Sunt student in anul 3 la A.S.E. Nu pot sa zic ca am ajuns cu greu aici pt. ca nu prea mi-am dat interesul... La cursuri si seminarii m-am dus foarte putin, examenele le-am luat in mare parte din mila profesorilor si din cauza unei secretare de treaba. Am intrat la limita in facultate si am trecut anii tot la limita. Am preferat sa muncesc prin diferite locuri, pe salarii minime, decat sa invat. Devenisem workahoolic . Asta cred ca a fost cea mai mare greseala pe care am facut-o in viata mea pt. ca acum imi dau seama ca timpul a trecut si nu s-a prins nimic de mine. Am ramas acelasi EU superficial, mediocru si mai nou frustrat Nici macar nu pot sa zic ca am evoluat pe plan profesional pt. ca am avut numai job-uri marunte. Regret enorm timpul care l-am pierdut dar nu am ce sa fac. Ata ete! Am fost prost si acum o sa trebuiasca sa suport consecintele. A fost greu dar m-am obisnuit cu ideea...

Voi termina cu siguranta facultatea insa cred ca in acelasi stil in care am inceput-o. O termin pt. a mei pentru ca ca pt. mine fac. asta este egala cu ZERO. Pt. mine voi face altceva... Ca sa mai scap de frustrari si regrete, mi-am propus sa nu raman la statutul de simplu muncitor si sa ajung sa muncesc pt. mine, sa am o afacere proprie care sa mearga si sa pot sa ma simt oarecum independent.

Motivul pt. care am deschis acest subiect este dorinta de a afla parerea voasta in ceea ce priveste modul in care se poate ajunge sa fii propriul tau stapan. Credeti ca se poate si fara facultate? Oare cliseul "scoala vietii" e de ajuns sau mai e neaparat nevoie si de licente, masterate, doctorate si MBA-uri pt. a avea un alt statut in societate? E cineva dintre voi care a reusit fara facultate?

Sa raspund scurt... DA! cred ca se poate si fara facultate, judecand dupa multe exemple de miliardari care ne inconjoara... se poate ..

Dupa parerea mea, problema e ca sunt prea multi care urmeaza o facultate din motive de genul : "ca asa vor parinti", "daca x e la faculatate, atunci de ce nu si eu", etc.
In primul rand, fiecare ar trebui sa hatareasca pentru el, pentru ca e vorba de viitorul lui si nu al parintilor, prietenilor sau al altor persoane. Iar, daca alege sa urmeze cursurile unei facultati, sa incerce o faculatate, cat de cat apropriata de ceea ce isi doreste, sau ce ii place.

Si, legat de topic, DA, se paote si fara faculatate, si fara a fi in lumea interlopa. Important e ceea ce vrei sa faci. Va fi mai greu, probabil mult mai greu, insa cred ca se poate face ceva.

Sincer să fiu, eu n-am prea înţeles unde "bate" întrebarea iniţiatorului acestui topic... Facultatea mi se pare a fi ca un fel de trambulină care te poate propulsa undeva la un nivel mai înalt între ceilalţi şi în proprii ochi. Zic "te poate" pentru că mai trebuie să faci şi tu "saltul", "zborul", altfel degeaba te propulsezi pentru că, la urmă, poţi cădea rău şi dacă ai beneficiat de trambulină...

Da, aşa-i: depinde ce vrei să faci; se poate şi fără, la urma urmei...

Opinia mea personală, însă, e aceea că omului îi prinde bine să facă o facultate (sau mai multe...) indiferent cum va evolua el ulterior. Cred că îi prinde bine şi la minte şi la formarea lui ca om, în general. Dar să o facă cu convingere, pentru că aşa se fac lucrurile de calitate şi durabile...

Avem o multime structurata astfel:

1. cei care urmeaza cursurile unei facultati
1.1 cei care fac facultatea (adica chiar invata ceva in ea)
1.2 cei care doar termina facultatea (astia o termina dar nu s-a prins nimic de ei si au pierdut vremea degeaba)
2. cei care nu urmeaza cursurile unei facultati

Poate ca cei de la 1.1 sunt cei mai avantajati la inceput dar asta nu e de ajuns. Pana la urma, multimea se va structura intr-in alt mod. Deasupra vor fi cei care stiu sa se adapteze si inteleg ca trebuie sa "invete" ceea ce se cere si mai jos cei care "invata" doar ce li se spune.

