Care este telul vostru, al fiecaruia? Credeti ca trebuie sa lasam ceva in urma noastra?

Nu. Nu trebuie, dovada ca sunt atatia care nu lasa (am ignorat perspectiva ultra-corecta conform careia oricine trece prin viata lasa ceva, oricat de irelevant, in urma).

Al meu este sa ma bucur de viata si sa traiesc mereu viata care are sens pentru mine. Sau, mai bine formulat, sa imi permit in cat mai mare masura sa fac asta.

O fi afirmatia frumoasa, dar inferenta e destul de inestetica.
Ori admiti ca a nu avea un tel este practic imposibil (si cand ai senzatia ca nu mai vrei nimic se poate spune ca vrei sa pastrezi senzatia), ori te referi la niste teluri "mai inalte" si atunci se pune problema "de ce esti mort daca esti multumit (chiar fericit) cu ceea ce ai?".

Un raspuns ce pare desprins din "Miss Romania 2004"!

Serios acum, nu ti se pare un pic circulara formularea? e ca si cum ai spune "telul meu e sa imi implinesc telurile".

Asta e cealalta varianta... raspunsurile sunt impartite!

Pai pentru ei nici nu avea sens la nivelul de cunostinte si de cultura pe care il aveau. Acum lucrurile sunt putin diferite: avem zidari, gradinari si sapatori...

Serios acum, nu mi se pare. Nu e ca si cum as spune "telul meu e sa imi implinesc telurile". E ca si cum as spune ca telul meu e sa imi asigur posibilitatea ca, in fiecare moment in care o sa am de ales, o sa imi permit sa aleg ce are sens pentru mine, ce nu intra in conflict cu ceea ce cred si simt etc. Poate pe alocuri e ca si cum as spune ca telul meu in viata este sa imi pot urmari cat mai bine telurile mai mici pe care le dobandesc la un moment sau altul, insa nu e numai asta. Uneori pot sa nu am nici un tel, doar dorinta de a trai liber, neconstransa la a duce o viata care nu m-ar reprezenta.

In plus, "telul meu e sa imi implinesc telurile" nu este o formulare atat de circulara pe cat vrei sa para. Ajunge sa accepti ca exista un tel principal si altele mai mici, un fel de dorinte care apar din cand in cand. Se poate ca telul cuiva sa fie sa reuseasca sa isi implineasca toate aceste dorinte atunci cand ele apar.

In plus, esti carcotas . Daca nu cautai nod in papura eu cred ca intelegeai ce am vrut sa zic .

Wow, a crescut nivelul concursului !

@Cătălin nu fii rău! Pentru majoritatea oamenilor este destul de greu să-şi conştientizeze ţelurile, şi cu mult mai greu să vorbească despre ele. Dacă colecţionara a spus că "vrea să se bucure de viaţă" fii sigur că avea ea ceva în minte legat de asta dar i-a fost mai greu să dea detalii, de fapt cred că nu s-a gândit la detalii. În final detaliile sunt cele care fac diferenţa, detaliile sunt cele care ne motivează. Până una alta de ce nu ne spui tu care sunt ţelurile tale.

@colectionara imi cer iertare daca te-am suparat ca mi-am permis sa-i raspund lui catalin in locul tau.

@Figaro.
Cred că ar trebui să definim nişte termeni.
Înţeleg că aici ideal este sinonim cu ţel şi cu scop şi cu obiectiv ş.a.m.d.

În cazul acesta idealul sau ţelul meu în viaţă "e mai multe", care este ele, vorba primarului care este. În ordinea priorităţilor:
1. Acumularea unor sume de bani pentru investiţii.
2. Punerea pe picioare a unor afaceri (nu spui ce afaceri) care să producă un venit pasiv.
3. Atingerea unui anumit confort al vieţii şi aici mă gândesc la o casa, o maşină, şi un venit pasiv provenit de la punctul 2. Aici ar fi multe de spus, aş prefera să trăiesc undeva la munte, ba chiar mi-aş dori să am o mică cabana unde sa primesc turiştii iubitori de munte si de aventura. Nu am de gând să locuiesc altundeva decât în România.
4. O familie. Nu am de gand sa-mi intemeiez o familie pana ce obiectivele materiale (sau cel puţin o parte din ele) nu sunt atinse.
Cam astea sunt şi cam în aceasta ordine pot fi atinse. Fiecare presupune un drum. Am pornit deja pe fiecare din cele 4 drumuri dar am de gând să le închei în ordinea prezentată.

Nu faci decit sa reformulezi "tel" in "ce are sens pentru mine, ce nu intra in conflict cu ceea ce cred si simt etc".

