Doar de placerea contrazicerii ... - sunt convins ca stii ca Franta e un caz oarecum special in Europa la acest aspect.

Plus ca rata fertilitatii la imigranti ( in special la cei din prima generatie ) e clar peste cea a bastinasilor sau a imigrantilor deja "integrati cultural", ceea ce da alte probleme ...

Chiar mic, este un spor, nu o scadere... Deci "autoreproducerea" exista.

Poti sa-mi indici si sursa te rog ?

Eu stiam alte date ( ceva mai nasoale ).

... ciudat ... aici se spune cu totul altceva ...

De fapt s-ar putea sa ne referim la chestii diferite aici - ca poate si batrinii ( inca ) mor intr-un ritm mai lent ( la o virsta mai inaintata ) .

P.S. : Oricum - nici SUA nu sta grozav, cresterea previzionata de populatie va avea loc ( daca va avea loc ) aproape in totalitate tot pe baza emigrantilor.

Mda - mai corect ar fi sa se faca o critica la adresa unui "sistem societal" care pare ( din pacate ! ) incapabil de a se auto-reproduce si de a asigura o dezvoltare sustenabila pe termen ceva mai lung ( a se vedea si chestia aia cu socul petrolului de la "Dezbateri ... " ).

Si asta in ciuda unor alte avantaje cit se poate de reale ...

Tu cine esti dom'le sa ma tratezi asa!?

Despre care mit vorbesti; precizeaza te rog!

Si poate ar fi cazul sa te abtii de la insulte si atacuri la persoana.
Dar sa incerc sa vad ce vrei pana la urma.
Evident, trebuie sa fi cam naiv sa crezi aberatiile bazate in covarsitoare majoritate pe unica si tendentioasa sursa “Visul European”. Dar hai sa iau in serios aberatiile si sa le comentez o leaca.

Amice, America are particularitatile ei care fac comparatiile dificile; nu imposibile, insa dificile.
Statele-natiune ale Europei sunt inca destul de omogene, desi au apucat-o bine pe drumul diversitatii.
SUA gazduiesc 2 culturi, cel putin; 2 moduri de viata; sunt vreo 40 de milioane de negrii care inca isi consuma autist "subcultura" . . . . chestie a caror consecinte strica pe ici pe colo statisticile tarii. Scoate-i din calcul si compara; si mai vorbim apoi.

Nu a fost insa o buna idee sa apari cu afirmatii preluate din cartea unui lunatic!
Anume Rifkin.
Baiatu’ asta a scris prin anii ’80 o carte numita "Entropie", din “izovorul” caruia s-au inspirat multi europeni, intru sabotarea industriilor lor. Azi se vad consecintele: Din '80 pana azi, SUA au avut cresteri economice duble fata de mititei . . . .

Tot lunaticu, ca e lunatik, deh!, mai scrise o carte prin 1995 numita “Sfarsitul muncii”. Nici ca putea sa sune mai rau . . . . nici Marx n-a visat, bietul, la asa ceva. Omul pleda pentru reducerea numarului de ore de munca, idée concretizata in programul socialistilor francezi (al caror sfatuitori de taina era), care au impus 35-ul; “35” care iata, e in curs de abolire in patria acestui “minunat” experiment: http://news.bbc.co.uk/1/hi/business/3931741.stm
Critica e simpla: visul socialista cum ca nemunca va reduce somajul, nu a functionat: acesta sta lipit pe valori cu 2 cifre si nici ca vrea sa se miste!

Insa omul este sursa inepuizabila a "proiectelor" avortate de cei care il iau prea in serios si isi dau astfel cu stangu’ in dreptu’, aplicandu-i ideile: caci baiatu’ insistând, a mai scris o carte, prin 1998, numita “Secolul biotech”, in care critica aspru ideea de creare si utilizare a organismelor modificate genetic; loserul a gasit si de aceasta data ureche atenta la leaderii europeni si ca si in trecut, cu aceleasi consecinte: Europa a pierdut batalia in materie de biotehnologie in fata Americii, leader mondial necontestat, si daca nu isi schimba repejor ideile (sau sfatuitorul, daca tot nu are idei proprii si ii trebui “sfetnici”), o va pierde si in fata “Noii Asii”. Adica in fata coreenilor, chinezilor si indienilor. Risul piticului . . . . caci iata, ceea ce tamâia inept baiatu’ orfan de creier, anume abandonarea OMG-urilor pe motiv ca ar fi un pericol pentru sanatate, bla-bla-bla-etcetera, a fost de luni bune criticat in insasi Uniunea Europeana, astfel Comiteltul stiintific al Cosiliului de Ministrii al Uniunii Europene (S.C.F. E.C.), prezentand un raport in care se arata ca acestea nu reprezinta un risc pentru sanatate; o lume intreaga, China, SUA, Brazilia, Argentina, India, Canada, Egipt, toate folosesc si consuma (unele de decenii chiar), produse din OMG, iar trendul care isi are sursa in cercetarile companiilor americane, neputand fi oprit: acestea au calitati certe.
Inca un sut cu dreptul in stangul deci . . . .

