ce ma rastesc. Pai ce pot sa fac, in afara de faptul ca ma calmez instantaneu si-mi cer scuze? Dar sa adorm si sa uit ca-s suparata pe el? Sa ma raneasca seara si eu a doua zi sa-l pup ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic? Nu pot. Cel putin nu inainte sa aflu de ce s-a comportat asa.

@Cla: eu una nu-i invidiez, pentru ca resentimentele se aduna in timp. Poate sunt probleme minore, dar si astea au un dar de a se aduna... si de a rabufni cand ti-e lumea mai draga... Asa ca solutia mea tot comunicarea este.

Cand mi se intimpla sa ma culc suparata pe el fara sa fi lamurit problema nu pot dormi toata noaptea cum trebuie.Si cum la mine somnu e sfant mai bine lamuresc problema .

Chiar daca n-ai reusit sa rezolvi problema intr-o zi, nu-i nimic, toata noaptea stai in bratele lui/ei (ca ce bine e!) si a doua zi o iei de la capat. evident mai calm... ca a trecut o noapte in care te-ai tot gandit . Ce rost are sa dormi separat sau sa nu dormi toata noaptea doar pentru ca nu te potrivesti cu el/ea intr-o idee? compatibilitate perfecta nu eCsista, asta e clar! si atunci de ce sa lasi 0.0001% (procentajul pe care-l reprezinta in raport cu celelalte idei comune) sa strice si numai pentru o noapte restul de 9.9999%?

Depinde de cearta ... de obicei dintr-un anumit tip de certuri eu cam inchei o relatie . Questii de respect ...
Dar a te preface ca nu s-a intimplat nimic nu cred ca e cea mai buna varianta .

Cla,Zorro, asa e.
Dificila e o masca de-a mea.Sa nu ma manince rechinii.

Te-am citit... Am avut si eu asa o femeie cu masca...
Si pe de-alta parte era asa de hipersensibila...

Asta inseamna ca nu am nici o sansa...in general vorbind.

Pariem?

Multumesc Zed. Zambesc acum in timp ce scriu, pentru ca aceasta a fost prima mea reactie si strategie....care a pus si mai multe paie pe foc.(adica mai am tupeul sa....) trist.

imi place aia cu ce ii zice sotia lui, in timp ce il bandajeaza, dupa ce mai devreme i-a spart capul cu o vaza....
cica "ce te-ai face fara mine?"

Dar ce ziceti de acele sotii care, dupa minim 10 ani de convetuire naspa, cu speranta ca 'va fi mai bine', ajung sa zica 'Pt. ce sa mai ma despart acu???Cine ma ia pe mine fara casa, fara masa, cu 2 copchii???Ce ca-s harnica si muncesc de cand ma scol si pan' ma culc???'...Cam asa ceva e pe la tzara, dar am vazut si la oras...Unde sotul cand se satura de nevasta ori se imbata cu prietenii ori da televizorul mai tare...Ei, ce ziceti???Ce sa faca femeia???

cel mai bine..........te casatoresti cand ai banii de divort in banca

Pai fameia, daca are minte, sa-si vada de viata ei, ca mai bine sa zici 'vai de mine' decat 'vai de noi'. E trist cum in timp relatiile se degradeaza si cei doi trec plictisiti mai departe. Nu avem in noi intelepciunea sa ne oferim neconditionat liniste si intelegere, de multe ori o relatie se transforma intr-un conflict de interese si o lupta absurda a orgoliilor.Lamentarile n-au nici un rost.

sa ma iertati de offtopic, daca asa va fi postul meu...

insa parcurgand pagina hanului, cea principiala, observ...de la om la om, de la inima la inima, casatoria....

am sa raman cu gandul asta.