Ganduri, scrieri, amintiri din viata lui Kitty veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Multumesc Mihai!

AVERTISMENT: Acest jurnal este in general foarte pesimist...e plin de sentimente si de suflet...

Incep acest jurnal cu ganduri si cu lacrimi, poate voi ajunge si la zambet cand voi avea pentru ce sa zambesc.
Sunt trista pt ca sunt eu, daca e posibil. As vrea sa fiu normala, sa nu mai pun la suflet, mai bine sa nu mai simt, sa nu mai plang, sa nu mai am probleme de genul celei de Anxietate, sa fiu un pisic fericit si pe interior. Interiorul meu e plin de sange, inima imi lacrimeaza pt ca sunt un pisoi care vrea sa fie altceva. Vreau sa gandesc optimist, vreau sa nu ma mai afecteze asa de mult problemele celorlalti si sa visez mai frumos, in culori. Imi place sa arat ca sunt ok, sa nu spun ceea ce e in mine, imi place sa zambesc si sa fac glume cand sunt cu persoane dragute. Mi-ar placea sa tin mai mult in mine sentimentele mele, sa nu le arat chiar daca ele vor cu disperare sa iasa sa povesteasca. Ceilalti au destule probleme, nu au nevoie si de ale mele. Nu cred ca cineva se simte bine cand altcineva ii povesteste cu sinceritate interiorul, nu cred ca toti ceilalti pot fi ca mine. Ma doar in interior, dar prefer sa ascult oamenii si problemele lor, iar daca, din intamplare, ii pot face fericiti, atunci inima mea va zambi.
Mi-e frica de viitor, mi-e frica de fiecare secunda din viitor. Tot ce-mi doresc de Craciun este liniste sufleteasca. Dar nu stiu daca Mosul are pachetele pentru pisoi. O sa-i scriu o scrisoare in care ii voi spune ce doresc, dar oare el stie sa miaune? Ca poate nu intelege ce scriu si imi aduce un ursulet ca anul trecut. E greu sa fii pisoi sau cel putin mie mi-e greu

Pe strada plina de copii,
Printre copaci si gropi,
Sta un pisoi la umbra unei flori,
Sta trist privind la nori.

Asteapta linistit sa vina seara,
Ochii plini de lacrimi privesc zarea,
Asteapta Luna ca sa-i vorbeasca,
Asteapta Stelele, din plans sa se opreasca.

Si vine seara cu tot cu Luna si cu Stele
Si pisicul sta plangand la ele,
Dar nu le spune ceea ce il doare,
Se intreaba cat de sus sunt oare.

Ar vrea sa fie acolo sus,
Unde lacrimi si suspine nu-s,
Ramane neclintit in noapte,
Noapte plina de soapte.

Si tace pana ce rasare,
Un cald si palid soare,
Si asteapta iar sa vina seara,
Cu ochii plini de lacrimi privind zarea.

As vrea ca vantul sa nu-mi mai impiedice pasii. Alerg pe loc si privesc cum totul fuge pe langa mine.Vreau sa ninga vara, cand e cald afara, iar zapada sa fie calda si uscata, sa nu se topeasca. Vreau sa nu mai treaca timpul pe langa mine, vreau sa-l prind din urma, dar e greu, am pierdut o mare parte din el. Sunt un pisoi fricos, sunt un pisoi prea sensibil pentru lumea asta. Sunt o chestie mult prea mica in lumea asta mare. Visez la ceva mult prea mare pentru mine. Nu cred in mine pentru ca nu pot fi ceea ce vreau...

Visul

Un vis cu nori si stele,
Ma simt atat de usoara
Si plutesc pe ele,
Acolo nimic n-o sa ma doara.

Astept sa mi se alature florile,
Sa zburam impreuna spre infinit,
Sa zburam acolo unde culorile,
Se amesteca si te cuprind.

Ma trezesc din vis mai fericita,
Parca lumea e mai roz ca ieri,
Ma simt usoara si mai iubita,
Parca sunt printre flori de meri.

Pisic, ti-am gasit un companion, statea singur si trist sub pomul de craciun. Sa aveti grija unul de altul!



Iti doresc un Craciun cald si luminos si un an nou excelent!

You know what? eu numar buchetele de flori...am 6 Multumesc pt urari si pt cadoul dulce de sub brad!
Va urez tutror sa va aduca Mos Craciun tot ce va doriti! daca ati fost cuminti bineinteles, si multa caldura sufleteasca, multa fericire si sa fiti iubiti

Pisoias, mamicule, ma bucur ca ai gasit aici un locsor cald unde sper sa te simti in siguranta Chiar daca deocamdata e putin trist nadajduiesc ca la un moment dat se va inveseli Un Craciun pufos si-un Mos Craciun darnic



Peseu:

Acum am 10 buchetzele nu stiu cum o sa le car da' ma descurc eu....

Sunt lucruri la care visez, sper si ma gandesc. Sunt dezamagita de mine pt ca de multe ori visele se pot adeveri, dar in cazul meu e mai greu. Sunt studenta, ar trebui sa fiu fericita, cine a amai vazut un pisic student? Dar mi-e frica de mine pentru ca voi trece prin niste examene destul de grele si mi-e ca nu le voi trece. Daca profesorii nu vor intelege limba mea, nu oricine stie sa miaune...trebuie sa vorbesc pe intelesul lor si nu prea pot, n-am mai vazut pisici care sa latre...e de-a dreptul revoltator... Oare de ce materiile care imi plac cel mai mult le voi face de-abia in anul 3? Pana atunci cine stie cate examene o sa pic....Dar pana atunci, sunt sarbatorile si trebuie sa ma bucur si sa gandesc cu inima nu cu mintea...sufletul meu nu trebuie sa fie rece ca fulgii de zapada ci sa fie plin de iubire si sentimente frumoase...Eu cred in Mos Craciun, ca Mosul iubeste toti pisoii, aproape toti...am avut odata un prieten care n-a primit nimic, asta pt ca ii facuse o farsa mosului...i-a pus in prajiturele piper si in lapte sare....ce-au mai ras renii mosului de el Eu anul asta am fost cuminte, n-am zgariat nici un catelus si in plus am fost la bere cu foarte multi, a fost frumos, ne-am uitat la meciuri impreuna...ehe....Si am tinut si post...n-am mai mancat un soricel de foarte mult timp mai e un pic...nu mult, tre' sa rezist Va doresc tuturor, animalutelor, sa aveti parte de oase, de carnitza si pt vegetarieni de morcovi sid e varza din belsug, sa aveti ce pune pe masa ins eara de Craciun...si multe cadouri sub brad
La multi ani!

Bine ai venit printre noi.
Kitty, stai fara grija. Exista si oameni care inteleg limba pisicutilor. Totusi, ca sa fii sigura de succes, ai grija de gherutele tale, nu se stie cand vei avea nevoie de ele, pentru a-ti salva viata.
Numai bine.

Ar trebui sa fiu fericita in perioada asta a anului, sa fiu altfel decat de obicei, in schimb eu sunt la fel, singura schimbare pe care o vad sunt beculetzele de pe strazi care ne coloreaza plimbarile inserate. Dar ce ma fac cu gerul? A atat de aspru cu noi, mi-e frig si nici nu-i pasa, asa ca tre' sa schimb geaca cu una mai groasa sub care sa incapa cat mai multe bluze si pantofi imblaniti in care sa incapa cat mai multe sosete. Vantul isi arunca sagetile ca niste ace mici spre blugii mei si trec de obstacolul materialului si-mi ajung in oase. Astept cu nerabdare sa ajung intr-un loc calduros unde acele se vor topi si as prefera sa ninga...cred ca as ierta gerul daca ar ninge, cred ca nu mi-ar mai pasa si l-as lasa sa ma patrunda, dar peisajul de afara ma intristeaza, mai ales ca ii lipseste zapada. Parca e un cosmar, la fel de rau ar fi si daca la primavara n-ar mai inflori lumea ci ar fi decat umezeala si vantul rece-caldut. Cum ar fi sa nu mai iasa ghioceii de sub plapumade zapada, cum ar fi sa zboare albinele fara sa gaseasca polen, ar fi o nenorocire, un dezastru, o insulta adusa vietii.
Ce daca exista luminite colorate pe strazi? daca nu exista zapada sunt neinteresante. Nu e peisajul complet daca nu e zapada. Parca un pictor a murit inainte sa-si termine capodopera. O pictura demna de mila: copaci fara frunza, dar si goi, fara zapada, oameni gros imbracati, dar au uitat sa se joace cu bulgari, brazi impodobiti, dar fereastra lipsita de viata, pentru ca lipsesc fulgii albi si umezi. Un tablou neterminat nu este cel fara semnatura, este cel fara esenta.
O sa ies afara, in gerul nesuferit, sa caut stelutele de gheata, ma voi intoarce doar cand le voi gasi, ma voi intoarce cu obrajii rosii, nasucul rece, tot cor[ul inghetat bocna, dar fericita pt ca am gasit zapada, elementul cheie al iernii.

una dulcica foc...

Tica, tica, tica,
M-a batut mamica,
C-a mancat pisica
toata mancarica
si m-am dus la scoala
Cu burtica goala

Eu...
de Mine
Eu nu sunt decat un pisoi,
Ce umbla si tot merge,
Nu sunt de rasa sau de soi,
Dar urmele mi le pot sterge.

Eu? Eu imi caut visul,
Destinul are viitorul meu,
Dar e scris, facut sul,
Nu il pot citi nici macar eu.

Incerc sa pacalesc timpul,
Incerc sa zbor cu el,
Incerc sa-i zaresc chipul,
Dar nu vrea de fel.

