Ganduri, scrieri, amintiri din viata lui Corydalis veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Corydalis
Daca dai si de suntem pretenii tai credinciosi...parol...
Afirm io Cactus cel Primul...care este...

Si sa mai stii ceva - nimeni NU are o lume mica; lumea fiecaruia e maaaaaare de tot; chestia-i sa o privim ca pe o lume care sa ne cuprinda si pe noi...Iertare - e jurnalul TAU...

Salut! Multumesc pentru mesajul de intampinare. Iar cu bautura... nici o problema (m-am nascut si am crescut in Vrancea)-asta daca la preferinte intra si vinul...

Vrancea...hm... sintem ,,aproape" vecine !
Eu nu am apucat sa iti spun , asa ca o fac acum ,cu intirziere si cu scuzele de rigoare...

Si daca m-am hotarat sa imi fac jurnal aici, iar Mihai a fost de acord sa ma lase ( mercic, Mihai), imi iau sarcina in primire si insir....
Cel mai obsedant inceput de fraza care-l am de o vreme in minte e "mi-e dor de..."; mi-e dor de Bucuresti intr-o seara umeda de toamna, cu luminile lui din Cismigiu, mi-e dor de fericirea de a citi o carte buna, mi-e dor de o seara cu prietenii cu bere sau cu vin, cand spunem vrute si nevrute si uitam ca ne-am trezit mari fara voia noastra, mi-e dor sa ratacesc aiurea, incercand sa uit de mine si de tot, mi-e dor sa ma indragostesc nebuneste, sa il vad pe el perfect si lumea dim prejur, sa ard de dorul lui in fiece clipa...toate aste sunt in mine, ma rod, dar imi si dau putere sa sper ca intr-o zi astea nu vor mai fi doruri. Si stiu ca atunci, voi avea altele...

sunt momente cand vreau sa fug de toti, sa nu ma stie nimeni. asta am facut si acum intr-un fel. aici departe de toti, aflu, pe propria constiinta, ce e acela un compromis, invat in fiecare zi cum sa il accept si cum sa inventez pretexte pentru care am ales asta, o alegere constienta. ma vad jalnica, chircita intr-un colt, incercand sa uit de mine ca individ. ma vad de dinafara, si incerc sa inteleg... nu reusesc.
imi vin in minte versurile..." pentru mine, un an/ nu e mult..."
nu, nu e mult. si dupa acest an poate voi inventa o poveste care sa-mi justifice lipsa... de ce conteaza asa mult ce cred ceilalti? pentru ca asta, de fapt, ma doare cel mai tare. ma vad prin ochii celorlalti si poate ca exagerez. si apoi ma vad pin ochii mei...si nu mai vreau. si atunci imi spun: "la asta, ma voi gandi maine"
imi umplu timpul liber cu mici nimicuri, ca nici atunci sa nu ma gandesc

ieri a nins. e prima zapada care o vad aici. timida si cu fulgi grabiti, a ramas azi doar cocotata pe acoperisuri. natura pare a fi luata prinsurprindere, mai sunt inca frunze verzi, necazute. noi ceieilalti, nu - stirile meteo circula repede. de aceea,poate,a si fost ignorata...

aici universul meu e mic - supravietuiesc si asa, dar prefer mai mult zgomot.duminica vreau sa vizitez cel mai apropiat oras mare. sper sa nu intervina nimic si sa ma plimb de dimineata pana seara

nu mai pot... nu mai vreau... doare
da, singuratatea ma doare. e forma aceea acuta in care simt ca ma roade pe dinauntru. e si indoiala la mijloc
asteptam un raspuns de la tine. stiu ca numai ceva important te retine, si ca maine va fi ok...dar acum.... egoismul din mine as vrea sa scot toate astea din mine cu ceva, sa devin imuna. NU, nu vreau pe nimeni langa mine, decat pe tine.
incepusem ca cred ca am vazut prea multe si ca n-as mai putea sa cad in capcana asta, cand un singur semn de la cel pe care il vreau aproape, poate sa schimbe atata de mult in mine
ma duc sa lupt cu noaptea, cu urgiile mele. am sa plang o vreme si imi va trece...din nefericire, toate trec

azi mi-ai explicat de ce nu ai putu veni aseara. ceva din mine imi spunea ieri ca ma agit degeaba, dar ceva mai putrenic imi "alimenta" paranoia. am plans, m-am potolit, si apoi a ...trecut - pana la prima furtuna

stii oare cat imi e de teama? mi-e teama ca ma implic din ce in ce mai mult, nelasand nimic numai al meu, si ca daca nu vei mai face parte din viata mea, imi va fi greu sa adun bucatile si sa ma refac. nu stiu sa ma bucur de ce am, o fac dar numai pentru cateva momente, apoi imi vine in minte un gand care incepe "dar daca..."