Ha! Asta e misto!
Ia citeste aici mai jos, ca sa vezi ce fac inginerii astia, asa multi de felul lor, scoliti prin Europa, mândra de ea:
Titlu: «Razboiul din Irak a aratat din nou crescandul decalaj tehnologic intre "cei 15" si America»
SUA consacra pentru cercetare circa 2,8 la suta din PIB. Europa 1,9 la suta . . . .
In 1993 SUA investeau 43 de miliarde de euro PPC [la paritate a puterii de cumparare, ‘en parité de pouvoir d'achat’ (PPA), ‘Purchasing Power Parity’, (PPP)] mai mult ca europenii.

In 2000, diferenta a crescut la 83 de miliarde si s-a mentinut de atunci.
Cum asa? Pai ce intrebare . . . . ca la socialisti, ce nu stiti ‘tehnica Vacaroiu’? Taiem de la educatie si cercetare, eventual marim impozitele la privati sa-I cocosam un pic, ca sa le dam ‘sarmanilor’ de la Tractorul si Roman. Asa si comisarii lu’ peste de la Bruxelles . . . . .
I-auziti ce zic oamenii de stanga de la Le Monde, comentand faptul ca statul federal american dupa ce-a plesnit buba cu isteria ‘tehnologica’ la bursa de la NY, a inceput sa investeasca vartos in cercetare preluand stafeta de la ‘sucombati’:
‘In Europa reactia este inversa aproape intotdeauna. Cercetarea face parte din primele bugete sacrificate. Raffarin a redus bugetul de cercetare cu 1,3 la suta in 2003.’
Totusi, ca sa fim obiectivi, trebuie sa adaugam ca din efortul statului la cheltuielile de cercetare, mai mult de jumatate din acestia la americani se duc la aparare (cercetarea pentru aparare), in timp ce la europeni suma cheltuita pentru cercetarea militara se situa prin1990 la 21 la suta din buget, ca sa ‘cada’ si mai jos prin 2000, la 15 la suta. Astfel, in 2000 americanii cheltuiau de cinci ori mai mult decat europenii. E bine, e rau, dumnezeu stie, cum zice romanul. Numai timpul va arata cine are dreptate, desi de acum se pot face niste comentarii: unii sunt “tari” in vorbe, altii in fapte. Unii fac politica mondiala, altii se uita si huiduie de pe margini, salivand cu apetit insa fara mijloace.

Desi cresterea cheltuielilor publice pentru cercetare a fost ‘inghetata’ si in Europa ca si in SUA dupa anii ’90, cheltuielile americane pentru cercetare au continuat sa creasca (adica decalajul european in materie de investitii in cercetare sa se mareasca . . . ) datorita vigorii investitiilor private americane in cercetare, sau daca vreti, ‘blegelii’ totale a intreprinderilor europene in aceasta privinta.
Zic specialistii intervievati de Le Monde, ca ‘aceasta tendinta ingrijoratoare isi gaseste radacinile in factori economici (traducere: socialismul . . .) , fiscali (impozitele mari, ca sa finanteze ‘protectza sociala a omlui muncii’, o cunoastem, nu?) si sociali (adica tradus, asta e impozitul pe care viata il ia pe ‘laba’ dragutilor de europeni, faptul ca nefacand suficienti copii, nu reusuesc sa mentina propriile economii si societati in miscare nici cu buluceala tuciuriilor in turbane). Macar sunt realisti baietii . . . . .

Apoi mai plang ‘rosii’ si pentru faptul ca ‘inventivitatea europeana a regresat in Europa, partea detinuta de aceasta in brevetele depuse la nivel planetar diminuandu-se.

