tara highlanderilor, a lui braveheart, a lui sean connery, a scotch-ului, etc..
fascinanta prin istoria ei, cumva familiara... o tara ai caror razboinici a cucerit lumea pentru imperiul britanic, dar care nu a reusit decit rare momente de independenta...

o sa incep cu o poza ... care arata o gara. Waverly station din Edinburgh, vazuta de sus de la castel. de ce o gara? ca doar am ajuns cu avionul...
simplu, am fost asa de impresionat de reteaua de cai ferate, de modul extraordinar de simplu de a ajunge dintr-un loc in altul folosind trenul...

si daca am aratat o gara, de ce nu sa continui cu o locomotiva. nu stiu exact de ce au pus-o scotienii ca monument in parcul din dunfermline, ca e urita in comparatie cu cele din muzeul de acasa, din resita... dar daca am gasit-o... am pozat-o

si daca tot am sarit din gara in parc la dunfermline, sa va arat si strada ce duce catre acest parc. eu am vazut-o dimineata, intr-o zi noroasa de toamna. dar parea atit de calma si linistitoare

si daca am ajuns in parc, ei bine aceasta poarta numele de Carnegie, gazduieste statuia lui Carnegie ala... care o fi el
ca eu ca un roman care se respecta, m-am distrat doar de murdaria lasata de porumbei in capul individului (imi amintea de bustul lui Lalescu in curtea facultatii de mecanica din Timisoara)

si ce m-a mirat la maxim a fost mesajul de pe o banca din parc...
asa cum romanii ridica troite de adapost sau fintini in memoria celor dragi... la scotieni se pun banci in parc

am avut de ales intre tablita in memoria unui reverend care a murit pe banca respectica si tablita care ne vorbea de un cuplu care indragea locul... ce credeti ca am pozat?

in parc, un turn singuratic pazea linistea gazonului si a trecatorilor... era un prim turn, anapoda, de capul lui ... urmau multe altele, dar nu le-am mai pozat... deja nu mai avea farmec...
la ce naiba si-or fi facut atitea turnuri?

iar pe alee.. putin mai incolo... o veverita..
ca si turnul era o prima veverita, pentru ca paduricea de linga parc era o adevarata rezervatie de veverite

cel putin copii se distrau de minune carind arahide si alte nuci pentru simpaticele animalute

iar la iesirea din parc, ta-na-nam ... castelul lui Bruce
nu ma intrebati care, ca nu stiu, dar sigur unul important ca doara avea ditai viloiu'

(adica iesirea e prin alta parte decit intrarea, noroc ca ne-am ratacit ca altfel nu mai pozam si castelul)

ca sa fie mai clar... toate astea au fost vazute intr-un orasel putin la nord - nord vest de Edinburg
pe numele lui (al oraselului) Dunfermline...

Mutulica, welcome back!

F faine pozele si explicatiile, am ris . Un lucru e evident, lipseste soarele din pozele tale, pe mine, lipsa de soare, ma afecteaza...si pozele tale m-au afectat....

mutulica, bine te-am regasit
mie scotia asta fara soare imi place grozav...e super!

bine v-am regasit!!!!

hei... pentru ca ma acuzati de lipsa soare... o sa va arat un petecut de gradina englezeasca, in care gazonul arata de parca ar fi fost tuns cu forfecuta...
incredibil...

si dupa ce v-am aratat o gradina insorita, urmeaza un drum de tara, intre Dunfermline si Edinburgh... un drum taiat printre pajisti pe care scotish shepperds isi mina oile... la fel ca acasa
ce e diferit... e gardul...

gaardul de juma de metru inaltime, facut din bolovani de riu, si care margineste orice proprietate scotiana...
cita rabdare sa faci un gard pe care il trece orice copil... asta nu am putut sa inteleg


later edit: la cererea publicului am schimbat poza ca sa se poata citi formatul

inte cele doua orase mai exista ceva ... special
un pod construit in 1887, forth bridge. nu mi-a venit sa cred ca au construit asa ceva inca de secolul trecut

la ora asta scotienii se chinuie sa dea jos vopseaua veche, pe baza de plumb si sa puna vopsea pe baza de acrili

si sub pod o insulita pitoreasca, cu cladiri vechi de 200 de ani...