"dorinta de a trai liber, neconstransa la a duce o viata care nu m-ar reprezenta" reprezinta un tel. Chiar daca iti place, chiar daca nu.

Nu e? m-as putea lansa intr-o peroratie despre teoria categoriilor si clasele recursive dar cred ca nu e necesar. E o formulare circulara, pur si simplu si cred ca si tu ai accepta "daca nu ai fi carcotasa"

Pentru toată lumea care mai are astfel de nelămuriri contextul se găseşte aici
Este un topic interesant numit "Ce nu te distruge te face mai puternic" prezent tot la filosofie.

Dupa cum am spus in primul post, sunt posibile mai multe acceptiuni ale cuvantului "tel". Una dintre ele (1) se refera la fiecare dorinta pe care o ai, inclusiv la aceea de a conserva o stare in care nu iti mai doresti nimic altceva, inclusiv aceea de a trai liber, neconstrans la o viata care nu te reprezinta etc. O alta (2) se refera la niste scopuri bine definite pe care le urmaresti activ - pentru exemple te poti uita in postul lui actionmedia. Mai mult, cuvantul articulat "telul" trimite cu gandul la un ideal in viata (ca sa folosim titlul topicului), un tel principal (asa cum l-am mai numit).

Hai si cu un pic de k-formule, te rog .

Circularitatea presupune ca definesc/explic/detaliez un termen prin el insusi. Aici nu e cazul. Formularea este de asa natura incat este evident ca "telul meu principal" nu este sa imi urmaresc "toate telurile inclusiv telul meu principal". Cel mult poti sa deduci ca ma refer la toate celelalte, din categoriile (1) sau (2). Faptul ca tu vrei sa le zici teluri tuturor nu asigura circularitatea. Notiunea detaliata difera de notiunea cu ajutorul careia se detaliaza. Oare definitia "dar = lucru dat cuiva, dar fara a primi ceva la schimb" este circulara? Exemplul e cam tras de par, dar imi place .

Serios acum, nu pentru toti "telul" este ceva din categoria (2). Eu nu ma gandesc la ceva anume ce nu pot exprima prea bine, asa cum a zis actionmedia. Eu vreau sa imi permit sa imi vad de dorintele mele din categoria (1), asa cum am mai zis. Cand spun ca telul e sa ma bucur de viata si sa imi pot urma credintele/sentimentele, vreau sa zic ca telul e sa nu apuc drumuri care nu ma reprezinta si din care sa nu gasesc cale de evadare, sa imi pastrez atitudinea calma si increzatoare in viata, sa nu uit sa ma bucur de faptul ca traiesc si asta imi ofera atat de multe, sa ajung cat mai rar in situatii in care una cred/simt si altceva pare ca mi se impune. Cand am aceasta pace cu mine insami si senzatia ca traiesc firesc si gandesc firesc si ma exprim firesc... nu am nici un motiv sa mai fiu carcotasa. Sau poate asa, de dragul polemicii, cum faci tu .

Lasand polemica la o parte, totul porneste de la faptul ca eu nu vad neaparat o cale optima de urmat. Cred ca pot exista pentru mine mai multe cai foarte bune/frumoase. Si telul e sa o iau pe una din ele, nu pe vreuna care sa mi se infunde in fata. Cred ca ar fi si pacat sa cred ca un singur drum duce la ceva bun... si mai ales periculos sa cred ca totul depinde de aceasta unica sansa. De partea cealalta zace pericolul abordarii mele: cei care nu stiu exact pe ce drum vor sa o ia s-ar putea sa se trezeasca adormiti la rascruce, in timp ce toti ceilalti au ajuns undeva. Pana una alta la rascruce e soare, deci mai stau .

Editat: Cand nu mi se mai pare firesc sa stau, o iau pe unde cred eu ca e mai bine. Si tot asa. Dar uneori e bine sa te asezi si sa te bucuri de soare, fara sa planuiesti deja excursia urmatoare.

Nu va suparati prea mult daca raspund la intrebarea lui Figaro printr-o parafraza, OK?
Telul meu e sa-i ajut pe altii sa si le implineasca pe ale lor. Parol. Pam-pam!

Lasandu-te in pace. Tu ai gasit deja ce cauti. Ti-ajunge?

PS: "Ti-ajunge" a fost circular. Deci il satisface si pe Catalin.

Si daca nu-i ajunge ce faci?

Daca-l zicea ea era circular. La tine nu e...

I te prezint. Atunci sigur o sa spuna ca i-a ajuns.

Intr-un fel noi avem acelasi tel. Tu vrei sa ii ajuti pe altii, eu vreau sa ii distrez...