Caut vantul sa-l rog ceva,
Caut adierea lui in noapte,
Vreau sa ma duca undeva,
Undeva unde nu-s sopate.

In schimb vorbesc cu cerul
Si-mi da un nor pufos,
El ma duce acolo unde aerul,
E dulce si calduros.

Nu gasesc nici aici ce caut,
Ma intorc, dar nu-mi gasesc urmele,
Le-am sters, am vrut sa uit,
Sa-mi uit trecutul si problemele.

Eu? Eu caut ceva de negasit,
Caut viitorul si-mi caut prezentul,
Trecutul mi l-am parasit,
L-am lasat sa-l ia curentul.

Am asteptat zapada, dar in zadar, mi-a spus s-o astept, dar se pare ca a oprit-o ceva pe drum. Oare am uitat culoarea ei si frigul din jur si aerul umed? Oare am uitat de gerul care-mi umple sufletul si mi-l ingheatza? Un singur lucru n-am uitat, n-am uitat cerul roz parca imbujorat de frig si luminand copacii posomoratzi si goi, care asteapta si ei sa fie imbracati in alb, doar s-au pregatit toata toamna. Si eu m-am pregatit toata toamna, dar m-a dezamagit si pe mine zapada asa cum a dezamagit toata natura. Speram ca artificiile, gramada de artificii din cea mai importanta seara a anului va aduce ninsoarea, credeam ca scanteile se vor preface in fulgi si va umple golul din sufletul meu, dar n-am avut parte de magie. De ce seara dintre ani trebuie sa fie cea mai importanta? Pt mine nu a fost, golul din suflet s-a umplut cu lacrimi, lacrimile mele mute si surde. Nimeni n-a stiut ce simt si cata durere e in interiorul meu.

Pot spune ca a fost si frumos, incercand sa uit sentimentele am baut cat am putut pana alcoolul m-a adus intr-o stare palcuta de plutire, dansam si pluteam, dar fara sa depasesc limitele bunului simt, doar cat sa ma simt bine. A fost ca si cand mi-as fi invelit inima cu o patura sa nu mai tremure din cauza ploii de lacrimi din interior si am reusit. Poate am incercat sa ma mint singura, dar ma gandesc ca trebuia sa nu ocolesc raul ci sa-l infrunt.

Acum mi-e frica de viitor si mi-e frica de tensiunea ce s-a acumulat in mine, cred c-o sa explodez. Ma asteapta niste examene, n-ar trebui sa ma sperii, au trecut atatea persoane prin ele si n-au patit nimic, doar ca interiorul sufletului e tare slabit, mintea accelereaza aiurea si pune frane bruste, corpul ar vrea sa se teleporteze in viitorul de dupa examene, dar sa ajunga acolo cu ele luate. Poate sunt singura caruia ii este frica, poate vad testele ca pe niste examene ale vietii si cum mie mi-e frica de mine si de viata, mi-e frica sa traiesc, clachez si ma scufund intr-o lume a mea, unde timpul nu e prezent si nu ma mai sperie. Dar ma trezeste ceasul la realitate, privesc data de azi cu durere si speranta ca visez, ca nu e posibil sa se scurga asa repede totul.

Unde sunt eu? unde e acel copil dragut cu parul negru taciune si ochii albastrii si mari care nu stia sa citeasca ceasul, care nu stia sa numere zilele, nu vedea cerul decat ca pe un fundal albastru ce sustinea niste jucarii albe, pufoase, de plus? Unde sunt? Unde am ajuns? Unde fuge timpul? De ce vreau sa-l ocolesc cand ar trebui sa-l infrunt? DE ce nu mai visez culori si jucarii ci visez probleme si intuneric? Unde am gresit drumul? Pe ce carare trebuia s-o iau? De ce nu-mi da si mie cineva tiparul destinului meu ca sa ma ajute sa-mi gasesc vaporul? Cum de altii iau deciziile corecte si ajung ceea ce vor, fara griji, fara probleme, fara piedici, fara teama, fara tipar? Oare e vorba de noroc si ghinion? Oare cineva acolo sus stie firul fiecaruia inca din nastere? Oare nu noi ne facem destinul?

Prea multe intrebari, prea multe raspunsuri, prea multe secunde intr-un minut, prea multa teama intr-un singur trup, prea multa nesiguranta intr-o singura minte, prea multa fragilitate intr-o singura inima. Ma simt o leguma inchisa in propriul trup, ma simt un nimic intr-o lume prea mare pt mine. OAre chiar sunt un nimic si voi continua sa fiu un nimeni? Oare n-ar trebui sa ma opresc sa ma mai compatimesc singura si sa ma lupt cu mine?

Trebuie sa ma lupt cu mine, sa ma ridic dupa fiecare piedica, sa ma scutur si sa continuui drumul spre sfarsitul cararii. Trebuie sa deschid ochii si sa nu mai sper ci sa ma lupt. Trebuie sa traiesc! TREBUIE!

Lacrimi

Lacrimi ude si-obisnuite
Mangaie fata unei indragostite,
Dar cele uscate si reci,
Imi spulbera visele pe veci.

Lacrimi de gheata imi zgarie obrazul,
Pentru cele dulci, din iubire, nu e cazul,
Culoarea lumii o vad printr-o lacrima,
O culoare stearsa lipsita de patima.

Lacrimi ascutite coboara spre suflet
Si-arunca spre mine sageti fara sunet,
Tacerea surda ce loveste cu putere
Indurare eu nu ii pot cere.

Neantul e tot mai clar in povestea mea
E aproape, il simt si ma va avea,
Voi fi a lui, voi sta in intuneric,
Mormantul meu va fi sferic

De lacrimi voi fi inconjurata,
In jurul meu va fi numai apa sarata,
O mare infinita cuprinsa de vid,
Lacrimi acre pline de-acid.

Lacrimi amare prin care vad
Lucruri, dar nu pot sa cred,
Josul e sus, iar susul e jos,
Acidul ajunge pana la os.

Lacrimi de durere, disperare,
Ingerul din mine moare
Vidul ma goleste si ma umple cu el,
In neant voi fi un suflet rebel.

Mi-e dor de mine...mi-e dor de ceea ce am fost...am uitat sa rad, am uitat sa zbor, am uitat sa alerg si sa visez. Am uitat culoarea apusului, mirosul ierbii, fosnetul copacilor si gustul fructelor luate direct din copac. Sunt trista, mi-e frica, mi-e greu, sunt singura, sunt peste tot, dar nicaieri, sunt in lumea mea intunecata de teama, mi-e dor de trecut si urasc viitorul. Sunt goala in interior si nu am cu ce sa ma umplu, am pierdut focul din inima mea ce se hranea cu zambete, am pierdut sclipirea din ochii mei, am pierdut timpul, am pierdut vraja viselor, am pierdut culorile, am pierdut umbra trupului meu...Mi-am pierdut sufletul si intuitia, mi-am pierdut inconstientul si subconstientul, am pierdut...si nici nu vreau sa le caut pentru ca s-au ascuns de mine....

Ora: 2.26, data: 26.ianuarie.2005

Am pierdut trecutul


Am pierdut acel zambet de odinioara,
Am pierdut aripile pentru prima oara,
Am uitat sa visez in culori,
Am uitat sa ma joc printre nori.

Am gasit doar tristete si frica,
Am gasit lacrimi si o lume mult prea mica,
Mi-am pierdut umbra printre randuri,
M-am pierdut printr-ale mele ganduri.

Am gasit intuneric si tacere,
Am gasit suspine si durere,
Am uitat amintirile in trecut,
Am uitat cararea pe care m-am pierdut.

Mi-e dor de mine, de lumea mea,
Mi-e dor de apusul ce-mi zambea,
Mi-e dor de visele de altadata,
Mi-e dor de o dragoste curata.

P.S: mi-am regasit iubitul, l-am regasit pe cel de care ma indragostisem, dar care uitase cum sa ma faca sa ma simt iubita, si-a aus aminte si acum il iubesc iar...n-am incetat sa-l iubesc, numai ca nu-l mai gaseam, il pierdusem...acum e din nou al meu si eu sunt a lui...il iubesc

Nu se putea mai rau de-atat...Azi am avut primul examen in calitate de studenta si cum nu am stiut nimic este si primul examen picat in calitate de studenta...Cica sa am incredere in mine... n-o sa mai am de acum, pt ca ar insemna sa ma mint singura, nu-s buna de nimic, n-am fost in stare sa invatz un manual timp de cateva luni bune, nu-s in stare sa dau un examen fara sa iau pastile, nu-s in stare de nimic ...pai m-am dus frumos, ca un pisoi cuminte ce sunt, dar pt ca luase Xanax am avut numai lapsusuri, iar pt ca nu invatzasem ca lumea, cum trebuie invatzat, nici n-am stiut despre ce se vorbeste in propozitie...In avizier se zicea ca examenul va fi grila...profa a zis ca va fi totusi semigrila, iar subiectele?
1. Spuneti care este diferenta dintre observatia spontana si cea stiintifica.
2. Comentati teza: Creierul este organul psihicului, nu sursa psihicului.
3. Legea exercitiului.
Acum...unde este jumatatea de grila sau ce intelege ea prin grila... pt ca eu ma dusesem preagatita moral pt grila
Am fost nevoita sa iau Xanax...tremuram de cum m-am trezit, mi-am luat pungi pt eventualele nefericiri si a mers...N-am reusit sa scap de tot de sufocare, ma gandeam ca as reusi sa trec peste asta daca as sufla intr-o punga ca aurolacii, cum fac cei bolnavi de astm...da prefer sa respir greu, decat sa raman singura pe bancheta...
Ma gandeam sa ma duc la unul din profesori...poate ma ajuta, daca nu, a zis mami meu ca ma duce la un specialist de la Elias...nici nu mai stiu ce sa fac...vreau sa ma fac bine...Oare exista doctori pt pisoi tolomaci? Ca poate iau si eu viitorul examen...