Mai zic ei ca desi uniunea lor sovietica, dispune de un excelent potential uman si ca formeaza mai multi oameni de stiinta decat americanii, nu reusesc sa angajeze decat 5,4 cercetatori la mia de persoane active, in timp ce americanii angajeaza 8, 7. Adica, ca sa traducem, europenii scolesc mai bine someri de inalta educatie, decat angajeaza americanii din aceeasi categorie. "Socialism si moarte!", ca sa-l parafrazam pe Castro (care zicea ‘sau moartea’) . . . .

Isi propun comisarii sa incurajeze (in fine!) si ei parteneriatul universitati intreprinderi, adica sa-si lase cercetatorii sa faca SRL-uri in universitati, cu care sa-si ‘fructifice’ roadele cercetarii facute, sau sa intre in colaborare, sa-si ‘vanda’ drepturile de comercializare sau continuare a cercetarilor facute in universitati, deci cercetari facute in institurii de stat dar cu finantare privata uneori.

Statistici: In ultimii 20 de ani americanii au luat de 2 ori mai multe premii Nobel decat europenii in fizica, chimie si medicina. In economie sunt ‘tatici’ absoluti: 24 premii contra doar 5, pentru “eurosclerotici”.
In 2001 PIB/locuitor la PPC era in SUA cu 40 la suta superior fata de cel al Uniunii Europene.

Mai zic smiorcaind miterandistii si jospenistii, ca asta se explica prin faptul ca sunt mai putini europenii care muncesc decat americani, intrucat somajul in UE e mai mare, femeile sunt mai putin active profesional (ca la arabi, ca in lumea a treia adica . . . . poate d’aia au si atat succes acestia in propaganda lor) ca tinerii si batranii si ei sunt in numar mai mic la munca in Europa decat in SUA. Ca cine munceste in Europa, munceste mai putin timp, datorita concediilor platite si pensionarilor anticipate (mai stim noi unii, nu?).
Apoi se vorbeste de ‘componenta demografica’ care participa la acest tablou de sfarsit de cariera internationala pentru “superputerea euro”, chestiune pe care insa si eu am detaliat-o adesea a’ci pe forum.
rica
La guerre en Irak a de nouveau illustré l'écart
technologique croissant entre les Quinze et l'Amérique
LE MONDE, 06.05.03, 13h34, MIS A JOUR LE 06.05.03, 13h36
Malgré les déclarations d'intention, la recherche européenne manque d'investissements et reste victime de l'absence de coordination des politiques budgétaires nationales.
Bruxelles de notre bureau européen
http://www.lemonde.fr/article/0,5987,3210--319132-,00.html

Da' hai sa-ti dau si una proaspata de tot: o gluma care spune mult desre situatia cercetarii in Europa.
Jeunes chercheurs aux enchères sur Internet
LE MONDE - 09.03.05
http://www.lemonde.fr/web/article/0,1-0@2-...6-400890,0.html

Hait! Tot din vise, nu?
Bizar ce sustin unii . . . .
Caci iata ce zicea Science & Vie in 1998, anume numarul 970 din Iulie 1998, la pagina 80, in articolul numit “Les pays où se fait la science”, scris de Loic Chauveau. Redau primele 2 propozitii traduse textual: “Tocami a fost publicat raportul UNESCO pentru anul 1998 asupra stiintei in lume. El s-ar rezuma asa: Suprematie pentru SUA, stabilitate pentru Europa, recul pentru Japonia, absenta tarilor in curs de dezvoltare”.

38,4 % din publicatiile stiintifice se fac in SUA, comparand cu 35,8 in Europa si doar 10,1 % in Japonia.

In materie de tehnologii-cheie, situatia este asta: SUA 43,8 %, Europa 36 %, Japonia 13 %. Se zice: “Europa isi mentine pozitiile, insa asta nu e un motiv suficient de bucurie: Putin prezentia in informatica, europenii dezamagesc in materie de farmaceutica si biotehnologie. Principala forta a Europei sta in asa-numitele “sectoare mature”, unde viteza de inovatie si adaptare la piata este mai lenta, asa cum sunt tehnologiile de mediu si transporturile.”

SUA aloca 2,5 % din PIB pentru cercetare, Europa 1,8 %. Japonia 2,3 %.
67,4% din brevetele depuse in lume in informatica sunt americane, 19,5 % europene si 9.1 japoneze.
57,1 % din brevetele depuse in lume in biotehnologie sunt americane, 29,7 europene si 5,3 % japoneze.
59,8 % din brevetele legate de medicamente si farmaceutice sunt americane, 25,8 % europene si 5,4 japoneze.

