am o furie calma... sau un calm furios. e ciudata starea mea. am crezut ca nu voi mai putea folosi calculatorul cat mai sunt inca aici si cred ca nu as fi rezistat asa...

nu stiu ce sa mai cred, in cine, nu pot conta pe nici un sprijin... plutesc - si nici macar nu stiu sa inot... iar imi vine sa plang, dar ce motiv as avea? ca am uitat lectia inca o data...

eu inca mai sper ca voi gasi starea aceea pe care o caut....

Buna, ma primesti?
Din ce colt de lume scrii?

dupa ce am mancat la pranz, M. a avut rabdare sa vorbim. e trist cat s-au putut degrada relatiile dintre nistea oameni, din cauza unor neintelegeri... acm ma simt cumva mai linistita. vreau sa ies odata de aici si sa uit tot. cu cat mai repede, cu atat mai bine...


PS pana vineri - dintr-un colt de Bavaria, de sambata - de acasa. whaw! acasa... am fost zece luni departe de casa...

sunt nervoasa!

dupa ce am scris aproape 15 minute, mi s-a inchis subit ferestra si s-a dus ce scrisesem...


ziceam ca toata seara am tot impachetat si ca sunt pregatita moral de calatorie

am ajuns acasa bine si vad ca sunt o goaza de lucruri cu care trebuie sa am reobisnuiesc (inclusiv tastatura...)

calatoria a fost cu peripetii - dar nu ma simt acum in stare sa insir tot... (mai joc o bila pe yahoo)


pe curand

e bine sa fii acasa...

as vreasa pot sta mai mult pe net...

maine dimineata voi fi in Bucuresti. imi e putin teama...

imi lipseste y. nu credeam ca voi simti asta, dar se pare ca insemna mai mult decat credeam...

pe curad

o zi luuunga. ma doare capul acum. a fost criminala vremea in Bucuresti. am ajuns la 7 in gara de est, si la 20.30 eram inapoi in Focsani. mi-am luat si un loc in camin, unde voi ajunge luni cu bagaj cu tot. nu asta am vrut?

am revazut si facultatea, iar orasul l-am simtit de parca nu l-as fi parasit o clipa... ma regasesc...

daca e sa ma plang de ceva, atunci asta e cu siguranta vremea! o caldura de tampesti, nu stiu unde sa ma mai ascund sau ce sa mai port. si maine voi pleca in Bucuresti...

stiu oare in ce ma bag? imi e putin teama (sau putin mai mult decat sunt in stare sa recunosc). oricum ma simt mult mai bine ca sunt acasa, cu toate neleinistile care ma tulbura. o alta "necunoscuta" va fi sa gasesc cumva o sala unde sa pot atinge tastele si sa ma invart in spatiul virtual, de care sunt iremediabil dependenta.

Oana si Tiberiu mi-au scris ca nu am de ce sa-mi fac griji in legatura cu numarul de candidati si ca grija mea trebuie sa fie doar invatatul.


pe curand...

azi am ajuns in Bucuresti. cu un bagaj urias multe temeri si cateva sperante. stau in camin in Grozavesti, m-am intalnit deja cu vreo 4 colege de an, e o vreme cumplit de fierbinte si ma simt nesperat de bine... redevin eu


aceasta e ultima insemnare din acest jurnal. nu ma simt in stare sa rasfoiesc in urma. vreau sa inchid jurnalul si sa uit...


SFARSIT