Ieri...cica pun mana pe carte sa citesc si eu ceva ca doar am examen marti...dar pe motiv ca m-am trezit pe la 12.00-13.00, dupa ce am papat ca un pisoi cuminte care este si am intrat pe net sa verific una alta ca o netodependenta care este, ma apuc de invatzat pe la 14.00. La ora 16.00 mi-am pus ceasul sa sune ca sa am timp sa fac spaghete cu sos pana vine mama de le servici sa gaseasca mancarea gata. Pana la ora cu pricina numa de citit n-am avut chef asa ca am stat pe forumuri cu cartea in fata, pana a sunat ceasul...acum ca aveam motiv sa nu mai invatz am fugeat sa fac papa bun si-am lasat calcul deschis cu Ym cu tot. Am pus apa la fiert pt spaghete cu putina sare si umpic de ulei ca sa nu se lipeasca si m-am apucat de curatzat o ceapa...nu...n-am plans...dar cand a trebui s-o dau prin razatoare am pus si degetele, apoi am tocat un carnatz (urasc cuvantul asta...cand ma duc in cluj nu se poate sa nu-l vad pe undeva si sa...uf... ), dupa ce toc si niste ciuperci si niste ceafa cubuletze, pun ceapa la calit in putin ulei, apoi carnatzii, ceafa si ciupercile, ca sa se prajeasca umpic, apoi pun vreo doo linguri de bulion, un pic de ketchup picant, niste mujdei, smantana, niste cashcaval ras, piper, am zis ca sa nu pun sare ca pun delicat, apoi a zis mama sa nu pun delicat ca o fi destul de sarat, am uitat sa pun si oregano si alte mirodenii si am renuntzat la ardeiul iute ca lu' tata nu-i place...in tot acest timp amestecam in continuu cu lingura de lemn ca sa nu se lipeasca chestiile de tigaie...Am scurs spaghetele pe care le-am pus in apa care clocotea ceva mai devreme, le-am amestecat cu neste margarina si cu cashcaval ras, apoi am pus sosul peste si le-am amestecat bine. Ne-am asezat la masa...bineinteles ca lu' tata nu i-au placut..."Nu ma omor dupa ele", iar mama fericita ... a zis ca e mai bine asa ca are ea si azi ce papa

M-a sunat cumnata-mea sa iesim la o bere ca a venit in oras, ca e un fel de "delegatie" la ei la servici, asa ca la 18.00 eram la TNB. A venit si ea si inc-o amica si ne-am dus in cafeneaua actorilor sa manance colegii cumnatei mele ceva.Am vb de doua blonde, colegele lor, care au stat vreo 4 ore in Unirea, i-au plimbat pe baieti din magazin in magazin, dupa 2 ore baietii s-au plictisit si le-au lasat, iar pana la sfarsit tipele au cheltuit vreo 40 de bulioane. Intre timp a venit si sefu' lor cu cele doua blonde, noi luasem deja de baut, au comandat si ei, am stat de vorba, am fost cam galagiosi, apoi am mers la Hotel unde statea sefu, la Ibis, ca sa se schimbe pt ca urma sa mergem intr-un club, Cabaret. Am stat in holul hotelului, 7 persoane eram la masa cu 2 sticle de vin pana au venit un alt val de colegi, morti de beti, care au plecat din Cluj cu trenul de dupa-amiaza. Blondele s-au machiat, au stat vreo 30 de minute la baie, eu as fi terminat in 10, apoi ne-am indreptat spre Club. La ora la care am ajuns noi, era vreo 21.00-22.00 era full, nu se gaseau lcuri in piciuoare, dar pai la mese, bautura din partea casei, am luat un gin tonic si-am dansat pana pe la 2.00 noaptea, cand am obosit. M-am distrat destul de fain, desi ma tot feream de unul din colegii ei care era muci si incerca sa ma ia la dans , ea m-a tot salva ca doar era responsabila in fata lu' frati-su, dar eu am fost cuminte si am incercat sa stau cat se poate de linistita. In cele din urma m-a dat pe mainile sefului ei, un tip super de treaba, desi destul de ametzi, a fost indeajuns de dragut ca sa danseze cu mine ca sa vada ceilalti ca sunt ocupata. Asa cum ea a avut incredere in el, am avut si eu, ca doar omul e casatori, are copii, are vreo 36 de ani, si nu se cobora la mintea mea Ce sa mai...a fost o noapte nebuna...am ajuns la 3.00 in casa si am adormit imediat.

Am fost placut impresionata de seful lor care nu se purta ca un sef ci ca un coleg bun de servici, de cativa baieti foarte comunicativi si de evenimentul de la Cabaret..au fost filiale din toata tzara si s-au strans peste 200 de oameni acolo. Erau indivizi care faceau poze in stanga si-n dreapta desi nu cunosteau pe respectivii, dar erau toti veseli. Desi eram in plus m-am simtit bine...
Am fost plaut surprinsa ca dupa o bere, doua pahare de vin rosu si un gin tonic nici macar nu m-am ametzit Dar cred ca m-am obisnuit dupa ultima mea patanie cu vinul...Am iesit la iarba verde, la un gratar ceva, cu prietenul si cu un amic. amicul si-a luat o bere, prietenul o bere fara alcool, iar eu o sticla de 2 litrii de vin de tzara, vin care-mi place la nebuni si l-am cam baut ca pe suc. Pana sa-mi dau seama am baut 1l jumate din el si concluzia a fost o ora de incontinuu. Nu-mi palc oamenii care nu au masura, de aceea nu-mi place si de mine. Macar acum m-am invatzat minte si stiu ca ma pot simti bine si cu 3 pahare de vin si fara sa beau nimic.

Am fost un pisoi obraznic , da' las' ca ma fac eu mare si imi vine mintea la cap, pana atunci viata merge inainte....

*o fila de jurnal cam ciudata, promit ca nu se mai intampla sau nu mai prtomit, incerc sa nu se mai intample

Haipa ca-mi iau zboru!
Cu drag, eu.

The sun in the early mornings
Gives my soul eyes and wings,
My heart is full of sweet light,
For my love I will always fight.

Frumuseii de ei. Trebuie sa-i...

mercic de compliment...sunt eu cu prietenul meu

Ti-a fost dor de mine? Mie mi-a fost...si ce daca au trecut doar 7 zile? ...inseamna ca nu stii ce-i ala dor...este sentimentul acela dureros de dulce cand o parte din inima ta este in alt loc si ii simti lipsa...este sentimetul acela care iti da fiori la fiecare reintalnire si te face sa te simti gol la fiecare despartire...Eu te-am creat sa ai un suflet acum te voi invata sa-l folosesti! Sa simti orice...durere, frica, dor, iubire.
Sa simti durere e cel mai usor...te uiti in jur, privesti cum un catel abandonat isi cauta stapanaul in parcul uitat de lume...isi lasa urmele pe zapada in speranta ca si stapanul lui il va cauta, si, rapus de esec se aseaza langa o bancuta, bancuta pe care odinioara stapanul lui il mangaia si ii zambea. Bancuta e goala, iar tu ii iei locul acelui catelus si simti fiecare picatura de acid, fiecare urma de dezamagire. Incepi sa crezi ca stapanul te-a lasat intentionat in lumea asta mare, mult prea mare pt tine, incepi sa crezi ca toti oamenii sunt rai. Te simti gol pe dinauntru, sorbit de viata si de fericire, incepi sa urasti fiecare clipa petrecuta cu stapanul tau. Acum nu mai vrei sa-l cauti pt ca stii ca te-a uitat si durerea dezamagirii se transforma acum in frica, frica de a nu mai avea cui sa-i aduci batul, frica de a nu mai avea o mana pe care s-o saruti de recunostinta, frica singuratatii intr-o lume mult prea mare pt tine si ura aceea pt fostul stapan se transforma in dor. Un dor nebun pe care nu-l vrei langa tine, un gol acolo unde odata a fost stapanul tau, si acum e parcul lipsit si el de viata. Vrei sa te umplii dar nu ai nici macar o raza de soare la indemana si iti pui boticul pe labute in asteptarea sortii, in asteptarea stelelor. Adormi pt ca esti prea slab sa privesti realitatea. Adormi si visezi trecutul, visezi cum ai primit prima ta lesa si cum zgarda ta stralucea cel mai tare, visezi prima zapada din viata ta, cum iti transmitea o stare de euforie nemaintalnita si erai atat de fericit chiar daca nu reuseai sa prinzi bulgarii, te multumeai doar cu zambetele stapanului tau. Te simteai intr-un rai alb, intr-un rai unde aveai voie si tu. Si visezi cum stapana ti-a crosetat prima bluzita, prin care frigul nu putea sa patrunda. Erai asa mandru si toti cateii te invidiau. Acum visezi momentul despartirii, iti urasti stapanaul si vrei sa-l musti, alergi dupa el si musti cu toata forta ta de mana care o data te-a alintat, te uiti in ochii lui si incerci sa-l faci sa inteleaga ca a gresit. Da! tu il faci sa inteleaga ca el a gresit, acum tu il pedepsesti si nu-l asculti! Chiar daca il auzi cum te striga pe nume, strangi ata de tare din dinti ca sa-l faci sa taca, n-are dreptul sa iti spuna pe nume, nu mai e el stapanul tau, e natura, dar el nu vrea sa taca si iti tot striga numele de parca nici macar nu simte stransoare dintilor tai! si simti cum nopatea te inveleste si cum luna te vegheaza si simti cum o mana iti atinge capul si te trezesti brusc...nu-l vezi, dar ii simti mirosul stii ca e el si toata ura dispare, nu-l musti ca in vis, te lasi purtat in brate, mangaiat si infofolit cu o patura...patura ta care ti-a tinut toti acesti ani de cald. Inima nu se mai opreste din batut si parca a luat foc, coada nu se mai opreste din tremurat ai vrea sa-i scoti bateriile, ochii parca ti se umplu de lacrimi si ii saruti mana necontenit stapanului tau. Nici nu trebuie sa isi cera scuze, l-ai iertat de mult si acum il iubesti din nou. Nu te-ai oprit niciodata din iubit, dar dorul si frica te-au ranit. Stii foarte bine ca ii pare rau ca te-a pierdut, stie ca lumea asta e prea mare pt tine si stii prea bine ca acasa te asteapta stapanii cei mici sa se suie pe tine si sa te imbratiseze, iar stapana te asteapta cu o ciorba calduta asa cum iti place tie. Ajungi acasa si toti cei din jur incep sa te mangaie, te strang in brate, stapana iti aduce ciorba, dar a uitat sa puna morcovi de data asta, stia ca nu-ti palc, copii se tin dupa tine si isi sterg lacrimile ce nu se mai opreau cu ceva timp inainte de sosirea ta. Esti prietenul lor cel mai bun si ai fost langa ei cand se loveau, cand ii ceratu stapanii tai si le ascultai pasurile. Ca sa fii tu fericit si iubit nu trebuie decat sa iubesti la randul tau, sa dai din coada si sa faci trucurile pe care le-ai invatat. E mult mai greu sa fii om...

