Simplu: fiindca topicul se numeste Vrajitoarele In Secolul Xxi Iar "Dincolo de ratiune" nu inseamna ca cei care posteaza pe-aici ar duce lipsa si nici subiectele puse in discutie. Pur si simplu asa am fost inspirat la vremea respectiva cand am propus deschiderea acestui subforum; adica subiectele care au cate un pic din toate: si religie si filosofie si paranormal si astrologie si terapie conventionala si ce s-o mai gasi ciudat in viata, la care avem tendinta sa numim ca incredibil, ilogic, irational etc.!

Inexplicabil? Daca dorim, intotdeauna vom gasi o explicatie, doar ca pentru fiecare dintre noi, explicatiile nu suna deloc asemanator, pentru una si aceeasi intamplare.
Am avut extrem de multe exemple de intamplari aparent inexplicabile, dar de la un timp nici nu ma mai obosesc sa caut raspunsuri fiindca de multe ori vin de la sine. Eu nu ma consider nici clarvazator, nici ghicitor si nu cred ca am vreo trasatura paranormala. Mi s-a intamplat insa de mai multe ori ca atunci cand faceam cunostinta cu cineva sa-i spun ziua si luna in care s-a nascut. Si se intampla de parca mi-ar fi soptit cineva mental, nicidecum ca eu imi propuneam sa caut asa ceva. Sau sa aflu secrete pentru care altii ar fi dat orice sa le afle, sau... sa le tina ascunse. Si la fel, fara ca eu sa-mi propun sa aflu. Ca sa nu mai vorbesc de penibilul sau fastaceala cauzata de surpriza.
Prima oara cand am avut parte de o intamplare inexplicabila, a fost pe cand nu implinisem 17 ani, in Bucuresti. Urma sa vizitez un camin de nefamilisti din zona Pietei Giulesti, unde trebuia sa ma mut daca acel camin avea sa-mi placa. Imediat dupa ce am coborat din tramvai am avut imaginea zilei in care trebuia sa ma mut si care urma sa fie peste trei saptamani: eu, cu multe bagaje, pe straduta cea lunga sub o ploaie mocaneasca. Toate cele trei saptamani care au urmat, am fost aproape obsedat de acea previziune. Iar in dimineata in care trebuia sa ma mut parca am fost dezamagit, vazand soarele cum straluceste. Si totusi, dupa-amiaza, exact in momentul in care am coborat din tramvai, incarcat de bagaje, ploaia s-a pornit incet, iar imaginea era intocmai ca cea din previziunea mea.
Dar dintre cele care ma pun cel mai mult pe ganduri, sunt visele. Nu este noapte sa nu visez, si cel putin de doua ori pe saptamana, aceste vise au o semnificatie anume care imi confirma premonitia. Aceste vise au loc de obicei intre 3 si 6 dimineata, iar cele mai evidente sunt cele din noaptea de joi spre vineri, cand aceste vise implica si pe cei din preajma mea. Cand am visat-o pe sora-mea undeva pe un acoperis, mi-am imaginat ca ceva nu-i in regula, dar timp mi-am facut numai dupa-amiaza s-o sun. Mi-a raspuns cumnatul ca sora-mea tocmai si-a taiat la circular doua degete.
Ca acestea sunt multe, probabil in viata fiecaruia dintre noi. De aceea nici nu mi se par iesite din comun. Cat despre ghicitori in carti, (asa cum fac si al' de Mama Omida, probabil) de cand m-am nascut am avut parte de o intamplare ciudata. Faptul ca am supravietuit la nastere a fost un miracol, intrucat am fost nascut la 8 luni. Dar tocmai din acest motiv, a trebuit sa ma tina inca aproape o luna in incubator unde nu dadeam deloc semne ca am de gand sa traiesc. Mama era disperata. Acasa mai erau 5 copii, Pastele se apropia, iar ea n-avea nici o putere sa faca ceva, pana ce eu nu aveam sa iau o... decizie. Era cea mai matura dintre mamele din acea maternitate, iar sfaturile ei se resimteau pentru fiecare mamica in parte. Doar pe ea n-o putea consola nimeni, si astfel intr-o zi s-a pus si ea pe plans. Uneia dintre mamici i s-a facut mila si fiindca tatal ei urma sa vina la ea in vizita si era renumit in ghicitul in cartile de tarot, a sfatuit-o pe mama sa-l consulte. Cu tot scepticismul, maica-mea a acceptat in final, iar barbatul, dupa ce i-a deschis cartile i-a spus cu fermitate:"Copilul acesta nu numai ca nu va muri, ci va trai si te va ingropa pe dumneata. Iar casa in care stai acum dumneata, lui ii va ramane mostenire!"
Desi mama nu a crezut o iota si regreta dupa cei trei lei pe care-i daduse omului, ceea ce a urmat dupa aceea parea sa fie desprins dintr-un film pe cat de dramatic pe atat de comic. Cert este ca acel om a avut intru totul dreptate, inclusiv cu ingropatul, eu fiind singurul dintre cei 6 frati care am fost la capataiul ei pana si-a dat duhul. Ca si casa care, printr-o coincidenta ciudata, a fost trecuta pe numele meu.
Am observat ca sunt unii care trateaza superficial aceste lucruri, dar asta nu fiindca stralucesc in inteligenta, ci sunt biete victime ale propriei lor ignorante. Viata nu poate fi o notiune pe care s-o poti defini usor si cu atat mai putin sa-ti mai si inchipui ca-i detii toate secretele.

cactus, punctul tau de vedere este destul de bine structurat si ma bucur ca ai poposit pe la noi. In plus, nu stiu de ce, dar de cele mai multe ori cand "te citesc" imi amintesc de locuri dragi de prin Banat.

Nu. Pentru ca si Iisus a alungat demoni. Si tot El a blamat clar vrajitoria.