The Shawshank Redemption (1994) "Frica te poate tine prizonier. Speranta te poate elibera". " Este ceva in tine care e al tau, ceva ce ei nu pot atinge". E greu sa vorbesti rational despre acest film.
Shawshank e o inchisoare. O inchisoare care se transforma, pe parcursul filmului, in personaj. E ca un Big Brother dur, ce asista la fiecare secunda de renuntare la speranta a celor inchisi in ea. Inchisoarea asta are personalitate. Stie sa toace sperante si sa cultive resemnare. E si normal, pentru ca e un loc al privarii de libertate, al injosirii umane dincolo de orice limita si e condusa de oameni fara scrupule si fara suflet.
Shawshank e casa detinutilor care uita de timp, pentru ca 40 de ani sau 50 de ani in inchisoare le sunt egali. Primii doi ani sunt mai grei. Aceasta e viata lor, cuprinsa intre niste ziduri alb-negre si inundate, uneori, de cate o unda de lumina "din afara" . Shawshank e un cos de gunoi pentru amintiri si o gradina unde se cultiva frustrari si resemnare.
Brooks, batranul detinut care a incetat sa mai numere anii si care e in Shawshank de o viata, cel care imparte aceleasi carti roase de vreme detinutilor, sufera de "institutionalizare". Eliberarea, pentru el, devine o drama. Poate pentru ca el si-a pierdut, in negura vremurilor, speranta.
Shawshank e un loc unde se poate infiripa cea mai frumoasa prietenie pe care am vazut-o vreodata pe ecrane. Morgan Freeman ("Red") si Tim Robbins ("Andy Dufresne") joaca exceptional. Ei sunt condamnati pe viata pentru crime. Andy repeta in nestire ca este nevinovat, ca nu el i-a ucis pe sotia lui si amantul ei. Red si ceilalti rad ironic: "Nimeni nu e vinovat aici". Red e obisnuit deja cu chemarile la director, la 20, 30, 40 de ani de la inchiderea in Shawshank, pentru a vedea daca este eliberat conditionat. Mereu i se refuza eliberarea. Nu este "reabilitat" pentru a iesi "afara".
"REJECTED", cuvantul rosu care cade ca o piatra pe suflet, cuvantul care e in contrast cu negrul si albul din viata lui Red, e deja predictibil.
Andy e genul de om tacut, care indura cu stoicism toate injosirile "colegilor". Este mereu calm, poate pentru ca el nu a pierdut speranta. Este un om care stie sa ridice suflete, care lumineaza cu prezenta, faptele si altruismul sau chiar si acest loc care nu-l merita si care e cel mai injositor de pe pamant. Ajunge sa fie iubit de detinuti, pentru ca este inteligent, altruist, pentru ca "isi tine mereu mintea ocupata pentru a supravietui".
Andy nu tine Biblia sub brat si o invoca la orice pas, la fel cum face dictatorul inchisorii, care e cel mai mare sustinator al lui Dumnezeu, dar nu ezita sa ii impuste pe cei care i-ar putea ameninta pozitia. Andy nu invoca Biblia, doar o foloseste. La propriu si la figurat.
Andy e cel care ii face pe detinuti sa se simta LIBERI, desi, pentru curajul de a face ca muzica sa rasune in Shawshank, va fi aspru pedepsit. Este, in afara de scena de final, poate cel mai emotionant
moment al filmului.
Andy e, poate putin exagerat, sau poate NU, un Iisus. E cel care "face o simpla alegere: sa fie ocupat sa traiasca, sau sa fie ocupat sa moara". El alege sa traiasca, insa nimeni nu stie acest lucru. Cum nici eu nu va voi spune ce inseamna, in acest context, "a trai", pentru ca e superb sa descoperiti voi insiva, vazand filmul. El e cel care va TRAI, nu fara sacrificii. Inchisoarea, desi casa lui pentru zeci de ani, este doar un pretext pentru eliberare.
Regizorul filmului inspirat dupa Stephen King este Frank Darabont care, daca n-ar fi fost nascut in Franta, din parinti unguri, si stabilit in America, as spune ca a petrecut ceva timp in inchisorile comuniste romanesti.
Un film pentru care nu mai gasesc epitete, pentru ca epitetele sunt rationale. La sfarsitul celor doua ore si jumatate, probabil ca veti avea un nod in gat. Si o emotie atat de mare si atat de intensa precum albastrul Pacificului, cu atat mai stralucitor cu cat este opusul albului si negrului din Shawshank.
Imaginea acestui film va va urmari multa vreme. Si, poate ca, desi liberi, veti simti nevoia sa va eliberati. Sa scrieti pe certificatul vostru de eliberare conditionata, "APPROVED". Cu rosu. Insa acest lucru nu e posibil fara speranta, calm, rabdare si incredere.
De fapt, lumea in care traim e un Shawshank mai mare. Toti suntem prizonieri, doar ca nu constientizam asta. Unul singur dintre noi ar putea fi Andy Dufresne. Si, daca nu noi vom fi acela, am putea macar sa ne lasam purtati de calmul, lumina, speranta si rabdarea lui, precum bunul sau prieten Red. Eu spun ca merita. Ce este in noi insine, nu ne poate fura nimeni, nici macar zidurile lacome de amintiri.
Un film atat de profund, atat de plin de emotie, incat cred ca merita a fi pe primele locuri in topul celor mai bune filme din toate timpurile (conform imdb).
Cel mai bun film al sperantei si prieteniei, al hotararii si viselor, al curajului, al altruismului, si nu numai.
Cred ca acest film poate schimba vieti.
Sunt doar impresii subiective...