"29.noiembrie.'00


Draga mea Alina, iti scriu aceasta scrisoare in speranta ca intr-o zi o vei citi. Nu stiu cum sa iti spun decat in versuri ca m-am indragostit de tine inca din prima clipa in care ai intrat in clasa calcand pe o raza de lumina, parfumand intreaga clasa cu un parfum de trandafiri deabea infloriti, iar zanbetul tau radia de fericire. Aveai 2 ochi albastri (pentru cititori: sunt verzi si noroc ca nu am 3 ochi ) precum apa mari, iar eu, umilul tau supus, iti dedic aceasta poezie ca simbol al dragostei mele:
Iti scriu in miez de noapte
Cu gandul plecat la tine
Cand somnul nu vrea a se asterne
Pe trupul meu obosit
De atata durere
Acum aud cum suna ceasul
E ora 1 si eu tot nu pot dormi
Iar gandul meu tot la tine zboara.
Deoarece te iubesc mai mult decat viata.
Si iti spun un singur lucru ca tot ce scriu nu e minciuna e adevarul si nu mai adevarul si iti mai spun ceva ca daca nu mai fi rugat sa nu ma arunc, afla ca m-as fi aruncat. Deoarece m-am saturat sa traiesc fara dragoste, toate fetele la care am tinut m-au respins inca din prima clipa de aceea iti mai dedic o poezie ca sa nu ma uiti
De cate ori incerc sa dorm
Gandul meu zboara la tine
Deoarece tu reprezinti viata mea
Fara tine viata nu exista
Cand tu zambesti
Intreg pamantul se opreste
A privi al tau zambet
Tu esti iubirea pe care am asteptato
Si o voi mai astepta oricat
Si iti spun ceva, ca tatal tau a fost un mare hot el a luat soarele si la pus inchis in ochii tai. Si acum iti spun adio ca sa nu te plictisesc.
"Iubirea e o taina mare
Care leaga 2 inimi tare."
Te Iubesc Alina
Semnat Paul"

Si totusi ma iubeste cineva...care isi pune ceasul sa sune la ora 1 ...era un inimos...dupa 2 saptamani de scoala ma iubea, dar nu stia ce-i aia love, era genul de pusti cu ochelari mari, cu adidasi albi, camasa si blugi. Imi scria mereu poezii, foarte ciudate, dar dragut din partea lui si pe majoritatea i le rupeam de la sfarsitul caietului pe furis ca altfel nu mi le dadea.

A vrut sa se arunce pe geamul de la noi din clasa, m-au chemat colegii, unii disperati, altii de ras, sa-l iau de acolo, i-am zis sa coboare o data si a zis ca lui ii place acolo ca vrea sa simta adrenalina, stateam la etajul 3 si el era cu picioarele afara pe geam, a doua oara i-am zis sa faca ce vrea si s-a dat jos ca venea profa.

Am fost, cred ca, singura fata care discuta cu el fara sa-si bata joc. Poate a fost vina mea, pt ca m-am purtat la fel ca si cu ceilalti, dar nu am putut niciodata sa gandesc ca daca un pusti arata cum arata si se poarta ca un pampalau nu trebuie bagat in seama si trebuie facut cat mai mult misto pe seama lui. Am ras si eu de el in situatii critice, cand nu se mai putea, dar l-am considerat amic.

Acest pasaj din trecut face parte din mine....

Foarte foarte dragut. Legat de ceea ce spui, eu nu stiu cum arata colegul tau, insa din ceea ce ai povestit aici nu mi se pare ca s-a comportat ca un pampalau. Fireste, la mijloc poate fi vorba de niste antecedente de care eu n-am habar, asa ca sa nu te superi ca mi-am spus si eu parerea. Probabil din cauza ca s-a indragostit orbeste de tine il face sa dea din cand in cand cu stangul in dreptul.

Esti dragut, draga Marcus...si ai fost dragutz cu mine de cand am venit la han m-am simtit bine-venita si cel mai important, nu m-am simtit in plus...mi-ai trimis un Privat Mesage cum ca iti place jurnalul meu....ai fost printre primii care mi-aa acordat atentie....

Baiatul era pampalau dinainte sa ma iubeasca pe mine...Iar, ca sa nu ma intelegi gresit...sufletul lui era imens, pt ca dupa fiecare respingere iubea o alta fata...era genul de baiat care plangea din orice....un pampalau este acela care este prea sensibil, prea natafletz, nu prea intelegea glumele si pe deasupra nici nu vroia sa ma asculte cand ii dadeam sfaturi cum sa se imbrace ca sa nu se mai ia baietii din clasa de el...era totusi parerea unei fete, pe care putea s-o asculte....nu-i vroiam raul...am foarte multe poezii de la el...n-am aruncat nici una, poate imi lipsesc cele pe care n-am putut sa le iau de la el...

Totul a inceput cand cineva a venit cu ideea sa jucam rosu-negru (un joc de carti cu foarte multe porunci), baietii...masochisti cum erau chiar in primele saptamani, dadeau porunci sa-l sarutam pe Paul, au fost crunte poruncile, chiar daca nu implica decat un pupic pe buze, Paul era un baiat cu care nu prea iti doreai sa te saruti, din cauza buzelor lui foarte mari si a gradului ridicat al producerii salivei...daca ma intelegi ce vreau sa spun...Imediat dupa evenimete, ca au fost vreo 3 de genul asta, a inceput sa-mi scrie poezii despre buzele mele dulci ca mierea...cu toate astea am vrut sa-l tin langa mine ca pe un prieten, de altfel a fost prima persoana, dupa cea mai buna prietena a mea, caruia i-am spus ca m-am taiat la mana cu lama, a fost un dragutz si m-a imbratisat si m-a strans in brate atat cat sa am acel umar pe care sa plang...multa lume a inteles altceva si au inceput sa faca misto si de mine...le-a trecut repede...nu stiu d c dar le-a trecut...

M-am intalnit anul trecut cu el la festivalul berii in bucuresti, canta vama veche. Purta un tricou cu o formatie rock, nu stiu sigur care, n-am fost asa atenta, si niste pantaloni de trening...ii statea oarecum mai bine, iar ceea ce mi-a incantat privirea si sufletul a fost ca langa el avea o tanara draguta...rock-eritza si ea. M-am bucurat foarte tare pt el, a fost ca si cand eu m-as fi simtit implinita...

In final...va dedic si eu o poezie prima mea poezie....

Ianuarie/2002
Oare...

Oare ceea ce simt este iubire?
Daca da, atunci de ce doare?
Caci plang mereu ca-mi sta in fire.
Sa suferi inseamna sa iubesti oare?

Oare sa traiesti inseamna sa mori?
Daca da, mi-ar placea sa stau in cimitir
Si sa te vad atunci cand o sa zbori,
Iar eu o sa intru in delir.

Oare visele mele se pot adeveri?
Daca da, atunci voi visa ca rad,
Ca rad la soarele unei blande veri,
Iar toata lumea din jur cantand.

Voi visa ca dansez in noapte,
Ca sunt cu cel pe care-l iubesc,
Ca toate promisiunile vor fi respectate,
De iubire, in veci, nu ma mai feresc.

Oare pe mine ma iubeste cineva?
Daca da, atunci sa ma strige,
Chiar daca va ploua si fulgera,
Pe mine nimic nu m-atinge.

As vrea sa simt strigatul lui,
Prin suflet sa-mi treca un fulger,
Sa stiu ca e unic, ca el nimeni nu-i
Si-n fata sa-mi apara un inger.