Curios asadar ca baiatul cu vise nu lua cunostinta de raportul UNESCO! Iata, S & V, a aflat de el . . . .
Iunie 2004, alt S & V, are si el un articol care reia cu exemple concrete, ideea din Le Monde, anume ca Europa pregateste someri cu studii superioare, care sfarsesc prin a se realiza si deveni fructuosi in SUA.; la pag 83, daca esti curios . . . .

E si normal: dintr-o pozitie de quasimonopol al “industriei de prelucrat studenti straini", trendul e inevitabil: pana si boii de eropeni, se prind finalemente ca e o afacere. Pacat ca asa tarziu! Tarile Asiei isi construiesc dupa model american si cu oameni pregatiti in America generatii la rând, propriile traditii in materie de invatamant superior. Inca odata America si-a facut datoria de deschizatoare de ochi si drumuri.
Apoi scaderea asta se datoreaza si atacului terrorist din 2001: scrutare mai atenta a dosarelor, probleme cu vizele, retincenta studentilor potentiali din tarile musulmane de a mai veni in SUA, retincenta americanilor de a-i mai primi, etc.
SUA raman insa leader in domeniu, hai sa pastram proportiile!

Vrajeli ieftine: sanatatea de buna calitate este un serviciu si un privilegiu; pentru el trebuie sa platesti. Sanatatea in masura posibilitatilor unui stat – si eu ca traitor in canada pot sa-ti vorbesc mult pe tema asta – ea este pentru toata lumea si in SUA: daca intrii intr-un spital de stat bolând, nimeni nu te da afara. Si banuiesc ca tratamentul nu poate fi main prost decat in alte tari, canada de ex.
Astept sa vad amatori de discutie pe tema asta.

Fraierii care il cred pe lunatik, uneori se prind si ei ca au picat de fazani . . .
Din nou vrajeala: servicii de sanatate de baza, ele sunt asigurate pentru toata lumea; serviciile private, de foarte buna calitate, la care aspira orice om si pe care chiar poate sa si le permita orice om in masura in care nu e un parazit, evident, astea costa. Chestie valabila si pentru statele care se lauda cu sistem public atotputernic, care nu mai este chiar atat de puternic, decat poate in materie de proasta impresie; iar vorbesc din experienta personala.

D’aia am vazut siruri de barci cu refugiati economici americani indreptandu-se vara trecuta spre tara marelui commandant!
Mie in locul unora mi s-ar face rusine sa fiu atat de redus . . . .

Factorul “negru”, probabil . . . . ca doar astia sunt campionii aboluti ai crimei in SUA.

D’aia au masini mai luxoase, case mai mari si concedii mai bestiale, “amaratzii” astia!
Ah, da' stai totusi ca am uitat: i-am vazut de curand, siruri-siruri la coada ca sa obtina drept de sedere in Europa (unde somajul e in general dublu. )

Si probabil erau mai spre coada. Caci mai inspre frunte ar fi “americancele” . . . .

Aceleasi statistici cu sens invers se pot face pe domenii diferite. Farmacie, informatica, etc. Periculoasa statistica asta pe mana ineptilor . . . poti crede ca SUA exporta doar manioc si importa strunguri din Coreea de Nord.

Si cu toate astea are un somaj la jumatate fata de cel European; o performanta, nu crezi?

Da’ si Uniunea Sovietica depasise SUA la productia de otel.
Sa lesin de ris . . . . baiatu’ asta are stofa!

Pai ce, asta e rau?
E rau sa exporti soft si spectacol si sa importi pate de gasca?????

“Simptom” valabil si in democratiile vest-europene; orice democratie “coapta” afiseaza de regula acest fenomen.
Care e ideea sa spui chestia asta?

Alt vis spulberat al mitingistilor . . . .
Caci participarea a fost de mai mult de 60 la suta din inregistrati. 8 milioane de oameni Alegerile au fost declarate un succes peste tot: http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/middle_east/4220551.stm
Stim cu totii ca la unii fanatici, indivizi ramasi in urma la vremea stângismului, asta nu convine, insa iata, SUA, au mai mosit o democratie.

Pai sa vezi in Europa cum stau chestiile astea.

Chestie de gusturi . . . . tampite, e adevarat, insa te pui cu placerea omului?

E si normal; sunt infinite considerente de luat in calcul cand discuti acest aspect alt torturii. Ea trebuie respinsa ca metoda, insa nu diabolizata in mod dogmatic, caci s-ar putea sa ai nevoie de ea ptr. a salva vietzile a milioane de oameni nevinovati.

