Topicul este inspirat din cel despre legalizarea prostitutiei. Unii dau cu piatra... Totusi...

Credem ca unele lucruri nu le vom face niciodata.
Ca nu am omori, ca nu am fura, ca nu ne-am prostitua, ca nu am minca din gunoaie... ca nu am face nimic din toate aceste lucruri... ca nu am face multe...
Dar pusi intr-o situatie limita, ce s-ar intimpla oare?!
Am mai gindi ca acum?

diana foarte interesant topicul
eu clachez destul de greu ; dar.........si cand cedez situatiei e groaznic ceea ce urmeaza dupa......... traiesc intr-o alta lume; parca a cazut cerul peste mine;.......si nimeni nu ma poate ajuta; accept foarte greu ajutor( )
este important sa fi cumpatat si 'rapid'(sa-ti tiparesti in minte toate posibilitatile/variantele/grozaveniile/etc) care aduc necazul si sa te astepti la absolut orice ......

e trist; judecam si luam la intrebari dar foarte rar(chiar deloc) ne punem in situatia cu pricina si in loculul persoanei
vreau sa cred insa ca exista lucruri pe care nu le-as face niciodata ; nici daca ar fi sfarsitul pt mine (ex ; omorul; sinuciderea ; vraji; prostitutie.......)

Tocmai asta e ideea, ca vrem sa credem ca nu le-am face. Si foarte probabil ca pentru cei mai incapatinati dintre noi, limitele ar trebui sa fie destul de intinse si nu am ceda pana... pana cand? asta e intrebarea.

Ce ne face sa credem ca noi nu am guita cerand indurare daca am avea un pistol la tampla? ce ne facem sa credem ca nu ne-am prostitua daca am fi la nevoie si s-ar ivi ocazia? (si asta cu prostitutia e un subiect vechi pe Han, a fost dezbatut destul acum vreun an jumate) Ce ne face sa credem ca intr-un moment de frica totala nu am lovi mortal un alt om?
De unde credinta asta de superioritate personala? Tindem sa fim mai buni ca altii, dar suntem? Unde se termina increderea de sine si unde incepe iluzia superioritatii? Cat de bine ma cunosc pe mine insami ca sa fiu convinsa de cum as reactiona in anumite circumstante?

Oare nu mi-am surprins niciodata momente de slabiciune? Ma astept ca lumea din jur sa fie perfecta ca eu, in imperfectiunea mea, sa am la ce sa aspir?

Diana-Maria, de cate ori am spus eu "nu spune niciodata ca niciodata"? doar asa vom fi capabili sa fim mai intelegatori cu cei din jur. Doar asa vom realiza ca nu suntem decat oameni, TOTI, imperfecti si superbi in acelasi timp.

tare frumos ai spus mistinguett
este adevarat; suntem superbi;
este tareeeee trist cand judecam aspru niste lucruri care ..............sunt oarecum firesti.........
este tareeeeeeee trist cand criticam.........dar pe noi nu ne corectam.........
este iarasi trist cand etalezi 'pretul persoanei'(urat spus si vulgar)..dupa faptele sale.............cand noi suntem...asa cum suntem.......
este trist cand o persoana plange si noi vream sa o inveselim.........nestiind cu adevarat motivul lacrimilor.............
este trist cand ne bucuram...in sinea noastra ca nu noi am fost 'cea/cel' in cauza; ca nu mie mi s-a intamplat; ca nu mie mi-a facut asta; ca nu eu am spus asta.........
e trist ......jucam meciul vietii ca si microbisti si nu ca si.........jucatori.............e usor sa privesti sa dai idei si sfaturi(uitand ca e o mare responsabilitate) in loc sa o faci chiar tu........e usor sa vorbesti.............
e trist ca nu mai avem sentiment........si e trist ca se pierde o dataa cu timpul scurs din ...meci
clepsidra curge.....noi privim ...... si n-o oprim.......

CONTRASTE.... toti ducem o lupta interioara ........coordonata de cultura si educatia fiecaruia.......dar la un moment dat ...fie el si unic in viata clacam,cedam.disperam, avem nevoie de ajutor chiar daca il cerem sau nu............luptam toti..........frumos ai spus.......dar chiar crezi ai acel autocontrol formidabil de a merge mai departe INTODEAUNA fara a privi inapoi...fara a intreba..........fara a da o lacrima? ...........