Ce te-ar împiedica să năzuieşti (uite ca am mai găsit un sinonim) către ceva mereu? Aici nu înţeleg eu, cine sau ce ar trebui să-ţi ofere această "posibilitate"?
Eu cred că dacă ţi-ai atins un obiectiv important este să-ţi găseşti altul. Dacă nu ţi l-ai atins, să mergi mai departe. Dacă vom continua să vorbim la modul general, va fi destul de dificil să ne înţelegem.

Cum adică "să stai" pai asta înseamnă plafonare. Evident că trebuie să te bucuri de ţelul atins dar cât crezi că durează această bucurie? Ce faci după aceea? Mai ai motivaţia, puterea, să te ridici în cazul unei "lovituri a vieţii" dacă nu mai ai nici un ideal? Sau în momentul loviturii brusc capeţi noi idealuri?

Frumos spus, mie îmi place!

Dacă cele 2 chestiuni ("încercatul" şi "statul") se petrec deodată (poate în planuri diferite, poate nu, nu-mi dau seama) chiar aş zice că e perfect!

La ultima propoziţie ("dupa cum iti dicteaza tie sinele, nu...") ... mă abţin...

Eu credeam ca inseamna ca esti multumit cu viata ta. Si daca nu simti nevoia sa iti gasesti un nou tel pe care sa il urmaresti (activ), nu vad de ce ar trebui neaparat sa cauti unul.

0+ unitati de timp. Nu se garanteaza nici o limita superioara. Cand nu iti mai ajunge ce ai, vei actiona in consecinta. Sa "nu iti ajunga" intentionat... vezi si tu cum suna .

Ce crezi/simti ca e mai bine sa faci.

Mai bine spune tu, de ce sa nu mai ai motivatie? Nu ai fost mort intre timp, doar multumit.

Se poate.

colectionara, astfel teluri mie imi suna mai degraba a hobby-uri. Ceva asa, sa-ti mai ocupe timpul, presupunand ca ti-ai asigurat toate necesitatile piramidei lui Maslow... Ceea ce tre' sa recunosti ca nu-i de colea, daca tii cont ca cele mai inalte aspiratii ale omului tin de satisfacerea nevoilor spirituale. Daca le-ai rezolvat si pe astea, putem vorbi despre fericire. Si abia apoi despre implinire. Btw, care ar fi in opinia ta cea mai mare fericire pentru un om, general vorbind?
Dar pentru tine, actionmedia?
Dar pentru milimetru?

Sa ma bucur si sa traiesc in pezent si sa nu-mi conditionez fericirea de lucruri fara valoare sau de lucruri pe care nu pot sa le obtin

Preferabil da, dar nu e obligatoriu

Hm, iata o nuanta. Multe componente din conditia umana nu sunt obligatorii. Cred ca intrebarea ar trebui reformulata:

- a lasa ceva in urma ne face mai fericiti?

De obicei da, dar nu neaparat.

Depinde si cu ce costuri, nu?

@actionmedia:

Te poate impiedica propria atitudine sau o conjunctura nefavorabila.
Cateva exemple:
1. poate ca ai tot ce iti trebuie, dar vezi ca ai potential pentru mai mult si te simti dator sa il folosesti (oare trebuie sa faci ceva pentru care esti dotat, daca nu iti doresti in mod special acel ceva?);
2. ai o slujba care nu te satisface dar ai luat-o pentru bani iar acum familia e dependenta de banii tai si pentru securitatea lor iti e greu sa mai incerci o turnura riscanta, desi ti-ai dori sa faci altceva;
3. multe alte situatii "conflictuale".

@RZA:

Poate ca esti multumit cu viata ta si ea include deja si hobbyuri cu care esti foarte multumit.

Nu pot sa vorbesc la modul general despre cea mai mare fericire a unui om pentru ca in opinia mea depinde de om. Pot spune ca prin cea mai mare fericire nu as vrea sa se inteleaga cea mai intensa fericire. Fericirile foarte intense au cauze foarte diverse si chiar derizorii de multe ori. Daca o fericire mare inseamna una lunga si nu una inalta , atunci cred ca cea mai mare fericire este sa crezi cat mai des ca esti pe drumul cel bun sau la destinatia cea buna. Oricare din ele merge pentru mine. Si cred ca am vorbit suficient de general .

@Figaro:

Nu imi doresc neaparat sa te contrazic. M-ar interesa totusi cum sustii aceasta afirmatie.

Hmm... ma refeream la ceva in genul unei pasiuni, care sa-ti fie si meserie, si prin care sa poti lasa ceva in urma. Un inventator, un medic foarte bun, un actor, etc. Adica ceva mai mult.