Am vrut sa citesc cateva poezii de-ale mele scrise p-aici, aveam un dor si am ajuns la pagina 4 unde am vazut multa lume: Felina, Mistinguett, Sereniti, Jude, Carmelita, Punctt, Oiski, apoi pe urmatoarele pagini, Michelle, Aramis, Kristin, NV, dascalita, mi-e si frica sa nu uit pe cineva, pentru ca nu merita, dar cred totodata ca e cam greu sa retii atatia oameni asa ca imi cer scuze celor care nu sunt enumarati. Mi-ati fost aproape, inca imi sunteti oricat de tacuti ati fi si mi-au fost necesare toate sfaturile, toate alinarile, toti umerii intinsi pe care am putut plange.
Cand treci prin momente grele un simplu cuvant e deajuns sa-ti faca inima sa bata in ritm normal. Mult mi-as fi dorit sa fiti AICI si cand sunt fericita si cand cad si ma ridic singura pentru ca in mare parte m-ati ajutat ca ACUM sa pot trece singura peste greutati.
Si greutatile au trecut si eu o sa petrec sarbatorile de iarna in Severin, si greutati vor mai fi, iar eu imi voi ridica curul de unde a cazut si-i voi da un sut sa treaca mai departe, pentru ca POT, pentru ca am trecut prin atatea si am reusit SINGURA, pentru ca sfaturile si incurajarile ajuta dar nu au puterea doar cuvintele sa ma ridice si asta tine de fiecare sa-si gaseasca curajul sa treaca singur. Pentru ca nimeni nu o sa ma ia pe sus sa ma duca la doctor, pentru ca nimeni n-o sa traga de obrajii mei ca sa zambesc, pentru ca nimeni n-o sa mearga in locul meu acolo unde mi-e frica sa merg, daca eu n-am curaj, n-am vointa sa fac pasii spre ceea ce TREBUIE. Acum AM curaj, POT sa merg SINGURA.
Parca ar vorbi un bebelus care face primii lui pasi in viata
Sunt patetica? Probabil ca DA
Imi pasa ca lumea ma crede patetica? cu SIGURANTA ca NU.