spune-mi ca imi fac griji degeaba...spune-mi adevarul il stiu si eu

cred ca incep sa te iubesc, dorul de tine ma doare. nu cu mult timp in urma spuneam ca asta vreau -- si iata-ma

imi place zambetul de dimineata cu gandul la tine, imi place cand aproape alerg sa-ti dau buna dimineata si toate dragalaseniile care s-au ivit intre noi, alinturile si "amenintarile"

acum simt stropul acela de fericire cere-ti umple sufletul, cand simti ca nu mai vrei nimic si esti multumit cu ce ai. ma simt "plina" pe dianuntru, si toate astea din "cauza" ta. mi-a fost ata de dor de tine. te-am cautat in altii si am aflat apoi ca nu erai tu. acum invata-ma sa ma bucur de timpul cu tine, caci e un colt mic din mine care nu se lasa deschis, e teama de mine
mi-esti drag

asa fac mereu cand ma indragostesc...uit de tot. el imi invadeaza mintea, toate celelate care ar fi insemnat ceva pentru mine, isi pierd sensul. doar timpul impreuna, valoreaza cu adevarat, iar cand nu e in preajma, ma doare dorul. ca o nebuna, caut tot ce ma poate face sa-l simt aproape. el el el, numai el e in mintea mea...

Citind primul tau mesaj m-a apucat melancolia...si mie mi-e dor de Bucuresti si de tot ce a insemnat dar sunt prea departe si pentru moment trebuie sa ma multumesc cu amintirile. Si acum incepe noaptea cand parca dorurile "circula"mai usor si nu le pot opri. De obicei prefer sa nu intervin in jurnale dar mi-a facut placere sa-ti citesc gandurile si sa ma regasesc in ele.

asteptare... fara sa stiu cat...inebunesc. te vreau te vreau te vreau e tot ce mi se invarte in minte.simt ca-mi pierd logica. mintea mea goneste catre solutii de a da de tine. am melodiile preferate la indemana, dar nu-mi mai spun nimic. am tot ce mi-as putea dori, dar nu pe tine, nu acum. stiu, ma iubesti, te iubesc, dar sunt momente cd imi dau seamam ca o iau razna. e ceva din mine, mai puternic decat mine.imi vine sa strig, sa plang...ai grija, te rog, de noi

nu stiam ca poate fi asa de secatuitor dorul...

azi mi-a spus Cris ca a murit Olivia...te astepti sa ti se spuna: are un copil, s-a maritat, a terminat facultatae si s-a angajat la...dar nu ca a murit cand poate abia aflase care ii sunt visele si incepea sa lupte pt ele...doar 24 de ani... si NICIODATA pare mai puternic ca nici cand. toate prioritatile mele au fost zguduite, iar intrebarea "pentru ce?" imi murmura in creier continuu. imi tot spun ca e un vis urat, si ca peste putin ma voi trezi...e aiurea rau
zau, nu pot pricepe...

vestea despre Olivia a continuat sa ma obsedeze...desi tu ai venit si stiu ca te am aproape. stii ca-mi esti drag, nu?

}{

nu mai stau online, desi am gasit chestii destul de dragute (am savurat articole din "Dilema veche" a lui Andrei Plesu). daca mi-e dor de tine? stii bine ca da, mult mult.mi-e bine, ca nu e dorul acela acut, in care innebunesc ca nu te am acum cu mine.e un dor mai linistit, dar tot adanc infipt in mine.si inca ceva: te iubesc }{
ma duc sa-mi fac temele ca sptamana asta vreau sa ma duc la curs, eventual sa ma culc ceva mai devreme, ca mai am doar putin din restantele la somn. sper ca ai avut o seara super!

hai sa-ti "paste" ceva ce mi-a placut:

Dl Ion Iliescu, despre criticile care i se aduc pentru cã se implicã în campania electoralã: "nu încalc Constituþia, ci din contra". Am întrebat un logician cum se poate înþelege acest "din contra" ºi mi-a zis cã existã douã variante: 1) "nu încalc Constituþia, ci din contra, o respect" sau 2) "nu încalc Constituþia, ci din contra, ea mã încalcã pe mine". Alegeþi...

ne vb maine botic, daca ai grija sa nu ramai pe undeva


toti pupicii mei te vor

}{}{ }{

ne regasim...
cand m-am hotarat sa ma duc si eu la cursul de germana (calculasem cam la ce lectie trebuiau sa fi ajuns, dar au tras de timp si am luat de la capat verbele modale), numai bine ca a fost spre seara un accident feroviar si am inghetat mai bine de doua ore in Memmingen. acum suport consecintele cochetariei mele - fara caciula si fular. ma pandeste o raceala buna de tot, asa cum n-am mai avut de mult...
in rest, toate bune, mai greu e cu dorul

in aer "miroase" a Craciun, iar nemtii imi par nitel maniaci cu decoratiiunile. cred ca mai am putin si ma molipsesc.
Tiberiu mi-a trims asta duminica, sa nu mai fiu necajita...