Ma bucur ca te simti bine aici.
Povestea cu colegul tau seamana teribil cu filmul acela cu liceeni, "Rebelii si tocilarii".
Stiu ca nu sunt eu bun interpret de poezii, insa cea postata de tine, desi din titlu da impresia unui mesaj melancolic si mai degraba de nesiguranta, se simte in acelasi timp si placerea de a trai... zborul, Soarele, cantecul, dansul... Imi place, scrii frumos. As vrea sa pot gasi si eu prima mea poezie, dar, scrisa fiind in jurul varstei de 7 ani, iti imaginezi ce aberatii scriam. Parca era ceva legat de iarna

Eu n-am fost asa precoce...nu mi-a placut sa citesc, nu mi-a placut sa-mi fac temele, nu mi-au placut multe lucruri care m-ar fi ajutat sa cresc...acum am deschis ochii si daca ma apuc de o carte n-o las din mana pana n-o termin, nu neaparat ca imi place sa scriu poezii, dar cele mai multe dintre ele 90% sunt scrise cu lacrimi in ochi, a fost un fel de terapie pt mine si m-a ajutat foarte mult...am fost, si inca sunt, o fata care n-a avut incredere in ea, foarte sensibila si foarte lacrimogena

asta a insemnat poezia pt mine...spusa in cuvinte mari... Taina poezie

Acum va las...ca iar ma cuprind melancoliile...

P.S:Draga Marcus...ar trebui sa facem jurnalul asta impreuna....tu ce zici? si crede-ma ...nu vrei sa vezi poeziile mele scrise cu lacrimi in ochi.

Salut! Nu! Nu mi-a fost dor de tine! De ce nu mi-a fost? Pai hai sa-ti explic...

De data asta cauta cu privirea un pisoi, cauta-i ochii, cauta-i respectul si cauta-i gandurile. N-ai cum sa gasesti nimic din toate astea. Acum pune-te in locul lui ca sa intelegi si de ce!

Te-ai pus? Bine...acum zambeste!...de ce nu zambesti?Iti zic de ce...pt ca esti un pisoi egoist, pt ca nu pot sa ma uit in ochii tai fara sa nu simt gheata, fara sa nu simt pustiul si ura, desi nu ti-am facut nimic. Esti rau pt ca nu stii sa fii bun. Esti rau pt ca nu vrei sa fii bun!Incerc sa te alint, incerc sa te mangai si sa te rasfatz...si tu ce faci? imi intorci coada si te duci la locul tau preferat...locul tau preferat este cea mai buna perna si cea mai frumoasa. Eu ti-am daruit-o, in ciuda faptului ca era preferata mea, ti-am daruit-o pt ca am vrut sa te rasfat ca sa ma iubesti. Degeaba insa! Ochii tai sunt goi, iar inima e si mai goala. Nu poti iubi!

In mod normal, la cate fac pentru tine, ar trebui sa ma respecti.Nu! nu-ti cer sa fii caine! Iti cer sa fii prietena mea! Iti cer sa te joci cu mine, nu sa-mi intorci spatele, iti cer sa mananci de la mine din palma, nu sa-mi intorci spatele si iti cer sa te lasi mangaiata, nu sa-mi intorci spatele! Te respecti numai pe tine, te crezi printesa in regatul meu, te stii iubita si atunci profiti de mine. Esti atat de mica incat te-as putea strivii ca pe un gandac, dar tu stii prea bine ca te iubesc neconditionat si tocmai indiferenta ta ma face sa te iubesc fara motiv.

Gandurile ti le-am gasit intamplator...mergeam pe strada plina de oameni stresati si am dat de unii cu un comportament ca al tau! Acum iti pot descifra si gandurile tale. Acum umblu pe cararile sentimentelor tale si ma lovesc la fiecare pas de pereti albi si goi care-mi blocheaza drumul! Cu tristete gasesc din ce in ce mai multe carari si usi incuiate, dar pe mine nicaieri. Te-as sfatui sa patrunzi si tu in gandurile mele si ai sa vezi ca prin multimea aflata acolo te vei regasi si tu. Tu esti pustie si nu vrei sa te umplii. Intunericul din tine nu vrea sa iasa la lumina! esti stapana ta si asa vrei sa ramana lucrurile! Ca sa fii iubita, trebuie doar sa strambi din nas, sa intorci spatele si sa miauni la cele mai nepotrivite ore! Si esti iubita pt ca indiferenta, in general, este o tehnica pt a obtine lucruri,fara a depunde prea mult efort! Esti rece, mult prea rece...nu vrea sa fiu tu!

P.S: cineva, din cei ce au citit pagina legata de catzelul trist, mi-a zis ca intr-o viata anterioara s-ar putea sa fi fost catzel! Mi-ar fi placut insa sa fiu oricine, doar eu sa nu fiu!

M-am razgandit...azi vroiam sa fiu trista, sa compun o poezie la fel ca mine si sa-mi scriu amarul in jurnal...
Azi vreau sa-mi botez jurnalul Baby! In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin! Gata l-am botezat...

Draga Baby, as vrea sa-ti povestesc o intamplare despre barfele care inca clocotesc pe la spatele meu.

Nu mi-am mai vazut colegii de la sfarsitul bacului. am auzit de la dirigul meu cum ca pana si in ultima zi de scoala m-au vorbit de "bine" dragele mele colege. Cand m-am intors de la Valcea am aflat un lucru extraordinar, nici nu mi-a trecut vreodata prin minte asa ceva si iata ca s-a intamplat...Am aflat ca m-am maritat! Ce veste minunata, o veste mai buna nici ca mi-o puteau da fostele mele colege...

Data viitoare cand le voi vedea le voi intreba daca stiu cumva unde mi-am petrecut luna de miere, daca am copii, cati, cum ii cheama, ca asa ceva nu se trece cu vederea asa usor. Chiar sunt curioasa, eu vroiam o fetita creatza si cu ochii albastrii, oare am un baietel? trebuie neaparat sa ma pun la curent cu noutatile nu se mai poate asa ceva...

Anywayz...vestea m-a cam durut la inceput, deoarece eu nu eram inca pregatita, dar m-am obisnuit in timp, pana sa ma obisnuiesc, insa, m-am plans la fosta mea colega de banca si la dirigul meu, cu ambii vorbesc pe YM. Acu' de curand aflu ca cea care a intins vestea maritisului meu s-a maritat, iar sora ei geamana, care nu seamna deloc, l-a sunat pe dirig suparata foc...poate pt ca n-a fost ea prima si i-a zis de sora-sa Tot ce-am putut sa gandesc a fost: Saraca mama lor!

Vesti din astea am tot auzit si nu ma-nvat niciodata minte sa nu mai pun boticul la ele si sa nu mai sufar. Initial pun la suflet apoi realizez si fac misto de ce-au putut sa nascoceasca!

Odata am apelat la o vecina care era asistenta ca sa ma trimita la neuro, la o colega de-a ei, ca mi-era rau dimineata in metrou. In general vorbesc numai cu mama de problemele mele, pt ca nu ma prea intelegeam cu tata, asa ca am apelat la ea si am fost acolo! Intr-o zi cu soare, cand i s-a stricat vecinei calculatorul l-a chemat pe tata s-o ajute si cum stia cat de "bine" ma intelegeam eu cu tata i-a spus banuiala ei cum ca eu as putea fi insarcinata, nu i-a zis nimic mamei mele cu care vorbea mereu si trecea mereu la o cafea, i-a spus tatalui meu cu care vorbea si ea din an in Paste si se vedeau atat de "des". Consecinta? Tata a venit foc si para acasa si i-a zis lu' mami meu sa nu-i ascundem niciodata asemenea ceva, dar n-a crezut-o, ceea ce a fost in avantajul meu. Eu i-as fi spus mamicului meu daca ar fi fost asa, deci solutia gasita de noi a fost urmatoare...

Cand venea doamna in vizita, desi neanutata, nechemata, nef...ardata ma faceam ca mananc. ca ma doare spatele, a mi-e rau, ca ma doare capul, apoi m-am oprit din carcoteala ca daca vedea ca nu se intampla nimic cu burta pe urma raspandea zvonul ca am avortat. Asa ca am pastrat copilul

Se zice ca barfa se creaza din invidie, dar eu n-am gasit niciodata un motiv ca cineva sa fie invidioasa pe mine in liceu...si am fost tot timpul barfita si impunsa...Am ajuns la concluzia ca multe fete si-ar dori sa fie la fel de ametzite si deloc frumoase ca si mine

Draga Baby, sper ca am smuls un zambet si sper ca ma vei ajuta sa vad lumea mai pink Multi pupici dulci, pufoshi si lipicioshi

Draga Baby, mi-e dor...nu mai vreau sa visez...uf....

Ora:13.00, data: 25.februarie.2005
40.Unul si acelasi


Te-am strans atat de tare la pieptul meu
Pana m-am unit cu tine si cu rasfularea ta,
Am visat acelasi vis, am fost cu tine mereu,
In sufletul meu mereu te voi purta.

Vreau sa fim acelasi suflet,
Sa-mpartim acelasi dor,
Sa avem acelasi zambet,
S-alungam acel negru nor.

Vreau sa respiram impreuna,
Sa mergem pe acelasi drum,
Sa privim aceleasi stele si aceasi luna,
Sa nu mai fim strainii de acum.

P.S: pupici cu lipici.... ....mi-e dor...

Vantul imi risipeste gandurile, norii imi acopera umbra, umbra care trebuia sa-mi stea alaturi mereu. Ma scufund in asfalt ca in nisipul fin de pe plaja uitata. E iarna, e totul gri si tot ce vreau este sa nu fiu aici! Sa fiu intr-o cabanutza la munte cu o cana cu vin fiert, scortisoara si o felie de mar. Ma teleportez cu ajutorul sufletului in atmosfera aceea. Inchid ochii si deja nu mai visez... sunt la o masa de lemn, langa mine in semineu traieste un foc melancolic! Imi ascult gandurile cum se cearta cu visele ...Visele mele spera, gandurile stiu ca lumea nu e asa roz pe cum vor visele mele.