Ehe, ar vrea baietii sa fie adevarat, insa nu se poa’.
Hai mai citeste si asta:
Au aparut comentarii despre raportul I.M.D. (”Institutul International pentru Dezvoltarea Managementului” din Lausanne, Elvetia) in presa canadiana si occidentala in data 5 mai 2004. “Raportul mondial asupra competitivitatii pe anul 2004, plaseaza tarile intr-o ordine descrescatoare a competitivitatii cum urmeaza:
1 SUA, 2 Singapore, 3 Canada, 4 Australia, 5 Islanda, 6 Hong Kong, 7 Danemarca, 8 Finlanda, 9 Luxemburg, 10 Irlanda, 11 Taiwan, 12 Austria, 13 Elvetia, 14 Olanda, 15 Malaiezia, 16 Norvegia, 17 Noua Zeelanda, 18 Germania, 19 Marea Britanie, 20 Japonia, 21 China, 22 Belgia, 23 Chile, . . . . . 26 Franta.

Cum se poate vedea, din nou Europa e la coada, prima tara mare (relevanta) din lista fiind Germania, locul . . . . 18. Unii nu vad o problema in asta, insa cu siguranta gresesc: competitivitatea, sau mai bine zis scaderea ei, se traduce extrem de rapid, mai rapid decat cred unii, in cresteri economice slabe, care la randul lor se traduc mai degraba mai curand decat mai tarziu, in nivele de trai in scadere. Adica la saracire si saracie. Chestie care de la ordinele cersetoare ale calugarilor catolici din Evul Mediu, eu unu’ nu am mai auzit sa aiba vreun admirator fervent.
O competitivitate slaba, poate duce la secole, dar chiar si milenii, in care populatiei nu i se imbunatateste deloc nivelul de trai; cazuri istorice importante, ne explica realizatorul studiului citand un alt universitar cu preocupari in domeniul istoriei economiei lumii (Angus Madisson).
Insa nu e nevoie sa citesti stufoase studii de specialitate ca sa vezi importanta acestui fapt: Germaniei numai i-au scazut un pic indicatorii de competitivitate si se si afla in lista pe locul 18 ca prima tara importanta a U.E., dar mai important, a si avut deja de ani buni, performante economice lamentabile. Nivelul de trai urmeaza; evident, una e sa cazi de pe E.S.B. si alta doar din podul unei cocioabe de 1,8 m inaltime: vei simti mai tarziu efectul caderii in primul caz. Dar cadere este si una si alta.

Astfel, daca PIB/loc era in anul intai dupa Cristos de 450 $ (dolari americani 1990), dupa aproape 2000 de ani (1950), China (439$) si India (619$) aveau cam acelasi PIB/loc cu cel al lumii in primul an al epocii crestine; ceea ce s-ar traduce printr-un acelasi nivel de trai, intrucat in toata aceasta perioada nu a existat crestere a prosperitatii oamenilor acestor 2 tari. Lucrurile s-au schimbat dramatic din 1950 pana azi in ceea ce priveste aceste tari mari, e adevarat.
Practic, in acesti 50 de ani, bogatia individuala a acestora a crescut mai mult decat in precedentii 2000 de ani. Se repeta astfel ceea ce s-a intamplat si cu bogatia europenilor, care se poate zice ca a crescut foarte lent timp de aproape 2 milenii, pentru a creste brusc doar din 1820 incoace.
E adevarat, remarca economistul, ca dupa anul 1973 - aviz arabofililor pentru care 42 US$ barilul e tocma’ OK - adica anul inceperii unor scumpiri repetate si exagerate a pretului energiei, “cresterea economica a lumii a incetinit substantial”.
Astfel, daca Asia extrema a pastrat daca nu chiar a si accelerat cresterea, daca Occidentul (SUA si Europa de Vest) au reusit sa mentina cel putin cresteri, fie ele si anemice in comparatie cu ce se intampla anterior socului petrolier, restul globului, din care face parte si zona lumii din care provenim noi romanii, s-a prabusit economic.
Surprinzator, dupa un prim deceniu de crestere importanta, arabii si alti exportatori de petrol, au reusit performanta sa se prabuseasca chiar mai abitir decat clientii lor. Dar asta e alta chestiune, cu cauze ce tin de cultura acestor tari.
Am putea sa spunem deci, ca am devenit fiecare (sau ma rog, cea mai mare parte dintre noi) la un moment dat emigranti din cauza crizei petroliere. Comunismul, ca si alte societati mai putin avansate si mai putin eficiente decat capitalismul, ar fi subzistat probabil si azi, daca pretzul energiei nu exploda, silindu-le la faliment.
In definitiv, ar fi ideal daca am putea zice: "nu e obligatoriu ca toata lumea sa aiba eficienta economica maxima; unii merg mai repede spre progres, altii mai incet." Insa costul energiei in urma celor 2 socuri petroliere, a facut imposibila aceasta optiune, intrucat dupa cum vedem, chiar capitalismul de abia isi taraste existenta, in ultimele 3 decenii nemaiinregistrandu-se cresteri marcante a nivelului de trai in lumea dezvoltata.
In 2050, China va fi cea mai mare economie a lumii, urmata de SUA si India. Europa in totalitate, daca va fi devenit pana atunci un stat veritabil, va fi dupa India. Alte puteri medii vor fi Japonia, Brazilia si Rusia. La acel moment, tarile cele mai ”mari” economic ale Europei, Germania si Marea Britanie, vor avea fiecare o economie cat 60 la suta din cea ruseasca (hi, hi!) si de vreo 58 la suta din cea braziliana.
Evident, trebuie tinut cont ca marimea unei economii nu echivaleaza cu bogatia sau performanta acesteia, ci cu largimea populatiei si eventual teritoriului entitatii economice in cauza. Cum nici PIB/loc, care desi e in stare sa spuna indirect cat de bogat e un cetatean al unui stat, nu e in stare sa spuna nimic insa despre cum si de ce e bogat acel cetatean.