Avem timp
de Octavian Paler

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua feþe
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

azi sunt iar necajita. inca mai simt in mine motivul lacrimilor de mai devreme. daca, de obicei, sunt suparata de ce e in jur, azi sunt suparata pe mine. sunt dezamagita de mine ca prea plang de fiecare data cand simt ca ceva nu e corect pentru mine sau pentru altii, sunt dezamagita de mine ca nu imi tin promisiunile fata de mine,la fel cum fac cu cele pentru cei din jur, ca visez prea mult, si lucrez prea putin la indeplinirea viselor, ca-mi spun prea des ca viata asta nu are , de fapt, nici un sens, fara sa incerc sa inventez macar unul, ca am curaj numai pentru fleacuri. mai sunt dezamagita si ca fug prea des de prieteni si incerc sa nu am nevoie de ei, ca port in mine prea multa tristete si simt prea des ca cele mai fericite momente din viata mea s-au petrecut deja, ca sunt prea idealista si ca nu-i pot ordona creierului meu sa nu se gandeasca la ceva anume, cand am nevoie sa-mi scot din minte ceva. as vrea sa pot fi mai impacata cu mine. ma duc sa plang. o sa-mi treca. din nefericire, toate trec...

nu reusesc sa-mi revin. si cum, la mine, e suficient un mic ceva care sa ma faca sa-mi aduc aminte de tot ce ma poate intrista, azi am plans de dor.mi-e dor de ACASA, de patul meu, de cartile mele, de mirosul casei mele, de ai mei, sa vorbesc limba mea. mi-e tare dor. nu credeam ca voi ajunge si la asta. se pare ca nu ma cunosc deloc

aici--singura,straina. si acasa ma simt singura, dar e un alt fel de singuratate, nu e grija de a ma uita mereu in urma, sa nu fi lasat vreo "urma".mi-e dor chiar si de certurile de zi cu zi cu tata, sa o necajesc pe mama cu mici nimicuri, sa adorm cu picioarele sora´mii pe mine, sa-mi shada pisoul in brate la masa sau sa sara Teri cu labele pe mine cand intru in curte...

condamnata sa traiesc intre doruri...of!

o noua saptamana...n-am simtit azi atmosfera de Sf. Nicolae, mama nu e cu mine sa-mi puna ceva in ghetutze. mai e putin si vine sora mea la mine. abia astept!

in rest-- ca de obicei, imi umplu timpul cu diversitatea care mi-o ofera ce e in jur, sa uit cat de trista si pustie ma simt. uneori cred ca e ceva defect ci mine, mereu vreau sa fiu in alt loc decat in cel in care sunt acum si nu ma pot bucura de prezent. as vrea ca la anul pe timpul asta sa citesc tot ce scriu acum dintr-un colt de Bucuresti, sa fiu studenta in cel mai drag oras suletului meu...

toate curg lin, intr-o linistita normalitate. nimic la orzont care sa bruieze lumea mica. am realizat azi ca saptama asta nu am iesit din sat decat azi, cand ne-am dus sa cumparam brad. am fost la un centru forestie care-mi aduce aminte de cale de pe valea Milcovului. cat de relativ e spatiu!
"miroase" a Craciun, luminite peste tot, dar gasesc totul fad. sunt departe...

cu beneficiile tehnologiei am vorbit cu ai mei pe messenger, cu ajutorul castilor. ne-am spus vrute si nevrute fara a fi streasati de presiunea costului. i-am simtit si mai aproape si mi-a dat un sentiment de siguranta. imi aduc aminte ca in acesta vara a fost un conflict mare intre noi, cand m-a durut ca nu m-am simtit inteleasa. dar din fericire, s-a rezolvat cu bine.

trece timpul, trec anii si imi dau seama ca nu ma cunosc deloc. acum trei -patru luni daca as fi fost intrebata ce vreu de fapt, fi raspuns "stabilitate, sa stiu clar cum stau lucrurile dimprejur". acum, in acest moment asta am si ma face sa ma simt ingradita. acum vreau sa sa am "margini" mobile, sa ma misc intr-un univers mai larg.lumea mea e prea mica, si cred ca am o mare parte din vina ca am lasat-o sa sa ingusteze.

singura liniste e ca am gasit un drum care mi-ar place sa-l urmez, dar imi trebuie rabdare, multa rabdare si niciodata nu am fost prea buna la "sportul" asta, intodeauna m-am grabit...

el? stie cum sa ma sprijine, cum sa-mi stea alaturi, geseste intotdeauna cela mai bune solutii sa ma linisteasca. si imi e drag...

zi cu soare azi - nu conta asa mult pentru mine inainte, dar acum, cand il vad asa rar aici , e diferit. ma duc sa iau bicicleta si sa merg aiurea, daor ca sa-l simt mai bine

nimic nu ma tulbura in mod deosebit. mai sunt cateva zile si vine Simona. o astept si sper sa nu sufar prea mult cand va trebui sa plece inapoi. si voi dormi cu picioarele ei pe mine, asa cum faceam cand eram acasa amndoua...

cand a trecut copilaria? a fost reala sau doar o vis in fuga? imi pare asa departe...