Cand am citit mesajul tau mi-am dat seama ca era chiar o caracterizare a mea. Singura diferenta e ca eu sunt in anul 2 la o facultate de stiinte economice. Intr-un fel mi-am dat seama ca e timpul sa pun totusi osul la treaba sa incerc, ca macar de acum inainte sa incep sa inmagazinez cunostintele de la scoala. Te inteleg perfect cand spui ca nu e vb. despre bani pentru ca shi eu simt la fel. Mai important e sa ajungi cineva shi poti sa ajungi cineva shi fara prea multi bani. Chestia e sa faci totul pentru tine. Shi ani astia de faculta nu sunt chiar degeaba, fara sa vrei iti dezvolti intelectul oarecum. Shi diploma conteaza foarte mult!

Ontaro, ai luat o decizie inteleapta!

Felicitari Evolving (dar si Ontaro).
Voi ati realizat unde sunteti (intr-o pozitie nu prea buna) si ati decis ca trebuie facut ceva. Mare lucru ca ati realizat asta si ati si spus-o . Spunand o primiti si un sfat.

O facultate e buna pentru ca te invata:
-sa cauti (sa cercetezi, sa fi informat)
-sa iti pui ordine in gandire
-sa iti gasesti o metoda de a aborda o problema
-poti intalni persoane interesante, pentru viitor
Iti da si anumite cunostinte implicite intr-un domeniu (dar care pot fi invechite...). Unele cunostiinte nu se invechesc insa.
Facultatea nu te face intreprinzator...

Poti reusi si fara facultate, daca esti creat dintr-un anumit "aluat", adica sa ai spirit intreprinzator si/sau sa ai chef de munca..

Daca vrei sa incepi ceva, eu iti recomand sa faci rost de ceva bani inainte (prin munca, imprumut etc). Cred ca iti trebuiesc minim 1500-3000$. Apoi iti poti inchiria ceva, un teren, un utilaj, un spatiu si pornesti o afacere mica.
Apoi te dezvolti singur sau platesti consultanta cum sa-ti investesti banii.

Evolving Adauga si o alta posibilitate :
- Oameni care fara nici o facultate au castigat bani grei din activitatea lor si care dupa ce au absolvit o facultae de profil nu au mai castigat nici un ban din munca lor in acel domeniu. Li s-au inchis pur si simplu portile.
Paradoxal, nu? Dar adevarat !

Contraste, ce ai zis e ca sa zic asa...un paradox.
Imi poti da detalii?

Da, pot.
Nu ai studii, muncesti in domeniu, esti recunoscut, scoti bani grei.
Faci studii in acel domeniu, dar acum esti indepartat printr-o intreaga serie de factori.
Fapt real, persoana cunoscuta mie.

s-ar putea detalia putin imprejurarile?

deoarece este...paradox

Ce anume ai dori sa stii ?

bransa si modul de studiu.

daca cineva a lucrat intr-o bransa x ani, apoi dispare 5-6 ani la universitate, s-ar putea sa fie vazut ca un "young professional".

daca n-a avut continuitate in job in timpul studiului, cam inteleg fenomenul.
daca da, atunci nu pricep.

Inainte de 1989 facea creatii de moda si le vindea prin Galeriile de arta, Dupa revolutie a vrut sa se angajezeca designer intr-o unitate - ceva particular - dar nu a fost primit decat ca muncitor nu stiu de care, pentru ca nu avea diploma de designer.
A facut facultate nu stiu unde si cum, iar acum are un chiosc, ca nu are bani sa isi faca un rost propriu, iar particularii prefera munca tinerilor studenti din anii terminali ca sa nu angajeze si nici sa plateasca ....un designer !

s-o fi stricat piata intre timp.

iar cu un angajator, care in asemenea domenii (unde nu trebuie sa pui capul pe butuc pentru semnatura) insista pe o hirtie si nu competenta profesionala, oricum n-as vrea sa lucrez.

ATA ETE aici, degeaba esti competent, principiul sacosii... grele, este suveran !

Mai joaca un rol insemnat si cerintele pietei muncii.
Daca nu esti versatil intr-o societate ca a noastra, pa !

Evolving:

Imi voi permite sa-ti dau un sfat in problema ta. In primul rand vreau sa-ti spun ca e foarte bine ca ai ajuns la o anumita sinceritate cu tine insuti. Asta e foarte important in viata.