Chestia asta cu "eu nu as face niciodata cutare sau cutare lucru" mi se pare un artificiu mental ca sa iti creezi o identitate comfortabila pentru prezent. Altfel, daca intr'adevar nu ai face'o, ce rost are sa o afirmi?
Promisiunile creeaza datorii inutile....sau cum spunea cineva "lasa ziua de maine sa isi poarte singura de grija".....

Voiam sa raspund si eu aici, dar dupa ce am citit ce a scris Mistinguett mai sus, mi-am dat seama ca nu am ce adauga in plus...

Nu as nominaliza nimic in categoria lucrurilor pe care "nu le-as face niciodata", atat pentru ca viata este in stare sa produca situatii in care un anumit rau sa fie raul mai mic (nu cred in raul absolut ), cat si pentru ca imi rezerv dreptul sa ma schimb si sa vad lucrurile altfel.

Cred ca rolul intrebarii e mai degraba sa ne dezvolte toleranta .

mi s-a intamplat sa ajung in punctul asta, sa spun ca nu as face un anume lucru vreodata, si, pana la urma sa ajung sa ma contrazic. in unele situatii a fost poate vorba de prejudecati (de exemplu, legat de sexualitate). in altele, variantelor oferite (fara a trece peste limita autoimpusa) nu le puteam face fata. am inceput totusi sa evit sa spun "asa ceva...nu voi face in viata mea". am invatat asta

Pentru o cauza nobila (a salva o viata, supravietuire...)as face multe,dar sint si lucruri pe care nu le-as face nici cu pretul
vietii. Am trecut prin citeva situatii limita si am fost chiar la un pas de anumite lucruri groaznice dar Bunul Dumnezeu m-a ajutat intodeauna si am iesit din aceste situatii fara mustrari de constiinta. In orice situatie limita exista doua cai de iesire , uneori este imposibil sa le vedem si de obicei prima cale ce se vede nu este cea buna ,de aceea singurul lucru care ajuta in aceste situatii este rugaciunea .

iniya lupta frecvent exterioara, cu marcaje interioare....

Uitati cat de usor ajunge omul la canibalism cand asta este singura lui sansa de supravietuire care i-a fost lasata... Nu cu mult timp in urma s-a intamplat in URSS pe vremea lui Stalin si in China sub obladuirea lui Mao.

Credeti ca voi sunteti altfel?

axel, Credeti ca NOI sunteti altfel?
Da, include-te, deoarece esti om, si in anumite cazuri, nimic din ceea ce este omenesc nu-ti poate fi strain....

Constat ca aproape toti pe-aici scot in evidenta cate o latura extrem de interesanta a situatiilor limita la care omul ar putea fi supus in viata. Cum am reactiona intr-un caz extrem nu suntem pe deplin constienti acum, stand in fata calculatorului, eventual cu cafeluta langa noi. Suntem subiectivi si de multe ori credem despre noi lucruri mai marete decat sunt ele in realitate.
Mi-a placut Misti ( chiar imi era dor de implicarile ei in astfel de subiecte! ), de Diana nu mai spun ca ea are meritul sa fi deschis acest topic, Sweet-iniya, visatoare si deschisa, Corydalis - care spune exact ceea ce ne-am spus in sinea noastra multi dintre noi la un moment dat , gypsyhart - care m-a cucerit in ultimul timp prin modul cum gandeste dar si prin anumite atitudini, si ceilalti, fiecare in felul lui. Mesajul lui Flori ramane insa ascuns pentru majoritatea dintre noi, desi presupun ca este cel mai cuminte... Am fost intotdeauna de parerea ca te indrepti intr-o directie sau alta datorita propriilor tale atitudini, nu fiindca te-ar obliga cineva sa ajungi acolo. Pentru unii saracia este un semn al disperarii, intelegand ca pot calca peste sufletele altora pentru ca lor sa le fie (mai) bine. Altii pun prea putin pret pe propria demnitate, acceptand compromisuri care la inceput poate nici nu li se pareau atat de grave. Dar orice tentatie ascunde in ambalajul ei un exces de neprevazut aditionat placerii de care vrei sa ai parte. Parerea mea este ca, daca ai o viata inconjurata de respect si buna-cuviinta n-ar trebui sa-ti faci niciodata probleme de cum ai reactiona intr-un caz extrem. Acel caz extrem te va ocoli cu sau fara voia ta. Asta este mesajul pe care Flori a incercat de fapt sa-l transmita!