M-am detasat de tot ce inseamna viata! Nu plang, nu rad! Simt flacara din semineu in stomac, o simt cum se zvarcoleste, cum vrea sa-mi incalzeasca gandurile...Ma ridic si incep sa dansez cu mine si cu aceea cana cu vin! Plutesc pe podeaua de lemn si acum nu mai scartzie. Inima mi-a lut foc de dor si continui sa ma simt un fulg! Las cana pe masa si ma dezbrac...acum, cu ochii inchisi dansez goala, doar focul ma imbraca. Imi desfac parul si il las sa zbore in voia lui. Aud picaturile cum cad din cer pe acoperisul cabanutei.

Ies afara, asa goala, si ma las mangaiata de ploaie. Norul 'cela care plange, isi varsa lacrimile pe corpul meu prea fragil pentru lumea aceea imensa. Nu vreau sa ma trezesc din visul asta perfect. Sunt doar eu cu natura care m-a luat in bratele sale. Ma las alintata de vantul cu dor de duca! Talpile sunt mangaiate de fiecare baltoaca de apa care s-a format si de iarba cruda si verde...Ar trebui sa-mi fie frig, dar focul din mine incalzeste pana si ploaia rece, inainte sa cada pe trupul meu. Gandurile s-au ratacit si visurile au castigat lupta!

Sunt o fiinta atat de mica si nevinovata, iar natura stie asta si imi goleste sufletul de negru si mi-l umple cu lumina. Intunericul de afara ma orbeste. In departare aud un lup, ma uit pe cerul negru de nori, care merg in directia vantului. Se despart la un moment dat si lasa sa se vada Luna perfect rotunda care...imi zambeste, da, mie si intregii naturii, Luna ne zambeste...

Dar deodata o acopera alt nor, ploaia incepe sa cada mai repede, mai dur. Lacrimile se transforma in sageti si imi ataca corpul. Focul din mine nu mai face fata, si acum frigul din picaturi doare! Vreau sa ma lupt si eu alaturi de vise, dar gandurile intunecoase s-au dat inapoi doar ca sa revina cu forte noi! Nu pot sa ajung la usa cabanei, vantul ma impinge spre o prapastie plina de vid. Incerc sa ma impotrivesc, dar nici ploaia nu ma iarta. Sunt prea slaba ca sa ma mai lupt ma las purtata de ganduri, care ma arunca in neant.

Privesc cerul. Luna se lupta si ea cu norii si cu vantul si cu gandurile, dar si ea e destul de slaba...Luna se face din ce in ce mai mica...parca n-o sa mai ating niciodata fundul prapastiei. Inchid ochii si astept sa se termine totul! Astept sa am contopesc cu finalul, dar finalul nu mai vine. Deschid ochii sa vad ce se intampla, dar....sunt la mine in camera! O camera dezordonata si rece!

Gandurile au castigat si m-au adus la realitate...visele mele vor avea voie sa vina doar noaptea cand dorm...Si acum! sunt mai goala ca niciodata. Sufletul meu s-a golit de speranta si s-a lasat pe mana destinului si a realitatii! Mi-e mila de mine! Nu ma pot lupta! Nu vreau sa cresc, vreau sa fiu iarasi mica si inocenta! Oare ce drum are pentru mine Destinul?

Tot timpul imi fuge jurnalul pe pagina cealalta....uoafff!!!! si afara ningeeeee si eu plec marti si o sa stau o luna pana gasim oameni disponibili sa stea in frig sa completeze chestionare....ce ma faaaac????



cine ajuta un pisoi dragutz?

cu putina imaginatie poti face comfortabil orice spatiu.....

mult noroc , Kitty

saru-mana alis...sper sa ma descurc...desi va fi o treaba destul de grea!



ufff.....

Ninge...ce pacat...eu asteptam primavara ca sa-mi coloreze si mie viata. Acum e iar totul gri, alb, negru, la fel si sufletul meu.
Fulgii s-au marit, dar tot nu sunt destul de grei ca sa se impotriveasca vantului. AS vrea sa fiu in alta parte si decat aici...dar nu singura...urasc singuratatea!!!

As vrea sa fiu tot la munte...de data asta intr-un cort, bagata in acelasi sac de dormit cu iubitul meu. Amandoi goi de haine, de griji, de suparari, de lume...Sa ne tinem in brate si sa ne sarutam...apoi sa adormim...eu cu capul pe pieptul lui, ascultandu-i bataile de inima, el cu mainile in jurul meu, ma tine, parca, sa nu fug...Izvorul din apropiere sa ne cante frumos in fundal, iar pasarile sa-l acompanieze...

Sa ne trezim dis de dimineata...sa ne sarutam in loc de: Buna dimineata! sa alergam in talpile goale prin iarba plina de roua...sa privim cerul cu norii lui fantasmagorici, sa-i salutam, sa ne zambeasca soarele, sa ne prabusim pe iarba moale, iar roua ei sa ne ude hainele, sa ne rostogolim imbratisati, sa radem, sa ne alergam unul pe altul, sa ma invart pe loc cu privirea spre nori, spre destin, sa ne stropim cu apa rece de izovor, sa ne scaldam imbracati, sa ne sarutam sub apa care cade in cascada din inima muntelui...

Sa mancam aer si sa bem apa de izvor...

Sa-mi culeaga flori, sa mi le puna in par, sa ne uscam hainele pe noi, sa lasam soarele sa ne zambeasca si sa ne patrunda in inimi...dar sa nu le usuce ci sa le umple cu el...treptat treptat sa vina seara...norii sa dispara, stelele sa se fie mai multe ca niciodata...Luna sa fie rotunda si sa ne alinte cu lumina ei calda trupurile care acum stau iar imbratisate atat de strans de parca ar vrea sa devina unul si acelasi, sa stam la lumina unui foc mic, cu ochii la jarul rosu si tot imbratisat ne lasam purtati de caldura inimilor noastre...

In aerul rece de munte sa se simta miros de brad si de iubire...

Pacat ca afara ninge! De ce e trista realitatea? Ca sa-mi faca mie in ciuda...uf....Mi-e dor...

Ziua 1, marti 1 martie 2005: Am luat Intercity-ul pt Focsani de la ora 6.45. Am vorbit in tren de toate despre toate ca sa treaca timpul mai repede. Am ras, am glumit, ne-am imprietenit si am ajuns. Am mers un pic pana la Hotel, ne-am cazat, am avut noroc ca au fost incluse in pret micul dejun si cina. Ne-am instalat in camere, iar eu cu un coleg am iesit sa terminam cu cei din Focsani.

I-am trimis mesaj lui Rebel si ne-a dus la o Pizzerie impreuna cu un prieten de-al lui unde am consumat ceva cofeina si alcool eu si 2 colegi de-ai mei. Ne-am simtit bine pana in momentul in care a facut el cinste Mi-a dat cu firma in cap!

Ziua 2, miercuri 2 martie 2005: am facut 2 echipe de cate 3, iar echipa mea a fost intr-un sat din judetul Buzau, unde ne-am chinuit oarecum sa facem chestionarele deoarece era cam pustiu si nu cred ca avea satul mai mult de 1 km / 500 m. Apoi am luat Maxi taxi spre oras, am coborat in autogara unde trebuia sa facem rost de stampila unui hotel, dar n-am prea reusit. Am terminat chestionarele si am luat-o inapoi spre Focsani. Mission complete! I-am trimis mesaj lui Rebel cum ca am terminat si ca sa treaca pe la noi sa jucam neste table sau carti. Am stat pana tarziu la povesti apoi am mers la nani, fiecare in patul lui

Ziua 3, joi 3 martie 2005, Galati: Am format o echipa de 4 persoane, ceilalti 2 s-au dus in rural cu o masina, deoarece era cam greu cu altceva, nici nu cred ca exista ceva direct. Am ramas in autogara pt ca era foarte departe centrul, dar ne-am descurcat. Am venit cu un autocar urat rau...inghetza geamul imediat dupa ce-l stergem de poshghitza de gheata, iar la intoarcere am luat un la fel de infect autocar in care mirosea a diverse chestii plus un tip de langa noi care ne facea poze cu un mobil, apoi s-a dat pe buze cu un strugurel, iar noi radeam pe sub scaune sa nu ne vada.Am ajus si l-am informat si pe Rebel...unul din colegii mei s-a simtit bine in prezenta lui, ca si mine de altfel si colegele mele.

Ziua 4, vineri 4 martie 2005, Braila: Am ajuns in format de 3 persoane. Am sunat-o pe Contraste, care a fost foarte binevoitoare si mi-a dat cateva repere. Problema a fost ca ceilalti doi, cand ne-am despartit si am uitat sa zicem cand si unde ne intalnim, nu aveau nici mobil la ei, decat unul cu bateria goala. Cand m-am intors la locul faptei cu speranta ca ii gasesc acolo, desi m-am incurcat pe strazile alea de la blocul lui Contraste pana la chioscul de unde am plecat, nu i-am mai gasit. M-am panicat..eram singura si nu stiam ce sa fac...aveam doar 6 chestionare la mine si facusem deja 2.

Am inceput sa ma gandesc pe unde s-ar fi putut duce si am dat ocol unei piete de vreo 5 ori, dar nimic. Mi-era ca stau in frig, cine stie pe unde si ca n-o sa ne intalnim. Asa ca mi-am luat picioarele si inima in dinti si m-am pus pe fapte. dupa ce am mai facut 2. Am luat-o spre autogara in speranta ca acolo vor veni indiferent de situatie...am terminat si ultimele chestionare si primesc mesaj sa ma intorc de unde am plecat...I-am trimis mesaj lui Marcus, i-am zis unde sunt si tot ce trebuia sa faca era sa ma recunoasca deoarece eu nu stiam cum arata. Nu stiu de ce am crezut ca va fi mai mic de inaltime, din contra, este destul de inalt dar foarte ametit. Vroia sa ma hraneasca neaparat, dra l-am refuzat politicos: Nu vreau!!!