Europa pierde in 2 moduri: unul, cel mai important e ca pierde in mod absolut populatie 729 milioane in 2000, 632 milioane in 2050) prin declin demografic, dar mai ales pierde in mod relativ importanta demografica, prin cresterile de populatie importante ale altora. Astfel, devine ceea ce a fost pentru secole si milenii: o peninsula a Asiei, insignifianta politic si economic.
A doua cale prin care Europa pierde importanta economica, este declinul in competitivitate economica, datorita unei populatii in imbatranire, adica scaderii partii de populatie activa in economie, ca si datorita generoaselor sale programe sociale. In 2050 doar 16 la suta dintre europeni vor avea o varsta mai mica de 14 ani, fata de 26 procente azi. Cand chiar azi, sunt multe state cu 60 - 80 la suta din populatie cu varsta mai mica de 20 de ani . . . .
In confruntarea cu viitorul, S.U.A., cel putin aparent, stau bine din aceste puncte de vedere: o economie gâtuita mai putin de un stat hipertrofiat si grijuliu, o populatie care cel putin se autorerproduce daca nu se si inmulteste, nemaipunand la socoteala o imigratie mai numeroasa. Ca “SUA-locul-2” a anilor 2050, nu mai e sigur S.U.A. pe care o vedem azi pe strada sau in filmele Hollywood-ului, asta e alta treaba. O treaba cam intunecata . . . .
Cu o astfel de populatie in imbatranire rapida, Europa va aloca din ce in ce mai mult din bugetul sau pentru sanatate si pensii (azi 66 la suta din buget este alocat sanatatii, pensiilor si educatiei). Cu cresteri economice anemice in comparatie cu concurentii lor americani, europenii nu vor avea de ales decat sa incerce sa reformeze sistemul de pensii si sanatate (asa cum se incearca timid si sovaielnic deja in Franta, Germania, etc.), insa o veche si verificata lege (“a lui Wagner”, consililierul lui Bismarck) afirma: “cu cat o tara devine mai bogata, cu atat cheltuielile sociale cresc si sunt mai greu de redus.”
Deci datorita pierderii in competitivitate si incetinirii deja evidenta a economiilor Europei, acestea vor vrea sa reduca programele sociale pentru a pastra un echilibru bugetar, insa in acelasi timp, cu cetateni obisnuiti cu servicii sociale civilizate, sindicate puternice si partide de stanga cam . . . . prea la stanga, acest lucru va fi imposibil, asa cum ne indica legea amintita.
“Soutia” va fi in final acceptarea deficitelor - chestie care se pare ca deja se intampla cu tarile mari ale Uniunii, anume Franta si Germania - adica cresterea datoriei publice.
Presa anti-americana a Europei nu oboseste sa ne aminteasca de cat de mare e deficitul bugetar american. Care a fost in 2003 de 3,6 procente din PIB. Cu mult mai putin decat maximele istorice.
Fatza de 2,6 procente din PIB pentru zona euro.
Sau ca sa intram in detalii, fatza de 4,1 procente din PIB pentru Franta, 3,8 procente din PIB pentru Germania, 3,2 procente din PIB pentru Marea Britanie si 2,5 din PIB pentru Italia.
Unde e diferenta??
Cum remarca autorul studiului, cauzele deficitului bugetar european sunt insa structurale, fiind cele aratate mai sus, in contrast cu unele conjuncturale in cazul SUA, care a avut si are cresteri economice bune si are o piramida a populatiei mai buna; deficitele provin in principal din repetatele interventii militare americane. Inca cateva aventuri cu tancu’ printre palmieri, si ar trebui din pacate sa trecem si acest factor la categoria “structural”.
Aceeasi presa rateaza sa sublinieze importanta faptului ca in 2003 cresterea Europei a fost de 0,9 %, iar cea a SUA de 3,1 %.
Si ca asa a fost in ultimele 2 decenii, in care Europa a ratat sa profite de pe urma cresterii productivitatii muncii amorsata de revolutia informaticii la nivel de intreprindere/business.
Dar grijulii, ne raporteaza ca “America inregistreaza deficite comerciale colosale”, uitand insa sa adauge asa cum o fac universitarii lausanezi, ca jumatate din deficitul comercial american este o fictiune, intrucat pentru fiecare dolar platit la import de catre SUA, 50 de centi sunt platiti pentru un bun american produs “peste mari”, adica un bun produs intr-o intreprindere proprietate americana; asta datorita delocalizarii economiei si a lungilor ramificatii ale “corporate America”.