iar mai la vest putin un pod nou, de beton, pe care circula masinile...

odata ce am lasat cele doua poduri in urma... ramine sa facem cunostiinta cu Edinburgh city.. si ce poate fi mai reprezentativ decit castelul de pe colina, simbolul acestui oras

odata trecuti de poarta...

mergem putin pe jos si ajungem in virful colinei

iar daca ai rabdare si timp sa colinzi prin incaperile ai sansa sa vezi sabia lui sir Wallace (parca de aici ideea de braveheart, sau nu?)

Frumos, frumos ... mutulica
Cred ca intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat te voi contacta pentru a ma indruma si pe mine intr-asa fel incat sa fiu sigur ca-ti voi calca pe urme... Vreau s-ajung si eu pe meleagurile pe unde te-au purtat pe tine pasii Nu ma multumesc doar cu pozele si comentariile, desi recunosc ca esti bestial Ce spui? Ma vei indruma maestre? Plizzzzzzz

YOo... o sa te indrum, cum sa nu!
Iar sub indrumarea mea, poti ajunge departe...
Uite eu am ajuns chiar sa am parte de o incoronare (shutita smechereste, e drept, dar ce mai conteaza?)

iar la incoronare... au participat cu totii, cu mic cu mare...

tobosarii au facut publica aceasta mareata realizare...

iar eu ...mi-am aratat marinimia, si am dat de pomana saracilor

dupa ce s-au mai linistit putin evenimentele, am purces in a inspecta capacitatea de a ne apara de invadatori...
am inceput prin a inspecta calitatea materialului artileristic instalat

Mutulica, scuze de intrerupere...dar

si am continuat apoi cu trupele mobile, imobilizate in muzeul din castel...

pe bune acum, scotienii au o istorie militara extraordinara. regimentul scotian de grenadieri si highlanders regiment au fost prezenti cam prin toate bataliile importante ale imperiului... nu au lipsit nici in Crimeea, nici in razboiul cu burii, au ajuns in fata lui Napoleon, ce sa mai pomenim de razboiul din golf

intentionat am facut din lista o varza, pentru ca tipii astia au fost peste tot! cu toate formele armate posibile: marina, infanterie, cavalerie, etc.
si au cistigat o gramada de lupte pentru regina...

Da!ma mut in scotia si imi fac vacanta in Ibitsa!mie imi place Scotia.castelele lor pe stanci si marea rece....ce sa mai...ce credeti ca highlander arata asa vanjos ca il radiase cernobalul?!neh! mutulica eu zic saru'mana!visez si eu momentan cu ocu deschis dar promit sa fac ceva mai mult in viata asta...

Lasa mai, nu e musai sa te muti acolo. Desi e fainut... e de preferat sa mergi doar in vizita, si daca se poate vara, ca iarna nu se mai termina noaptea...

Dar ca sa continui cu povestea... sa vedeti ce am facut... m-am uitat peste zidurile castelului... in toate cele patru zari, si am pozat trei...

mai intai am vazut portul

putin mai intr-o parte se vede colina cu monumentul lui Nelson (ca sa nu spun ca pe carlton hill sau cum se numeste, traiesti cu impresia ca e vechiul camelot)

iar daca mai rasuceti putin capul inspre cealalta parte... se vede o parte din oras (cam vechi fie vorba )
printre blocuri undeva este un birtulet dragut, pe care localnicii il prezinta ca fiind al lui Sean Conery (i-am crezut pe cuvint si m-am ferit de preturi ) iar in imediata apropiere se pot vedea Princess garden

O istorie interesanta la aceste gradini, ce imi aminteste de acasa... La inceput doar o suma de oameni aveau acces la cheia de la poarta, alesi pe sprinceana si cu dare de seama (ca era poarta ce se incuia). Apoi pentru ca era cool sa te poti plimba prin gradina, din ce in ce mai multi si-au facut rost de cheie (care cu spaga, care cu pile, nu mai conteaza), astfel incit s-a ajuns la un moment dat sa lase naibii poarta deschisa ca oricum avea tot orasul cheia....