M-a dus si m-a plimbat de m-a invartit si ma aiurit si pe mine pana am ajuns undeva unde am stat jos, am baut un suc si mi-a luat o Pizza, din care n-am putut manca mare lucru...Eu ma satur destul de repede. Ne-am intalnit cu colegii mei, le-am zis ca m-am dus la gara la informatii si mi-a zis ca avem tren la 14.10, dra schimbam in Buzau...can dam ajuns la gara si am mai intrebat o data, trenul nostru disparuse

Am luat un Maxi taxi direct, ma mir ca am gasit si i-am trimis mesaj lui Rebel ca noi azi vrem sa iesim in oras si ar face bine sa ne insoteasca sa nu ne pierdem. una din colegele mele s-a imbolnavit si am lasat-o acasa, asa ca am mers eu, un coleg, Rebel si alta creatza intr-o discoteca. Am stat o ora jumate dupa care am vazut cum sta treaba si ca atmosfera nu se mai incinge, am plecat deci spre camera cu gandul sa jucam carti si sa ne imbatam ca porcii N-am reusit deoarece colegul meu a pus botu' asa ca am plecat spre Rebels home sa mai intru si eu pe net si sa mai schimb atmosfera. Acum Rebel imi face clatite Promit solemn sa nu mai mananc clatite facute de altcineva decat de el. Si ii multumesc pe aceasta cale forumistei care l-a invatzat meserie

Concluzii: Brailenii sunt meseriasi si super ospitalieri si prietenosi, dar m-au speriat cu privirile lungi si apasate pe care mi le-au aruncat...cred ca pe motivul asta mi-am prins eu parul de vreo mie de ori ca poate era din cauza ca eram ciufulita

Galatenii sunt si ei prietenosi si ospitalierei, dar nu se compara cu Brailenii

Cei din Buzau sunt recalcitranti si speriati inca de securitate, mai ales batranii. Le e frica sa vorbeasca!

Cei din Focsani sunt ocupati n-au timp de chestionare chiar daca nu au nici o treaba...

Iar Rebel e cel mai dulce copil teribil... e de nota 10 pe toate planurile, mai ales la capitolul clatite!

Le multumesc forumistilor care mi-au sarit in ajutor! N-a fost asa greu, doar FOARTE frig!

Baby acum te pupic si poate mai vorbim cand ajung in Bucuresti!

Bine ai revenit acasa, Kitty!
Eu micutz? No way! Nu la corp... la minte poate. Am 1,81 inaltime!
Nu stiu ce asteptari aveai tu de la calatoria asta, dar daca ai facut-o nu pentru acele chestionare, ci pentru a mai vedea lumea si pentru putina distractie (sau distractie cat cuprinde ), la braila ai stat mult prea putin si n-ai vazut mai nimic. Te-ai grabit ca o bucuresteanca tipica. La noi se sta si se savureaza
Si mie mi-a parut bine sa te cunosc... ai vazut ca am chiuliu de la scoala ca sa ma intalnesc cu tine.
Poate ne vedem si prin bucuresti.

Acu' am ajuns in Bucuresti...atunci eram la Rebel ma netuiam Bucuresteanca tipica huh? Ar trebui sa ma simt bine ca ai plecat de la scoala pt mine? ei bine nu ma simt...sa-ti fie rusinica...sa nu mai faci. Am facut treaba asta, nu din oblicatie, ci pt ca am vrut sa castig experienta si sa ma distrez

Aseara am baut destul...2 beri...neste vin...un Bacardi Breez sau cum se scrie si am fumat cat n-am fumat niciodata...eu sunt nefumatoare teoretic...Am aflat ca de fapt nu stiu sa fumez si m-a invatzat "lumea" stie el despre cine vorbesc...

Am si plans de dorul cuiva, am si ras pana m-a durut burta, am si suferit din cauza unui coleg care trage concluzii tampite, fara sa astepte continuarea discutiei...oricum parerea lui despre mine a fost urmatoare: Sunt proasta! Mai apoi si-a dat seama ca nu trebuia, venisera sa ma consoleze si sa-mi dea dreptate cam toti, s-a simtit cu musca si si-a cerut scuze...Am fost catalogata de coordonatorul grupului si de asistentul lui, ca fiind, citez: "Cea mai optimista si vesela!" nu m-au crezut ca sunt invers, dar ce conteaza, descrierea asta va ajunge la prof si ma va lua si data viitoare Imi place sa fiu vesela si sa imi distrag mie atentia de la mine si de la probleme, de aia sunt vorbareata si vesela tot timpul, mai putin in momentele cand se umple cate un pahar si ma loveste unde doare mai rau...in sufletzel... ": X"

Am fost trista aseara imi era dor de sarutul cuiva, de imbratisarea lui cand dormeam, sa-l tin in brate, sa-i veghez somnul, sa stau cu capul pe pieptul lui ca sa imi fac bataile de inima sa bata in ritmul batailor lui, de mangaierile lui, de ochishorii lui, de zambetul lui, de cuvintele lui...aveam nevoie de el Nu stiu daca ma voi mai revedea cu aceea persoana vreodata, singurul mijloc de comunicatie va fi telefonul, cam greu sa simti toate cele de mai sus prin telefon. Nu vreau sa stie cat sufar si cat plang in mine! Nu-i voi arata niciodata pt ca ma vrea fericita! cel putin asa mi-a zis. Uf...dar doare!

Gata baby! Am vrut sa nu intristez randurile cu gandurile, dar dorul e prea mare si trebuia sa impart durerea cu tine! Te tzuc...si mai vorbim noi!

Nu vreau sa plec la Valcea...nu vreau...nu mi-e dor de EL, mi-e dor de alt EL...de buzele lui de privirea lui...Mi-am incalcat foarte multe conceptii, n-am crezut ca se poate, dar acum doare pt ca probabil el nu vrea sa-si calce conceptiile... Nu stii, Baby, cat e de frumos sa resimti fluturasii la fiecare atingere a lui, uitasem ca ei stiu sa zboare... si-au adus aminte, dar si-au ales un moment nepotrivit, cel pt care ei se bucura si si-au luat zborul nu-i baga in seama si ei se agita din ce in ce mai rau ca sa-i atraga atentia, dar degeaba...si acum, in disperarea lor, imi provoaca tristetea si durerea si...nu ma simt bine deloc...imi vine sa ma urc pe pereti....poate s-a speriat de gandurile mele negre...NUMAI EU SUNT DE VINA.................

pentru ca nu mi-a spus nime' cum sa fac sa ti-o trimit fara sa o descarc..sper sa nu te superi ca am dat buzna asa... ..dar cred ca ti-ar place un astfel de avatar..mai ales ca esti cam suparata..si ..nu ne place ...noua poienasilor..sa te 'citim' asa ..poza este atat pentru tine(are culori vii asa cum mi-am dorit pentru tine) ,cat si pentru motanelul tau...deci ideea de pisic..nu e exclusa oarecum ..sper sa-ti placa..si sa o vad la avatar

Draga Baby, imi doresc de 8 martie sa-mi umplu sufletul asta plin cu gol...Fiecare bataie de inima vrea sa-mi sparga pieptul...nu e deajuns aerul pe care il respir...pieptul meu nu vrea sa primeasca mai mult, dar eu am nevoie de mai mult...Sunt iubita de "el", dar eu nu-l iubesc...pt asta sufletul meu incearca sa indeparteze bucata lui de inima din pieptul meu, dar se incapataneaza si nu vrea sa iasa...mai vrea o ultima sansa, eu nu mai vreau sa sufar, dar cel mai bine mi-ar fi singura...

Este pentru prima data cand imi doresc SINGURATATEA...vreau sa fiu, vreau sa exist...ma simt atat de goala si nu pot sa ma imbrac cu mine...cu ceea ce sunt...Nu mai vreau pe nimeni in inima mea, nu mai vrea sa primesc pe nimeni, nu mai vreau sa risc sa sufar...Nu stiu cat timp va trece pana imi voi dori pe cineva, dar acum nu mai vreau pe NIMENI! Nu vreau sa vorbesc cu nimeni...

