De foarte multa vreme am vrut sa scriu la aceasta rubrica , dar se pare ca astazi mi-a venit un moment de o oarecare inspiratie.
E greu sa alegi intre mare si munte , insa eu cunosc un loc unde marea si muntele se afla intr-o continua prelungire si completare.
Este vorba de tarmul Marii Caspice , de la porturile Astara si Anzali - partea de nord-vest a Iranului , pina la Chalus si Ramsar si de acolo mai departe pina in tinuturile Gorganului, in partea de nord-est , acolo unde am vazut superbii cai din rasa Turkamen cu gleznele mai fine decit cele ale balerinelor.
Cind esti in fata Marii Caspice , ai impresia ca valurile vin peste tine , gata sa te ingroape in verdele lor.
Aceasta senzatie este data de faptul ca te afli " sub nivelul marii" .
Acolo poti privi pentru citeva secunde marea , si intr-o clipita , poti intoarce capul ca sa privesti muntele.
Astazi ea este de un verde deschis cu usoare irizari argintii si se leagana linistita sub cerul pe jumatate plumburiu , prevestitor de furtuna.
Daca intorci capul poti privi muntele , acoperit cu paduri dese ... din loc in loc se zaresc livezile de portocali, de mandarini sau plantatiile de ceai asezate ordonat pe dealurile inghesuite parca intre munti.
Acum florile de portocal s-au scuturat , insa o seva cu miros misterios mai dainuie inca in aer.
Camera de hotel in care stam are terasa spre mare , iar eu privesc peste bordura monitorului la valurile care prind sa se inteteasca.
Pe tarmul Marii Caspice poti simti in acelasi timp , de la sezon la sezon , mirosul de rasina al brazilor si mirosul de iod al apei , mirosul florilor de portocal si mirosul vintului incarcat de sare , mirosul greu al plantatiilor de orez si mirosul solzilor de peste , mirosul frunzelor de ceai verde si mirosul de ploaie.
Poti sta ore intregi pe un tarm stincos si sa privesti cum se sparg valurile , dupa o geometrie precisa. Nu ai cum sa te plictisesti.
Vinturile sint calde si placute acum , insa peste doua luni , vara , vor deveni aproape fierbinti si pline de zapuseala . Iarna , ele poarta o umezeala care te patrunde pina in maduva oaselor.
Astazi am simtit vintul trecind prin mine , de parca nici nu existam .
Daca m-as fi aruncat de pe tarmul pietros , sint convinsa ca m-ar fi dus undeva departe.
Pe tarmul Marii Caspice se merita sa vii din martie pina la sfirsitul lui aprilie si din septembrie pina la mijlocul lui noiembrie.
Marea Caspica , si tot ceea ce tine de imprejurimile ei , nu poate fi descrisa in cuvinte.
Trebuie sa vii si sa vezi .
Trebuie sa vii si sa o simti prin toti porii.
Trebuie sa vii si sa o auzi .
Eu am o relatie speciala cu Caspica , un fel de "iubire de la prima vedere".
Nu pot rezista mai mult de trei luni fara sa o vad.
E ceva tamaduitor in vinturile care-i matura tarmurile , in culoarea ei de un verde pe care nu am vazut-o nicaieri in alta parte ...
In limba persana/Farsi i se spune 'DARYA-E KHAZAR" , cu un "h" profund , pronuntat din git.
exergy33