Pe de alta parte, cu cat o economie este mai avansata, cu atat ii pot fi surprinse mai putin fidel dimensiunile schimburiilor sale comerciale, intrucat aceasta “exporta” intr-un mai mare procent bunuri imateriale, greu de inclus in statistici, cum sunt brevetele stiintifice, proiectele tehnice si bunurile culturale. Un aspect care, asa cum stim, a “falsificat” pentru decenii fatza schimburilor comerciale nipono-americane, producand de-a lungul timpurilor o adevarat isterie anti-japoneza in America. Timpul a aratat cat de inselatoare poti fi cifrele cand nu sunt complet intelese.
Astazi, de o maniera comparabila se intampla in aprinsa disputa a “dolarului pe zi”, intre detractorii extremisti de stanga ai capitalismului si cercurile legate de si fidele business-ului.
Astfel, in functie de cum se intocmeste o astfel de statistica, poti obtine un tablou care iti arata ca saracia in lume (numar/procent de persoane care traiesc cu mai putin de un dolar american pe zi) a scazut din 1970 pana in 1998 de la 17 la 7 procente (Sala-i-Martin), iar procentul de persoane care traiesc cu mai putin de 2 dolari pe zi a diminuat de la 41 la 19 procente, dar poti obtine si un tablou care iti arata ca saracia a scazut doar de la 28 la 24 de procente (Chen & Ravallion).
In definitiv, nici aceasta a doua cifra nu e rea, tinand cont ca perioada luata in considerare este aceea in care in mai bine de o jumatate de lume reformele economice erau blocate de sistemul politic si de lupta ideologica intre Statele Unite si Uniunea Sovietica.
Diferentele intre cifre insa, daca vrem sa le explicam, ele apar datorita faptului ca primii fac o statistica de venituri, iar ceilalti o statistica de consum. Diferenta care contrapune “saracia de venituri”, “saraciei de consum”: In masura in care un sarac va fi capabil si va considera rentabil sa economiseasca in conditiile venitului de 1 dolar pe zi, acesta va avea un consum de mai putin de un dolar pe zi; venitul sau insa, va ramane de un dolar pe zi. Un alt fel de a spune, este ca cresterea consumului mediu a fost mai mica decat cresterea venitului national. Chestie care tine deja mai mult de sociologie, decat de responsabilitatea capitalismului ca sistem economic. (“The Economist”, March 13th - 19th, 2004).
Evident, cum adesea se intampla, de o parte si alta se incearca manipularea cifrelor pentru marcarea de “puncte” in confruntarea ideologica, caci a arata ca sist. capitalist nu reuseste sa faca in timp oamenii mai bogati, asa cum arata exemplul tarilor dezvoltate, echivaleaza cu a admite ca bogatia dezvoltatilor merge mana in mana cu saracia saracilor.
Ori, dupa cum arata economistul francez Daniel Cohen in cartea sa ”La Mondialisation et ses ennemis”, Grasset ( http://www.lexpress.fr/info/economie/dossi....asp?ida=425981 ), bogatia unor natiuni nu are nici o legatura cu saracia altora si exemplul ridicarii economice a Coreei de Sud, Japoniei, Chinei si de curand Indiei, sunt argumente puternice si ar trebui sa fie stimulente si mai puternice pentru “repetentii” Lumii arabe si Africii subsahariene.
Pretentiile false provin dintr-o teorie economica dovedita eronata, numita a “schimburilor inegale”. Cum si teza care face din colonialismul trecut cauza saraciei prezente sunt false. S-a spus ca tarile colonialiste si-au insusit materiile prime si munca ieftina a tarilor bogate, astfel imbogatindu-se. Dar tari bogate ca Marea Britanie insasi, au fost o lunga perioada exportatori de materii prime de care si ele insele aveau nevoie. Teza care sustine ca orice producator de materii prime are vocatia sa saraceasca in raport cu cel care fabrica produse industriale, nu poate nici ea explica nimic: mari tari agricole ca Noua Zeelanda si Australia au prosperat; Australia a exportat lana, Egiptul bumbac; una s-a imbogatit, alta a saracit.
L'Express reproduce un interesant interviu cu autorul cartii, exemplul defalcarii costurilor unei perechi de "bascheti" Nike de catre acesta, fiind plina de invataminte, ca si comentariile in legatura cu diferenta intre ceea ce pentru unii se numeste "imperiul american" si imperiile veritabile ale istoriei.