.........................

Later edit:

Aa, si cred ca ar mai fi trebuit sa adaug un lucru: candva, demult eu si cea care mi-a devenit sotie ne promisesem in sufletele noastre ca: EA - niciodata n-o sa se casatoreasca cu un baiat provenind dintr-o localitate intrata in legenda datorita crimelor si batailor cu cutite care se desfasurau pe-acolo candva; EU - niciodata n-o sa accept o fata provenind dintr-o anumita localitate unde se stia ca babele fac vraji si ca nu stii niciodata pe unde... calci!... Ne mai amuzam si acum de acele temeri. Chiar daca tatal meu nu pleca niciodata de-acasa fara cutit, si chiar daca am fost eu personal implicat in momente "delicate", Dumnezeu mi-a dat inspiratia cea mai buna sa ies din incurcatura fara probleme si fara detinere de arme albe. Si chiar daca prin localitatea de unde provine sotia mea, babele mai faceau chestii ciudate, familia ei a fost una dintre cele mai respectabile. Deci, uneori impresia respingatoare pe care o avem fata de un lucru, sa se dovedeasca a fi de fapt tocmai implinirea sufleteasca pe care ti-o poate da viata in ironia ei!

Cred ca nu as mai pierde fara sens,
stupid sau poate doar intamplator.
Mai sper ca n-am pierdut far' de-nteles
si tare dor imi e sa-mi fie dor.

Vreau sa cred ca intr-o situatie limita mi-as respecta principiile si credinta, dar realitatea este ca nu stiu. Nu stiu cum as rectiona intr-o situatie limita pentru ca viata nu m-a pus, pana acum, sa aleg intre bine si rau. Sau mai bine zis nu in ceea ce priveste lucrurile cu adevarat importante: credinta, demnitate. Ca atare nu pot decat sa sper ca sunt omul care cred ca sunt. Asa ca nu pronunt "niciodata n-as face...", incerc sa nu-i judec pe cei care iau decizii pe care eu nu le-as lua in momenul asta al vietii mele si incerc sa inteleg.

Am observat ca lucrurile care le negi sau judeci la ceilalti cel mai tare, pe acelea ajungi sa le faci... de ce sa negi? Ai discernamant? Da! atunci fii relaxat..

as omori intr-o situatie limita...
desi nu prea mananc carne , as manca carne de om in caz de...
as fura...

de violat n-as viola
axel

Situatiile extreme cer masuri extreme.....asa ca nu se stie niciodata....dar sint pregatit sa accept orice in viata....asta e
Vorba mea e ca intotdeauna se poate si mai rau.....

niciodata n-o sa se casatoreasca cu un baiat provenind dintr-o localitate intrata in legenda datorita crimelor si batailor cu cutite care se desfasurau pe-acolo candva
Am citit si noi Groapa, cunoastem subiectu.....si tot acolo s-a desfasurat si "noaptea cutitelor lungi" , normal, ca doar nu degeaba a intrat in legenda...

Maria-Luiza, de-asta a si deschis alt subiect Diana-Maria. E cu totul altceva in discutie aici, ai prins ideea.

Iar dacă ajung sper că Binecuvîntarea lui Dumnezeu Lucrează şi mă ajută, nu-i aşa bdl?
E posibil si asa ceva, dar atentie.....pina la d-zeu sint sfintii..... care cica te maninca.Cum? Milimetru cu milimetru....