Bună, Corydalis, şi bine ai venit printre noi!
Eşti foarte norocoasă să ai lângă tine pe cineva care te iubeşte şi te inţelege. Stii asta, nu? Dar dacă te gandeşti obsesiv la copilărie şi amintiri, eu cred că nu vei mai avea destul timp să vezi lucrurile frumoase din jurul tău. Uite, de exemplu bucuria jocului , a unei ninsori , fericirea celui de lângă tine , entuziasmul unui experiment culinar (de ce nu? ), o plimbare, un dans, o imbrăţişare...

Aşa cum am intrat in mica ta lume, ies tiptil in speranţa că n-am deranjat nimic şi iţi las colo pe măsuţă o mică floare.

obosita,moarta de oboseala sunt acum (stiu bine ca daca apare el, imi va trece subit)

asa as vrea sa fie toate zilele mele - sa simt acea bucurie de a face ceva (si am muncit azi, nu gluma!), cand toate imi ies bine, fac totul cu drag (de dragul lucrului, nu pentru o recompensa anume, fara sa ma intreb "merita?"). el mi-e drag, e cu mine si asta ma face fericita.

azi e fost o zi senina (in sufletul meu)

P.S. mercic Marcus

am mai lasat o zi sa treaca...doar m-am eschivat azi cu scuza ca maine e o zi importanta
el...incep sa pierd din entuziasm. a cui e vina? nu ma intereseaza acum
chiar, ce ma intereseaza in mod constant pe mine? toate imi sunt atat de relative. acum sunt foarte importante, in clipa urmatoare total indiferente
ma duc acasa la mine...am sa ma intorc

a inceput brusc ziua cu telefonul mamei cum ca Simona e de aseara la vama. cosmar!!! acum e aproape miezul noptii si nu stiu unde e, cum e. imi bubuie capul! pazesc telefonul si tresar in fiecare moment. am fost si am asteptat-o cu masina in Ulm mai bine de doua ore. nimic. e stresant rau.

el - am vorbit in seara asta ceva vreme si parca am recuperat din distanta ce aparuse, patimasi cum nu am mai fosr de mult. ne-am format obiceiuri, tabieturi impreuna. va fi in delegatie cateva zile si stiu ca ma va "roade" dorul.

in alta ordine de idei - azi a fost ziua 1

va fi bine, nu? trebuie!

a ajuns duminca noaptea pe la doisprezece. acum e bine sa o stiu aproape. a mai crescut parca...

eu? ma simt aeriena rau, nu ma intereseza nimic special. astept sa treaca sarbatorile. vreau sa vina primavara, vara si sa merg acasa. maine ziua mea si as vrea sa treaca neobservata. atat vreau.

Cu siguranta nu va trece neobservata si nu trec nici eu pe-aici fara sa-ti urez la multi ani, bucurii, cadouri si la cat mai multe zile senine si luminoase!

La Multi Ani! Bucurie in suflet si cati mai multi prieteni la han

Va multumesc. Toti au fost draguti azi si atenti. Am primit cadouri faine si nu ma asteptam la atata atentie. Nu sunt in stare sa scriu mai mult azi.

La multi ani, Corydalis! :

Hey, LA MULTI ANI DRAGUTA! SI MUUUUUUUUUUUUUUUULTA LUMINA SI PACE IN SUFLET! Daca ai facut 20 de ani, esti mai mare fix cu 5 zile decat mine . Kisses!

m-am intors la jurnal

o datorie mai veche - 1 ianuarie 2005

Te iubesc, stii? vreau atat de mult de la noul an. prea multe? imi vine sa insir semne si nu litere, nu cuvinte, imi vine sa plang. ma simt o povara.imi promot sa nu mia fiu asta. vreau altceva! mai mult. printre altele, si pe tine. in primul rand., si apoi vin celelate. sa ai grija de noi, te rog.

am ales sa nu modific nimic din ce am scris atunci, desi acum o parte imi pare ridicola - mereu autocritica la putere!

azi a plecat S. din nou singura. vroiam sa plece, ma agasa de la o vreme - probabil eram invatata sa fiu singura. apoi am ajuns pe la sapte acas´si am gasit camera goala,pustie cumva (nu acelasi lucru il pot spune despre bucatarie, unde e un mic dezastru). pana in august nu mai e mult,nu?

azi-noapte am visat-o pe mama. am visat ca murise si ca trebuia sa sap de zor la o groapa, in pamantul ud si alaturi cineva mai sapa o groapa.aiurea vis.m-am trezit speriat si nu am avut curaj sa povestesc nimanui.am vb cu ea la telefon dupa-amiaza si mi-a spus ca e bine. vreau acasa! nu, nu trebuie sa ma gandesc.

mi-a adus M. cartile care le comandasem. multumita, nu zic nu, dar cand am calculat pretul in lei...oricum am hotarat sa incerc sa comand si carti din tara.