http://www01.imd.ch/documents/wcy/content/pr.pdf
http://www01.imd.ch/documents/wcy/content/eSummary.pdf
http://www01.imd.ch/wcy/
http://www01.imd.ch/documents/wcy/wcy2004.pdf
http://www01.imd.ch/documents/wcy/content/breakdown.pdf
http://www01.imd.ch/documents/wcy/wcyBookTour.pdf

http://www.j-bradford-delong.net/articles_...millennial.html

http://www.lexpress.fr/info/economie/dossi....asp?ida=425981

Mda, "realitatea" este doar cum vezi tu lucrurile. Restul sunt rupti de ea. Total matur mod de a vedea lucrurile . . . .

Sunt de acord ca o corelatie nu inseamna o relatie de la cauza la efect; pana una alta, corelatia exista, si asa cum ii sugeram unui amic (sau poate chiar tie, nu ma indeletnicesc cu retinut numele), daca gasesti un alt element care ar putea face ca fertilitatea femeilor pe cele 2 maluri ale atlanticului sa difere, te rog spune-l; eventual fara sa te mai lansezi in a face aprecieri asupra persoanei mele.

Mda, sa discut observatia ta.
Insa ea nu tine: asa cum am zis, comparand SUA cu UE, acestea au nivele echivalente de civilizatie si de trai; ambele au populatii cu acces la contraceptie; ambele au parinti cu nivel de trai ridicat.

Suprapopularea este o problema a subdezvoltarii; odata cu dezvoltarea, ea se rezolva: Olanda are 370 loc/km2 si totusi oamenii percep viata ca fiind buna; India are 260 loc/kkm2 si oamenii percep viata ca fiind mizera.
Interesanta infomatia care zice ca rata homosexualitatii depinde de numarul de persoane traind intr-o arie. As fi curios de o sursa, caci e prima oara cand aud asa ceva. Ce stiam eu este ca aceasta este aceeasi (cu mici variatii) in orice societatea umana, nedepinzand de nici un factor ca religie, cultura, etc. Ma angajez sa furnizez surse in acest sens si ma astept ca si tu sa faci la fel.

Da, asta e o buna si la obiect critica: in textul articolului se afla o afirmatie aberanta!! Nu stiu daca Minter ala a spus exact asa sau s-a pierdut pe drum un "practicant" dupa acei "catolici botezati", insa e clar ca aici e vorba e eroare sau pur si simplu incercare de manipulare.

Asta nu schimba nicicum situatia asa cum apare ea din celelalte informatii din articol.

No comment ...

Eu sunt de parere ca a crede , nu este ceva rau,desi merg foarte rar la biserica,insa ar fi deosebit de grav ca sa ajunga cineva sa se creada divinitate.