Acum, legat strict de problema facultatii. Daca ai fost atat de fraier incat sa o incepi, eu zic ca ar trebui sa o si termini . Viata asta e plina de provocari, pe care e bine sa le duci la bun sfarsit. Ia si acesti ani de facultate care ti-au mai ramas ca pe o provocare. Diploma consider-o fara alta valoare decat dovada ca ai inceput ceva si ai dus pana la capat.

Despre materia facuta in facultatea pe care o urmezi: Sa nu crezi ca alte facultati cu nume poate mai sonore sunt mai interesante. Peste tot apar materii si profesori care par inutile si inutili. In primul rand insa, o facultate, oricare ar fi ea, te invata sa inveti. Acesta e un castig mare pentru viitor. Sa nu crezi ca vei scapa de invatat orice vei face dupa aceea. De pilda un patron trebuie sa invete o multime de lucruri si inca foarte repede. Un exemplu ar fi legislatia care se tot schimba. dar si alte lucruri multe si marunte.

In concluzie, nu-ti strica deloc sa termini facultatea.

Se poate si fara facultate, si fara bun-simt, si fara alfabetizare chiar...
Mai exista insa posturi unde fara ,,carton" nu esti acceptat...
Desi unii licentiati sint mai agramati decit un elev de clasa a IV-a.

Multumesc pentru sfaturi! Am ajuns si eu la multe dintre concluziile voastre si e bine cand cineva iti "confirma" ca gandesti corect Facultatea o voi termina cu siguranta... poate nu chiar asa cum am zis la inceput (adica nu pt. parinti).

O sa revin cu o propunere...

Scuzati! Renunt la propunere

Nu renunta la propunere !
Poate iese ceva ! Pentru cat mai multi !

pana si parerea mea e impartita darmite parerile voastre. Nu, nu ai nevoie de o diploma ca sa ai propria ta afacere. Nici o banca nu mi-a cerut o diploma ca sa imi puna cecurile in mana, nici unu din cei cu care lucrez nu mi-a cerut diploma ca sa incheie un contract cu mine. Cu toate astea e frustrant pentru mine, angajatii mei au mai multa scoala decat am eu, suna groaznic si ma simt groaznic uneori. Asta este! Sunt fie prea lenesa fie prea ocupata ca sa mai fac ceva in acest sens. Am avut sansa sa lucrez cu oameni deosebiti, fiecare loc de munca a fost o provocare si o experienta. Provocare... pentru ca toti colegii mei aveau studii superioare (cel putin la ultima firma la care am lucrat!) iar eu puteam sa dovedesc ca ma pot descurca si fara diploma. Niciodata nu am inteles de ce am fost angajata, sa nu va imaginati ca sunt o frumusete rapitoare care nu trebuia decat sa-si arunce o fusta cat mai scurta si o bluza cat mai decoltata ca sa obtina un post, nici pe departe, sunt mica, grasa si urata, si pe deasupra si nelicentiata. Dar am inceput sa deviez... Ai nevoie pentru tine de acea diploma chiar daca in ziua de azi, ai si nu ai ce face cu ea. V-am avertizat de la inceput ca ma contrazic singura. Eu sunt un caz fericit!

in legatura cu ce scria contraste, cu paradoxul mentionat:

2 posibilitati ar fi:
a. lupta pentru putere, in acea ierarhie, care l-a marginalizat, poate; sau
b. patronul avea nevoie doar de o prestatie mai putin elaborata/calificata, pentru care nu considera a avea nevoie de un "ditamai" licentiatul...

da, trebuie sa fi versatil, sau mai degraba adaptabil (la mediu). asta loveste de exemplu in persoanele din domeniul artistic , de exemplu; care trebuie sa-si gaseasca o sursa de trai si apoi sa creeze cum ar dori...dar loveste si in personele care au caractere de tip romantic...si care le e greu sa iasa din cochilia lor, pentru ca se lovesc de o realitate aspra, in schimbare.

Cred ca e o fractura in discutia de aici...

A face facultate e o calificare superioara, adica poti sa proiectezi un satelit, sa jonglezi cu finantele unei intreprinderi mari, poti sa pictezi stiind diferenta intre suprarealism si renascentism, poti sa desfaci dovleacul unuia si sa-l operezi...(daca nu ai facultate, poti doar sa-l bandajezi...; daca n-ai liceul poti doar sa aprinzi o lumanarica...; daca n-ai nici o clasa poti sa treci mai departe...).