in rest, toate bune. imi propun sa fiu mai exigenta in ce ma priveste, si o eventuala schimbare de atitudine, ce-i cu atata tristete, plansete pentru jumatatea goala a paharului etc?sper acum sa-mi pastrez elanul

am evitat sa scriu in timpul zilei, cu speranta ca seara voi fi mai inspirata. iata ca se facu tarziu, si odata cu inspiratia a venit si oboseala. cum a fost azi? fain. zi libera. ma-m trezit pe la zece si am inceput sa ma lupt cu dezastrul din bucatarie (am castigat, bineinteles). pe la doua am venit in casa, am deschis calculatorul si am vazut ca A. a venit online aseara la 10 minuta dupa ce am iesit eu. aiurea! am vorbit nitel online si m-a sunat Sofia sa iesim. vremea parea buna, dar pana am ajuns in satul ei, s-a facut urat (ca si mirosul care domneste peste sat - de balegar). am luat doi caini husky, ne-am pus ca niste centuri de care era fixata lesa si am inceput sa colindam satul. mi-a aratat un lac superb pe care trebuie sa-l vad si la vara. cred ca in 30 de minute ajung acolo cu bicicleta. pe la 5 juma´ am venit acasa - pustiu. apoi, la calculator, desigur. mi-e somn. mi-e dor de el. nu mai e asa mult, nu? trebuie, vreau sa rezistam. ai grija de noi

me, again... am inecrcat in ultima vreme sa fug cat pot de mine, sa imi umplu timpul cu orice, numai cu ganduri despre cum as vrea sa fie lucrurile mai tarziu - nu! mi-e mai bine asa? vreau sa cred ca da. dar stiu ca daca va apare un ceva mic si subtil, ma poate readuce in stare de care fug - aceea de tristete continua, cand imi lipseste numai un pic sa nu incep sa plang. a venit el si nu mai vreau sa ma gandesc la nimic. negociem acum

si se sfarseste si prima saptamana din an. mai e putin. toate bune, fara griji mari in ceea ce priveste viitorul imediat. monoton, banal. ma intreb cat de indobitcita voi iesi de aici? trebuie sa ma adun, nu pot continua asa.

m-am gandit zilele astea la pritenii(-ele) pe care le-am avut. imi amintesc, mica fiiind, ca plangeam ca nu am o prietena adevarata, nu colege de scoala sau vecini. am crescut, si tot acelasi lucru il pot spune. mereu m-am inteles bine cu toata lumea. si atat. am impartit din mine pe unde a fost sa fie, si cand am simtit momentul, mi-am luat "jucarile" si am plecat. in momentele mele cele mai grele, m-am ascuns de toti si mi-am "lins" singura rana. am fost foarte selectiva cand reluam legatura. deci o parte din vina mi-o merit, nu? dar as vrea sa le multumesc, fie si fara sa stie - Ralucai, Alexandrei, Roxanei, Mihaelei, Cristinei V., Cristinei D. pentru momentele cand mi-au fost alaturi. nu, nu intentionez sa plec nicaieri - dar sunt putine sansele sa ne mai revedem curand.

ma obsedeaza privirile in urma. si ma mai preocupa ceva acum: mi se intampla sa ma izbesc de ideea "traieste acum". nu gasesc cum. si as vrea sa gasesc pe cineva, care, cu rabdare, sa ma invete. mereu am vrut sa am in viata mea un mentor, ca in unele carti, cand personajul principal era indrumat subtil de cineva mult mai intelept. simt ca am orbecait si nu am stiut sa aleg cel mai bun drum. nu, nu e nici cel mai pros, stiu, se putea si mai rau. dar nu sunt multumita. nu am gandit. si acum platesc. macar de-as invata ceva din toate astea!

azi nu m-am plimbat cu bicicleta si s-a intunecat acum...

a trecut ceva vreme de cand nu am mai scris. obisnuiam sa fiu mai...silitoare. de ce aceasta schimbare? pai ma renuntat sa ma uit "in mine", sa imi urmaresc fiecare gand, fiecare obsesie. simt ca nu-mi mai pasa. sunt doar 5 oameni pe care ii vad aici in fiecare zi, doar 5 chipuri care nu-mi sunt aproape. poate ca asa imi tastez limitele, ca tot citesc o carte care e dominata de intrebarea "ce poate fi bun aici?". sper doar sa nu-mi fie greu cand ma voi intoarce in Lumea mare, reintegrarea sa nu fie prea dificila. erau momente cand spuneam ca internetul imi poate fi supapa, in momentele de singurate pot apela la el sa evadez. dar nu e. uneori imi e scarba si de el, si de cartile care la am langa mine, si de aceste chipuri, si ipocrizia in care ma aflu. dar voi juca pana la capat...
nu, nu vreau sa ma intorc la starea de dinainte.
in inconstienta in care sunt, am acum o gramada de vise. in ultimile zile doar putin am stat de vorba. nu ne spunem nimic de importanta vitala, mici nimicuri, dar fac atat de mult! imi doresc sa nu destrame, si chiar sa ne facem de cap asa cum planuim.
am cam inghetat si el nu apare...