Great topic

Ce nu as face niciodata? Nu as rani pe cineva intentionat (spiritual vorbind, nu fiziceste .. oricum nu obisnuiesc sa macelaresc pe nimeni ), chestiile enuntate in primul post sunt .. discutabile. Adica in mod normal nici nu mi-ar trece prin minte, dar nu se stie niciodata ce ti se rezerva si este adevarat ca ajunsi in situatii limite devenim fiare. Nu pot decat sa sper ca acolo sus cineva nu imi pregateste un asemenea experiment, asa ca ma pot alina in continuare cu gandul ca sunt un om bun

Topicul acesta m-a facut sa inteleg intr-un final ..ca sunt un mister...ca nu stiu ce as putea face...imi place sa cred ca nu as face ceva anume pentru a putea crede si astfel inntr-un final a ma minti pe mine ca....... ma cunosc........este cerc vicios.......un cerc in care numai eu am voie iar cei din jur privesc.......omul este supeerb........chiar si atunci cand greseste......este in firea lui.....greseste........si pleaca...............acolo unde a gresit lasa un loc pentru un altul........cercul fiecaruia..........ajungem sa intelegem ca noi..........cu adevarat........nu ne cunoastem..........

pana si situatia limita e o chestiune de perspectiva si de rabdare. Era o vorba... am auzit-o de mult, "cand Dumnezeui îţi închide o uşă, îţi deschide întotdeauna o fereastră"... mi s-a intamplat sa cred ca sunt la fundul prapastiei, ca nu am loc, ca exista doar ciocanul si nicovala care au sa ma strivească, într-un fel sau altul.. am cedat sau nu am cedat.
nu bat campii, de tot, cred ca este o chestiune care tine de ... calitatea umană, uneori. nu vreau sa judec, incerc de multa vreme sa nu mai judec oamenii.

situatie limita nu exista. trebuie, ca in oricare alt moment al vietii tale, sa iti asumi ceea ce faci - chiar daca asta insemana sa nu cedezi si sa iti vezi familia zdrobita, sau sa cedezi si sa te chinui apoi sa te ridici si sa iti spui ca a meritat sa faci sacrificiul.. spun ca trebuie sa iti asumi ceea ce faci, acordându-ti circumstantele atenuante "am facut asta pentru ca".

ce as face daca as fi intr-o situatie grea? tot ce sunt in stare sa fac. asta nu inseamna neaparat orice, inseamna orice pot eu. voi jongla intre principii si labilitati, in asa fel incat, sa spun, pe lumea asta sau pe alta, am facut asta pentru ca altfel nu am stiut sa fac, am facut cum am stiut mai bine. si sa fiu impacata. si sa inteleg de ce.
asa va fi?

...

Nu o sa stimm niciodata... doar ATUNCI...
Si in acele clipe vom realiza ca habar nu avem cine si ce anume sintem.

Iedera vorbea despre principii.
Si, pina la urma, despre acest lucru este vorba.
Intr-o situatie-limita, ce valoare mai au principiile si ce ne face sa le incalcam ?
Redimensionarea si schimbarea prioritatilor sint clare.
Raminem cu o mare dilema : valoarea principiilor (a caror ierarhie se poate schimba bulversindu-ne intregul sistem de valori ) este definitva ?
Pricipiile mai sint, intr-un final, definitorii ?
In aceste conditii, mai putem judeca actiunile altora, principiile sau lipsa lor ?

Fiecare are o definitie proprie a situatiilor-limita , draga Mia.
Ce e situatie-limita pentru mine pentru un altul poate fi o conjunctura obisnuita.
Nu te supara, am o rugaminte :daca ai de gind sa faci trolling pe aici, te rog frumos sa te abtii .
Multam de intelegere.

Linica , m-ai dat gata cu povestea ta .Imi pare tare rau de fata aia , ce sa mai zic ? Nu am cuvinte .

Pai hai sa facem ceva pentru fata aceea !
Date, nume, adresa, cine e nenorociata de mama transformata in peste ?!
Nu se poate sa ramina lucrurile asa !

Imi place sa cred ca nu as face anumite lucruri , dar nu spun "niciodata". Nu stiu cum va fi viata mea si cum voi reactiona in anumite situatii. Deja m-am surprins cu anumite decizii pe care nu le-as fi luat nici in 1000 de ani ... dar le-am luat !

Am facut lucruri neasteptate si nedorite.E greu sa recunosc asta mai ales ca uneori aveam de ales.

"niciodata nu spune niciodata" - adevarat;

"in acest moment vreau cu adevarat si sper sa nu fiu pusa niciodata in situatia de a face anumite lucruri" - la fel de adevarat.



numai bine

( in sfarsit am gasit topicul )

Vreau sa va spun ca intre timp fata respectiva a fost ajutata. Curand lucrurile vor sta si mai bine. Mai sunt si alte mame "peste", am aflat mai apoi. - dar nu vreau sa fiu off topic.