MA doare...aproape tot ce a scris N.V. in jurnal simt... Mi-e dor de el si acum mi-e greu sa-i reproduc imaginea in minte...imi imaginez cum isi musca buzele, um isi tine degetele in gura, cum ma privea, dar n-am vocea lui... acum sunt la alt EL, un el caruia ii acord inc-o sansa, dar cu care simt ca nu mai vreau...ma doare rau cand il vad ca sufera...nu-mi place sa vad lacrimi in chii de baiat...pt ca ma sfasie si pe mine...imi taie inima in bucatzele si o toaca marunt...ma doare sa il vad asa, dar nu mai pot sa-l iubesc, desi el se poarta acum impecabil cu mine si simt ca imi va arata de acum in colo cat ma iubeste, dar nu pot sa stau gandindu-ma la altul...ma doare prea tare si fiecare lacrima a mea imi gaureste sufletul ca un acid...e dureros de greu...acum il mai iubesc la modul ca vreau sa-i arat ca eu nu mai pot, asa c-o sa raman aici pana Luni sa il las' sa incerce, desi i-am zis ca vreau sa fiu singura...Ma lupt cu mine, cu el si ma doboara lupta asta....nu mai pot...vreau ceva, dar nu stiu ce

Draga Baby, imi doresc niste lucruri marunte, dar seminificative pt sufletul meu. Imi doresc sa gasesc un ghiocel si sa-l culeg cu mana mea, sa privesc o floare-de-colt si s-a mangai fara sa-i fac vreun rau, sa stau nu foarte departe de un soim, uliu si sa-l privesc in ochii, sa ajung sa culeg o portocala, sa rup o ramura verde de maslin, sa gasesc un trifoi cu 4 foi, sa calaresc un cal, sa ma prinda o ploaie calda de vara, sa ma faca ciuciulete, undeva intr-o zona de munte, langa un izvor, sa ma spele apa unei cascade, sa beau apa de izvor rece cand mi-e cel mai sete ca sa-i simt gustul pana in suflet, sa urc pe munte in fiecare luna, cel putin, sa ma plimb cu o motocicleta, sa invatz sa conduc, sa joc basket o data pe saptamana, sa invatz sa joc biliard, sa patinez macar o data, sa ma dau cu snowbordul si poate imi si iau unul, sa dorm o noapte macar intr-o casuta in copac si sa adorm privind stelele, sa fac baie in mare noaptea, goala sau in toiul zilei sa intru imbracata,, sa plec acolo unde-mi fuge minte fara planuri inainte, sa zbor cu avionul, sa zbor cu parasuta, sa inot printre delfini, sa ajung in Grecia, sa slabesc ca sa-mi gaseasca agentia joburi de scurta durata si bine platite, sa am banii mei, sa nu mai fiu o pacoste pt parinti, sa am incredere in mine, sa nu mai plang, sa termin facultatea si sa lucrez cu copii sau cu adolescenti, sa am o cabanutza intr-o zona de munte cu semineu si cu izvor in spate, unde sa tin un catzel (de preferat Shar Pei sau Golden Retiwer) si o pisicutza pufoasa cu ochii albastrii si sa se inteleaga bine, sa am un copil frumos, fetita cu ochii albastrii, carliontzata, bruneta si creola (ca mine in mare parte, dar cu trasaturi frumoase nu ca ale mele).

De la posibil la imposibil....vise din ce in ce mai grele....si mi-e greu sa stiu ca numai eu sunt de vina...

pisicuto ...tu..cea care erai optimista..si vesela ....
viata e o lupta..fericirea nu o vei atinge niciodata..ea este o iluzie..in mintea ta.ceilalti..nu o pot simti si vedea..traieste iluzia..visul..ca si cum maine nu ai mai fi ....sper sa-ti placa...

Ne-am fi spus tăceri...

Nu ştiu
altceva mai bine
decât Tăcerea
să spună
ce este moartea
ce este viaţa...
Să mai fi stat!...

Ne-am fi spus
tăceri
şi am fi cunoscut
mai bine
Tăcerea
din noi Nu ştiu
altceva mai bine
decât Tăcerea
să umple
clipa
durerea
cuvântul...


pisicuto...tu meriti ceva mai bun..si nu merita sa privesti in urma..dupa ceva care...nu are un final..un punct comun....cu tine..este tare crud..dar..uneori de frica...iubim cu capul....si nu mai intrebam inima... ....fi ..esti om frumos..si ..te imbratisez...mai sunt motanei ...gata gata de joaca...

De ce imi e mai bine ca iubesc, dar nu sunt iubita de cel pe care-l iubesc?? Raspunde-mi Baby!!! Inebunesc...nu mai stiu ce-i cu mine...ma macina dorul, ma doare ca cineva sufera din cauza mea... Nu-l mai iubesc pe cel ce ma iubeste acum si ma doare sa-l vad asa trist...inca ma vrea inapoi, dar eu nu-l mai vreau...

Ieri imi doream sa ma ia Domnul la El, atat de tare ma durea si nu ma mai simteam eu pe mine, dar eram fericita si asteptam finalul...ca doar asta m-am rugat tot drumul, sa ma ia la El ca sa nu mai sufere nimeni din cauza mea...prefeream sa sufere dupa mine...

Simt o gaura imensa in suflet si sageti care-mi sfasie inima... Nu mai vreau sa ma doara pieptul...vreau alinarea lui, vreau sa ma mangaie, sa-mi zambeasca sa ma sarute pe frunte...Nu mai vreau sa plang...Ma urasc! Nu-l pot face sa ma iubeasca pt ca nu-s genul lui de fata...dar eu il iubesc si nu-i cer nimic in schimb...nici macar un Salut!...dar doare sa stiu ca nu sunt buna de nimic, pentru nimeni...si nu vreau sa ma intorc acolo unde sunt iubita, dar nu iubesc... chiar nu vreau!

M-am saturat de lacrimile astea seci si amare...vreau sa plang de fericita...n-am mai plans demult asa...si nu stiu daca voi mai plange vreodata asa... ce ma face pe mine fericita...adica un sarut si-un Te iubesc din partea lui...nu-l face pe el....asa ca prefer sa inghit lacrimile astea acre si sa le tin in mine...sper doar sa nu explodez...

Data: 11.martie.2005
Another smile


My heart is crying,
My soul is dieing,
I try to fight with me, with my mind,
I hate the human kind.

I hate me and my dreams,
It’s harder that it seams,
I don’t want to suffer anymore,
But my soul it’s dieing more and more.

I’m week even for the rain,
I can’t deal with this pain,
I’m suffocating with my tears,
I can’t forget the last two years.

I don’t want him anymore,
I want another one to my door,
I want to see another smile, another eye,
I don’t want my soul to die.

I miss my dreams and my heart,
I want a new life to start,
I want new dreams for a while,
I want to be loved and to love another smile.

Doare....si parca imi slabesc puterile si nu ma mai pot lupta....nu stiu cat am sa rezist!

P.S: sorry pt eventualele greseli gramaticale...engleza nu e punctul meu forte, iar jumatate de ora nu mi-a ajuns ca sa corectez si sa ma interesez cum e bine! cititi esentialul...daca se intelege ceva...

11.martie.2005
I lost my wings


In this fight I lost my dreams
I lost my soul and I lost my wings
I lost myself in this ugly war
I miss you because you’re so far.

Why do you hate me, what have I done?
I only thought that you were the one,
The one that can help me to find my path,
Now I’m so empty without that!

What have I done to you my sweet prince?
It’s because I’m in love with you ever since?
What’s wrong with my love, what’s wrong with me?
I feel just pain because your love you don’t want me to be.

I lost my wings, maybe in hell,
From my cloud I don’t want to fell,
My tears are colder, my soul is burning,
My life is going…

Envanescence-Listen to the rain...
"Listen to each drop of rain (listen listen)
Aaah
Whispering secrets in rain (listen listen)
Aaah
Frantically searching for someone to hear
That story be more than it hides
Please don't let go
Can't we stay for a while?
It's just to hard to say goodbye
Listen to the rain

I stand alone in the storm (listen listen)
Suddenly sweet words take hold
(Listen listen)
Hurry they stay for you haven't much time
Open your eyes to the love around you
You may feel you're alone
But I'm here still with you
You can do what you dream
Just remember to listen to the rain"

Ma doare si parca nu mai am nici o scapare.... Mi-e dol lau de tot!!! Sunt cel mai bleg pisoi din cate ati vazut...uf... sau singurul pisoi bleg... Ma indragostesc de cine nu trebuie, desi nu imi pare rau, doare....

P.S: iar imi cer scuze pt eventualele greseli...
P.S.2: ma ametzesc rau tigarile....dar macar ma opresc din tremurat....

Stiu ca nu pot face durerea sa dispara dar il trimit pe el in speranta ca-ti va smulge un zambet.. Nu uita de cei ce vor sa te vada fericita si da-le voie sa fie in preajma ta acum



Si inca ceva aici

saru-mana serenity...o dulce ca intotdeauna...pare totusi trist pisoiul ala...o marioneta ca si mine...se lasa pe mainile cuiva fara sa comenteze... Chiar nu stiu cat o sa ma mai doare...totusi sper ca va trece...ma tine totusi de cateva zile...oare am facut ceva, cuiva? Poate merit asta! Nu stiu...acum EL se ferste de mine...oare cat o sa se mai ascunda...eu l-am lasat...am inteles mesajul... nu e primul care imi da peste nas si stiu ca nu va fi nici ultimul...e greu...sper sa treaca...primul pas ar fi sa-i sterg poza din calculator... ...dar mi-e cam greu...

arrrrrr de ce fugi nu scapi..poate ca ar fi mai bine sa-i pastrezipoza..ca dupaceva timp sa nu-ti mai fie greu sa-l si vezi..niciodata ingroparea in nisip nu aduce ceva bun...pentru ca atunci cand se va descoperi..vantul(timpul)..va dezgropa amintirea..si-ti va fi groaznic de rau...cred ca ar fi mai bine sa lasi clepsidra..sfesnicul omului sa decida..acum..pt tine...si fi puternica...nu o plangacioasa...este o fata deosebita..ai ochi..ai toate membrele...ce naiba..nu e ultimul...si nici primul ..daca erai mai putin frumoasa..si fara aspect comercial..intelegeam..dar la cum arati...gogogo..si termina cu regrete..si plansete..esti superba..si asta ar trebui sa-ti dea un sut in fu**ulet sa mergi mai departe ....

asta e..altul la rand...

te imbratisez....iniya(Lore )...

10x a lot...esti o dulce si poate ai dreptate....dar can poza aia imi da atatia fluturasi ma ia cu dureri si aschii se infig in inima... dar eu trebuie sa inteleg mesajul...sa-l las in pace...nu ma place si gata...pacat insa ca eu il plac pe el...dar azi se pare ca am renuntat sa lupt...nu-i mai aduc aminte ca exist...il las sa vada singur asta...daca simte ceva...va vedea si-i va fi dor...daca nu...nu