"...caut mereu, obsedant, cu neliniste, durere si speranta. Caut cu indarjirea de odinioara cand am descoperit ca in realitate ramai absolut singur in fata mortii, iar pana atunci esti obligat tot singur sa infrunti frica, durerea si disperarea. In clipa de fata as vrea sa mai existe un drum si sa nu fie adevarat ceea ce simt ca trebuie sa fac. Istoria paseste mai ales pe morti. Arcurile de triumf au la temelie numai si numai cadavre, nenumarate si anonime, de invinsi si de invingatori. Caci nimeni nu tine seama de cei atat de numerosi care pornesc la drum, necunoscutii care decid victoria, ci numai de cel care soseste primul, Invingatorul. Insa chiar daca nu vei ajunge pana la capat si te vei opri pe undeva pe traseu, poate la inceputul unui drum lung, important este sa spui ce crezi, sa inteleaga toti ca n-ai pornit la intamplare sa infrunti spaima, singuratatea si moartea de care nu a scapat nici macar El."

Augustin Buzura

nu ma simt in stare sa scriu nimic mai mult, ceva din mine, caci ma simt pustie si goala...poate maine

acum incerc sa fac pe cineva sa se simta mai bine, sa iasa din starea in care e. uneori simt ca nici eu nu vreau sa fiu scoasa din ce simt, sa zac in plansul meu. ceva masochism la mijloc? cine naiba ma intelege?

mi-e dor de el. am avut o perioada mai nasoala, cand nu ne integeam, nu ne gaseam. mi-a zis ca ne va fi greu si stiam, dar uneori simt ca-mi pierd rabdarea, egoismul din mine isi cere atentia care crede ca i se cuvine. am gasit un e-mail lung lung de la el, scrie rar, dar si cand o face...vreau sa ne gasim cu bine

mi-era asa bine...imi amintesc doar de saptamana trecuta cum plangeam in fiecare zi si nici acum nu pricep bine de ce.circumstantele nu s-au schimbat, ci doar ceea ce simt, felul cum le vad. si apoi el...il simteam cu mine ca in "vremurile bune". am deschis messenger-ul sa-i dau "buna dimineatza" si am gasit mesaj ca si-a dat demisia. ce trebuie sa fie acum in el, doar sufletul lui stie. nu, nu ma simt rau, ci doar neputincioasa ca nu pot face nimic, decat sa-i fiu alaturi cu sfaturi. dar simt ca nu e de ajuns. si iar imi vine sa plang...am stat nitzel de vorba si i-am spus ca am incredere in decizia lui, si stiu ca se va ridica si va pasi mai departe, mai puternic decat inainte, dar nu-s langa el sa-l tin in brate si nu pot lua din necajirea care-o simte. imi e un pic teama. stiu ca e om cu capul pe umeri, dar cand simtzi ca ti se naruie lumea... a spus ca va merge sa se plimbe.

Ai grija, Te rog, de el

se facu seara (8.30 la el). am sunat sa-l aud, sa vad cum mai e si nu a ajuns inca acasa. as vrea sa pot face ceva
e aiurea

aseara dupa ce am facut o baie m-am intors la calculator, nu mai puteam sta si sa astept pana azi sa aflu ceva. l-am gasit online si am stat de vorba, fara a avea curaj sa-l intreb ceva legat de situatie.

dimineata m-am trezit obosita rau si asteptam sa vina pranzul mai repede si sa ma duc sa dorm. a devenit ca un drog. cand dorm visez mult, ca sunt acasa, acolo viata mea e mai... "activa" abia astept sa vina ziua cand voi posta "vin acasa!!!"

e un frig mare aici! ma enerveaza ca ma "tine" in casa, nu pot iesi nicaieri cu bicicleta, ca nu m-as risca sa mai racesc odata in iarna asta. si iar am uitat de cate zile nu am mai vazut soarele. nu ca nu as avea ce face. m-am apucat sa impletesc un fular, trbuie sa termin manualul de germana, sa ma apuc de invatat la fiziologie si biofizica, sa traduc poezia - dar mai bine dorm...ca veni vorba, mi-e sooomn. dar acum chiar nu pot pleca - trebuie sa o fac pe baby-sitter-ul . si as mai vrea sa apara si el doarme acum.

pe curand

o zi fada azi. nu s-a remarcat cu nimic. sau poate prin faptul ca am mai facut o victima printre calculatoare, adica am mai bagat virusuri si in cel de-al doilea. el e inca necajit si incerc sa nu ma enervez pe gestul lui, are circumstante. ma duc la mine si maine va fi ziua doar a mea! vreau sa merg de dimineata la cumparaturi, sa fac ordine, sa citesc. tot continui sa visez la "acasa". am salvat o imagine cu Focsani pe desktop si o tin mai mereu deschisa. simt uneori ca nu mai rezist: e Falco cu "Jenny" la radio si inteleg cuvintele in germana! chiar am progresat
pe curand

ce sa scriu? ce sa povestesc?
azi a fost zi libera si mi-am zis ca voi dormi cat de tarziu se va putea. bineinteles ca m-am trezit cu mult mai devreme decat imi imaginam (pe la 10). am incuput sa iau la rand cursurile de biofizica. limba staina, ce mai! doar vagi amintiri, atat. in rest pendulare intre TV si romanul primit de Craciun. iar a trecut o zi in care nu am vorbit cu nimeni. nu e nici prima si nici ultima. sor´mea nu mai are sa-mi spuna nimic, el e ocupat cu alte chestii, usor usor nu mai vreau nici eu sa stiu de nimic. am sa trec si peste asta. cum zicea Stefan: "ce nu te omoara, te face mai puternic". "...sau te innebuneste" as adauga eu. va spun la sfarsit
pe curand