Eu cred in "niciodata sa nu spui niciodata". Insa niciodata nu cred ca voi refuza un om care are nevoie de ajutorul meu. Si cred ca niciodata nu voi inceta sa iubesc.
Sper ca Dumnezeu, acolo unde e si sub orice forma s-ar manifesta, sa intervina in situatii limita cand e nevoie de un miracol.

ce chestie, propria mama,in ce lume urata traim

Citind ce ati postat ,mi-am recunoscut modul de a gandi...Nu putem spune cu exactitate cat de puternici si consecventi in respectarea principiilor noastre de viata am fi in situatii limita.Ceea ce-mi mie de gandit e ca multi oameni reusesc sa depaseasca situatiile limita fara a-si incalca aceste principii...deci se poate!Cred ca ar trebui sa-L rugam pe Dumnezeu sa nu ne dea cate putem duce,sa nu ne incerce puterile...

Cred ca functioneaza principiul: in cazuri extreme, aplici solutii extreme. E valabil pentru caracterele tari, razboinice. Pentru restul, "caz extrem" este aproape sinonim cu "sfarsit", "pierdut"...

Lutine nu cred ca este chair asa de simplu sa devii canibal, cred ca... o persoana care are o anumita varsta si a dobandit o anumita responsabilitate pe parcursul vietii sale nu ar face chiar orice pt a supravietui, sau nu ar face ceva ce sa ii pericliteze moralitatea... depinde in mod clar insa si de gradul moralitatii persoanei alflate in declin. Eu ma intreb insa ce am face in imprejurarea in care trebuie sa te sacrifici pt cineva foarte apropiat, eu sicer cred ca ca pentru propria familie as fi dispus sa incal anumite coduri morale, doar pt ai stii in siguranta. Nu sunt sigur insa de mine nu cred ca exista cineva, care sa fie sigur de maoralitatea sa... sau de lipsa moralitatii sale.
Asta ramane de vazut cad fiecare dintre noi vom fi in fata unei astfel de situatii limita... sau cel putin asa cred eu.....

Da , uneori faci lucruri pe care nu credeai ca le vei face! Eu am fost invatata sa nu incalc principiile morale , sa fiu o persoana corecta .....dar uneori esti fortat sa incalci aceste reguli din cauza vietii , a mediului in care traim.Uneori spui ca dracusorul te face sa iti incalci principiile si sa faci aceste lucruri dar........ nu mereu este asa ...

Nu stiu, cred ca n-as putea sa dau sentinte de genul: "Eu sigur n-as face asa ceva", nu pentru ca nu ma cunosc indeajuns -sau tocmai pentru asta!- ci pentru ca nu am atata vanitate.
Am facut si bune si rele in timpul asta, de cand am constientizat propria mea existenta si pana acum, si o parte din aceste lucruri nu imi sunt caracteristice, dar le-am facut, sunt ale mele si le recunosc.
Acum depinde despre ce fapte vorbim, eu am presupus ca ramanem la exemplul dat in deschiderea topicului. Mi-e greu sa ma pronunt in diferite cazuri descrise de oameni, chiar daca ii cunosc, pentru ca ei au actionat in conditii specifice despre care nu stiu suficient ca sa ma pot pronunta categoric.; de obicei cer detalii.
Daca mi-ar fi viata in pericol probabil ca as face lucruri pe care acum, aici, asezata in fata PC-ului si citind ce posteaza oamenii, nu le vad ca posibile.

Cand vine vorba de a judeca pe altii, ma abtin sa dau sentinte fie ele si verbale prea grave, pentru ca nu se stie ce-as fi facut eu in alta situatie. FIecare om de langa mine e un potential EU si nu-mi permit decat sa fiu intelegatoare. Sunt insa si lucruri pe care nu credeam ca le voi face... si le-am facut. M-am intalnit cu cineva caruia i-am zis ca NICIODATA nu voi face asta, fac o a doua facultate si-am reusit sa spun "nu" cand a trebuit. i'm feeeling good.
A. niciodata nu voi ucide... relevant?