si gradinile au devenit publice...

am plecat apoi de nebun pe strazi... ce se vede aici este o particica mica din royal mile (strada care pleaca de la castel si se opreste in balta, pardon in canalul minecii)

pe strada am incercat sa ma amestec cu localnicii... caun 007 veritabil, am folosit recuzita si am umblat icognito

si normal ca dupa infatisarea pe care mi-am tras-o am ajuns... in Tartan Museum ... care este...

aici gasesti toate variantele de combinatii de tartan - combinatiile de culori purtate de clanuri, insigne si logouri si toate cele...
asa am aflat ca fiecare clan e definit de o anume combinatie de culori in tesatura, ca fiecare are un sunet/muzica de cimpoi, ca inclusiv cutitul de la jambierele highlanderului e tipic dupa clan, iar ca insigna - echivalentul blazonului heraldic, are de cele mai multe ori chemari razboinice sau destepte... pentru imbarbatarea clanului...
mi-a placut una care tradusa era "never unprepared", zic tradusa din limba lor... gaelic, sau cum se numeste... o imposibilitate fonica

ce e funny, ca daca te tin muschii, intri, platesti, iti definesti clanul, alegi culorile, si daca nu s-a gasit altul inaintea ta sa puna de aceeasi combinatie ca si tine, gata ti-ai tras tartan...
era cam scumpa inscrierea, dar tare m-a tentat sa bag un tartan "mutulica" doar asa de chi-chi, sa-i fac poza sa ma dau highlander...

la iesirea din muzeul magazin, o poti lua la vale pe royal mile... celebra strada cu magazine de suveniruri, puburi si alte cele...
este si un muzeu la whisky-ului, dar cam scump, si ... oricum intentia era de a face o vizita ulterioara la o distilerie

asa ca de data asta am ales o cladire ce parea a fi biserica la prima vedere, dar care ascundea sediile citorva institutii, printre care si o banca...
ciudat pentru altii - ochiul draqului (banii) in salasul Domnului... dar... asa cum ii stim pe scotieni, cu buzunare foarte adinci si maini scurte....

pe aceeasi strada, un pic mai in vale o ceremonie... daca tot am vorbit de trecutul razboimic al scotienilor, ei bine acesta e prezent peste tot.
am asistat la o ceremonie de amintire a luptelor de la arnhem, unde se pare ca au fost parasutati si ceva purtatori de "fustanele". altii au luptat pentru a asigura suportul celor ce au ajuns in spatele liniilor

Mutulica, faine pozele! Mai ai? Mai baga...

Trebuie s amai selectez din ele ca am pozat toate timpeniile... in citeva zile mai urmeaza

asa cam pe linga povestea de mai devreme... o casa ...
habar n-am ce inseamna dar mi-a placut si am pozat-o

Casa??

asa sunt casele la astia

ce m-a mirat e ca ei merg la aeroport ca la plaja... uite unul, prieten cu Zaharia Stancu

Poate i-au furat papucii sau au gasit aia la tiuitoare ceva in ei.

Eu am vazut niste don'soare care mergeau la aeroport ca la culcare. Pacat ca nu am facut un foto...

inca o poza cu firt of forth... de noapte de data asta
unul din cele mai mari si mai vechi poduri metalice din europa

inspre edinburgh, la baza podului este un "small village" numit quensferry...

la reflux dock-urile ramin uscate si barcile ramin esuate pe nisip...

printre multele barci... surpriza se numeste Deva...
sa fie vreun conational ratacit in zona? sa fie doar o coincidenta? sa fi cumparat scotianul barca de pe la noi?

ceva mai la nord, in kirckdale... intr-o zona linistita... dean park hotel - o casa construita de mai bine de 200 de ani (renovata si updatata evident )

o scurta vizita in glasgow... incepem cu gara