hai nu-mi las jurnalul fara inca o zi fada adaugata in el. pai... a trecut relativ repede si daca-ar fi sa treaca toata saptamana asa, pot sa ma laud ca mai am doar 28 de spatamani. atat intentzionez sa mai raman aici.
cum spuneam - tot fada. m-am trezit pe la 7.30 si la 13.30 m-am bagat din nou in pat. desi am pus ceasul sa sune pe la 4 pm ca o viteaza ce sunt, nu m-am putut trezi decat pe la vreo cinci juma´. ajunsa la calculator am reusit sa schimb ceva din setari (cu pontul de la A.), si m-am descurcat prin hatisul meniului in germana si acum imi potdeschide e-mail-ul! URAAA!

am gasit un e-mail de la el si mi-a spus ca ajuns scrisoarea (s-au miscat astia repede de data asta. bravo!). am nitel cu sor´mea, am aflat ca-s toti bine (nimic nou!). acum mi sa cam scurg ochii de somn, si m-am plictisit de numa numa. m-am invredenicit sa fac un nou fular (negru, bineinteles), dar pare mai mult covertura. ce mi-o fi trebuit asa mare?!? vad eu cum fac sa nu ma las convinsa sa renunt.

povestita pe indelete parca nu mai pare asa... fara farmec, dar a fost. si sa nu mai spun ca in timpul somnului de dupa amiaza am avut un vis... hot, si a mai fost unul in noapte de sambata spre duminica ce face pauza din om! recuperez eu cand ajung acasa!

pe curand

azi...a nins, mult si frumos, cu fulgi mari, care pareau ca danseaza. imi place asa mult sa ma uit in sus cand ninge, sa-mi cada fulgii pe fata

asta a fost cel mai frumos lucru azi, si de asemenea dragut a fost CD-ul cu Buena Vista Social Club, pe care l-am gasit prin casa lor si il puneam in timp ce imi faceam treaba. in rest nimic important. am dormit cateva ore si am impletit la fular. apoi, spre seara am venit la calculator sa vad cum mai e treaba pe la Han. l-am asteptat si pe el, dar nu a aparut. inecr usor usor sa ma dezvat sa-i acord atat de mult timp in gandurile mele. de la o vreme a devenit sursa de tristete si nu de bucurie. sunt egoista rau, nu? asa-s eu. vreau totul si cand vad ca nu-l pot avea renunt, adica aleg nimic. Tiberiu ma intreaba cum stau cu invatatul si ma bucur mult ca imi e alaturi si se tine de capul meu. mi-a trimis si ceva informatii, link-uri utile. de data nu am voie sa renunt! nu si nu! trebuie sa merga pana la capat!

asa ca...Bucuresti asteapta-ma! vin sigur! nimeni si nimic nu ma va intoarce din drum

pe curand

zi bunicica azi...

a inceput prin a se dovedi plina de treaba, ceea ce-mi place foarte mult, nici nu simt cand trece ziua. la cateva minute dupa ce incepusem ma striga Th. ce naiba mai facausem? ca tot am impresia uneori ca imi cauta nod in papura, mereu e "atent" sa faca observatii. era de bine - imi propusese sa ma implic intr-un proiect. da, stiu, e mic, dar e ceva mai mult decat nimic. ideea e ca dupa aceea m-am entuziasmat ca un copil, si nu am mai fost necajita. profitand de situatia ca ma simteam bine am dat si telefon alor mei, sa-i aud (cum se cearta unul cu altul ) mi-au zis ca-s bine si ca ma asteapta acasa, tata a inceput cu teoria lui, ca de obicei...

la amiaza a venit M. la mine si m-a intreabat daca am vorbit H. cu mine. vorbisem cu M. saptamana trecuta ca am prea mult timp liber, si imi vine sa-mi iau campii. ma satur si de citit, si de mers cu bicicleta, si de impletit, de tot. a zis ca sa va gandi, poate gaseste ceva la H. sau la restautant la S. deci sa sper ca poate se aranjeaza ceva. abia astept sa ma sperii pentru ca H. nu-mi pare prea sanatos.

dupa amiaza m-am hotarat sa ma duc la posta si apoi sa ma straduiesc sa nu cheltuiesc restul de bani care ii mai am. numai bine ca posta nu are program miercurea dupa-amiaza aici si mi-au inghetat urechile degeaba. sa NU uit!!! posta e INCHISA miercurea dupa-amiaza. apoia bineinteles, cosmetice. am luat numai un lapte de corp si pasta de dinti. sincer, sunt pe terminate! deci nici un capriciu la mijloc. poate capriciu a fost pizza de la supermarket. da stiu, nu era cazul, dar nu pot sa-i rezist? pizza si ciocolata - sunt...nu stiu cum sa zic (e tarziu acum, in jur de zece juma si tre´sa fiu tare sa rezist sa nu bag pizza la cutor). la drogherie vanzatoare dadea ciocolata pe gratis - ramasese nevanduta de la Craciun. faina faza!

pe la 5, dupa ce am vazut serialul preferat, am venit sa fac ordine in birou si apoi m-am postat la calculator.

asta a fost ziua de azi...maine e joi, apoi vineri si gata saptamana! si apoi voi spune: mai am 27 de spatamani...as vrea sa fie toate zilele ca azi

pe curand

nici nu stiu cum a trecut ziua. dar ce mai conteaza, aseara nu am putut adormi si am inceput sa aberez. cam asa...