Dar...Facultatea nu genereaza acea vointa si capacitate si trasatura de caracter de a fi intreprinzator, acea forta care te trage (sau impinge) sa faci ceva- in care crezi, de capul tau , sa-ti risti toata agoniseala ta sau a altora, sa muncesti 18 ore (dar si sa-ti iei uneori pauze cand ai chef...), dar si sa te faca sa nu ai impresia (tot in capul ala al tau) ca daca ti-ai pus adaos comercial , bagi mana in buzunarul cuiva, sau speculezi sau bisntaresti -astea in sensul peiorativ...valabil in special pentru sufletele care se inscriu a fi idealiste sau romantice...

Stiu pe cineva care a facut un MBA. La sfarsitul acestuia le-a spus colegilor "aceasta scoala nu m-a invatat sa castig un singur dollar". Si multi dintre acei colegi i-au dat dreptate.
Dar acolo a invatat alte lucruri, ca de exemplu sa conduca sau sa administreze intreprinderi sau alte organizatii.

Povesteam, cu Action Media parca, despre o carte "Tatal bogat, tatal sarac", eu am ascultat doar casetele. Acolo zicea ca cei ce invata foarte bine intr-o facultate ajung buni directori, angajati la firme mari sau la niste patroni care au invatat la nivel mediu aceeasi facultate, dar care sunt mai creativi...
Este ca nu este o dreptate sociala?

La dreptate sociala ma refeream asa: Ia uite unu' a invatat de a rupt, e sef, insa celalalt e patron, care a invatat mai putin ( a avut medii mai mici, nu?).
Iar referitor la efortul depus...e greu de masurat, si asta pentru ca: unu' invata o poezie daca o citeste de 2 ori, altul daca o citeste de 10 ori, rezultatul fiind acelasi, nu?

Poate d'aia in cartea respectiva se aprecia numai rezultatul obtinut la un moment (mediile mari sau mai mici).
Cartea (caseta) spunea despre o statistica referitor la asta. Poate ar trebui sa-l intreba pe Action Media, el a citit (eu doar am ascultat o caseta de 5 ori in masina in oras) si poate acolo scria mai mult.

Iar creativitatea nu o poti evalua (?). Sau o poti masura prin prisma tot a rezultatelor obtinute.
Dar atunci ajungem la chestia clasica a romanului ce se vaicareste: Ce destept sunt eu, dar nu sunt apreciat, nu mi s-a dat posibilitatea sa ma afirm, ce noroc au uni mai prosti ca mine, etc. ?

Pentru ca Freeman m-a rugat sa intervin in aceasta discutie... salut Freeman... imi exprim si eu parerea desi s-ar putea sa fie una redundanta. Din cate am citit eu pe aici opiniile sunt clare. "Poti sa reusesti in viata si fara facultate." Impartasesc aceasta opinie dar pun intrebarea: "de ce sa o faci?" Adica, daca esti capabil sa faci o facultate, de ce sa nu o duci pana la capat? Care ar fi motivatia, care ar fi castigul? Acestea sunt intrebarile la care trebuie sa raspunda fiecare.

Consider ca un om care este suficient de inteligent pentru a administra o afacere, pentru a face bani (vorbesc de oameni onesti nu cei care se ocupa cu smecherii) cred ca are capacitatea sa si urmeze o facultate, ramane de vazut daca are si timpul.

Freeman a amintit aici de "Tata bogat, tata sarac". Vreau sa va spun ca o carte mult mai pe subiect ar fi "Copil bogat, copil istet" scrisa de acelasi autor si care dezbate pe larg educatia copiilor. Identifica el acolo (ajutat de niste specialisti) mai multe tipuri de genii, si spunea ca fiecare om are geniul lui, important fiind sa si-l gaseasca si sa si-l dezvolte.

Asta cred ca depinde si de profesiunea pe care ti-o alegi. N-am auzit de medici fara facultate. Si cred ca mai sunt destule profesiuni care cer diploma. Si nu numai diploma.

Am revenit si eu... Desi nu am mai postat, am citit tot ce ati scris. Deja mi se pare totul atat de logic incat stau si ma gandesc de ce am mai deschis subiectul