„Cad...nu, acesta nu e zbor. Iti vad fata trista si apoi vad cum intinzi mana. E putin prea tarziu. Sa nu-ti para rau, tu nu ai gresit cu nimic. Doar eu sunt cea care am vrut sa pasesc alaturi de carare, sa stau sa vad golul de la marginea prapastiei. Poti sa pleci acum si sa ai constiinta impacata. Ai incercat sa intanzi mana, stiu. Sa le spui sa nu ma caute, sa nu ma ia de aici.
Ce lunga e caderea ! Nu voi afla insa cum e zborul. Si cat as fi vrut sa stiu! Astept impactul, sa simt stanca de care ma voi lovi. E asa cenusiu azi. Copacii sunt de piatra, nu frunze, nu pasari. Pana si tacerea e rece, si lumina...Cum am ajuns aici? Nu asta am visat. A inceput sa-mi fie frica; simt un fior pe spate. Inca putin si nu voi mai avea ganduri, temeri, vise. Ce mi-a fost mai greu sa indur ? Nici nu stiu. Inca putin si...asta a fost!“

pai, la fel de banal si azi. dimineata am fost singura acasa si mi-am facut treaba in liniste. dupa 12 m-am dus la mine si am dormit, nu gluma (pana pe la 6). apoi o baie buna si am ezitat daca sa vin la calculator sau nu. pana la urma am venit. am mai incropit ceva la proiectul cerut de Th. si ma bucur mult ca am surse relativ bune.

despre el nu mai stiu nimic de cateva zile. am hotarat sa nu mai sun si sa-l agasez. astept. sunt prea orgolioasa sa o intreb pe M. ce stie. ce va fi sa fie, va fi! m-am mai detasat in ultimeile zile. nu ii port pica, si mi-e dor, dar nu pot face mai mult. daca ma doare? da, si prefer sa nu ma gandesc. nu mai vreau sa plang, desi lacrimile nu asculta intodeauna de vointa mea. de ce trebuie sa fie asa greu, asa dificil? nu voi pricepe niciodata

Ai, Te rog, grija de el

pe curand

pana la urma m-am hotarat sa-i mai scriu o data. nu stiu de ce. sau stiu?

"ma doare absenta ta, but...who cares?

sunt atat de multe pe care as vrea sa ti le spun, dar mai stiu oare cui le spun?

ti-as spune inca o data sa citesti printre randuri, dar ele nu prea sunt...ce nu ma lasa s scriu? gandul ca poate te plictisesc deja si nu pricep odata ca nu prea mai e un loc al meu...sa te mai rog odata sa-mi scrii? urasc sa fac pe cineva sa faca ceva, daca e pantru mine. daca am cumva dreptate, lasa timpul sa ma invete ca viata are suisuri, si pentru fiecare din ele este si o panta pe care te vei rostogoli,si dupa care iti aduni bucatile de suflet si iti spui printre lacrimi ce trebuie sa mergi mai departe. nu conteaza cum...nu conteaza pentru ce"

Neata´ lume!

ce faceam? editam de zor prima parte a poiectului lui Th. ma enerveaza grozav unele setari ale Word-ului, si nu reusesc sa le schimb pentru ca meniul e...in germana. imi place mult cum arata. chair sunt mandra! imi place sa mesteresc aici si sper sa iasa o treaba buna. problema e ca am in apartament la mine doua atlase de la biblioteca si cred ca trebuie sa inserez ceva si de acolo. nu m-as risca sa vin cu ele aici, ca le vad fetele si nu as vrea sa mi le "confiste". cred ca mai stau pana pe la 4 si apoi ma intorc diseara - mi-e pofta rau de o salata orientala si vreau sa mai fac ceva ordine prin camera. cei cu care luam legatura de obicei pe net dorm sau au treaba - nu a dat nimeni nici un semn

pe diseara

mi-am facut o mie de nervi! dupa ce s-a intamplat de cateva ori sa se blocheze idiotul asta de calculator inainte sa slvaez , acum spre sfarsit imi arata niste X-uri rosii in locul unde trebuia sa fie de fapt imagini. sa-l ia naiba! maine trebuie sa o iau de la capat. ma doare gatul, mi-au inghetat picioarele, salata nu mi-a iesit buna si nu mi-e prea bine acum. o zi nasoala, ce mai! poate maine n-o fi la fel, ca de nu printez fiecare foaie in parte!

pe curand