Agree with you!

Nu as putea fi in totalitate de acord .
Pentru ca mi-e teama sa nu li se intimple ceva rau celor dragi intr-o lume plina de pericole nu inseamna ca dispare dragostea ce le-o port.Dimpotriva.Eu zic ca atunci cand iubesti apare automat si sentimentul de teama .Teama sa nu li se intimple ceva .
Neincrederea si gelozia este altceva .

Nu cumva neincrederea genereaza teama, care la randul ei genereaza restul relelor?

Ai incredere in el, ca poate sa scape si singur de pericole?

Aici nu cred ca e vorba de incredere sau neincredere, de frica sau curaj, ci de resemnare. Resemnare ca natura este mai presus de noi si oricat ne-am chinui sa fim in siguranta, nu vom obtine niciodata procentul de 100%.

Nu

Nu, spusele mele nu au nimic religios sau mistic in ele; "teama care alunga dragostea" e o certitudine pe care nimeni, niciodata, nu o va putea nega; pentru ca suntem cu totii oameni, cu totii avem frica prezenta in noi... Teama dizolva intr-o oarecare masura armonia, echilibrul si obiectivitatea, care sunt forme ale iubirii. Asta, indiferent ca e vorba de o relatie intre mama si copilul sau, intre doi indragostiti, indiferent ca e un proces, o decizie, o judecata. Nu inseamna deloc ca daca ne temem pentru cei dragi, ii iubim mai putin; insa cu cat teama este mai mare, cu atat suntem mai tensionati, confuzi, posesivi (repet, nu ma refer doar la relatiile intre sexe opuse) si mai putin armoniosi. Asta inseamna "uciderea iubirii".

Si iti dau dreptate Oiski, doar o mama poate intelege atasamentul extraordinar care se creeaza intre ea si copilul ei, care face ca teama sa ii fie proportionala cu iubirea pe care i-o poarta...

Pai "Cand"? De ce sentimentul ca iubesti ar putea sa te paraseasca?

De ce se stinge o lumanare?

oh, biata iubire asemuita cu o lumanare... cand ea e Soarele !

Norii sunt trecatori si iluzorii.. iar daca te gandesti la disparitia Soarelui (fizic) nu este sfarsitul, este doar o transformare.

Bine.

cu ce? mai pui ceva rosu?

Sfatul meu este sa discuti problema cu cineva. Incearca sa aflii ce este in spatele acestor ganduri (de ce gandesti asa). Poate ar fi bine sa vorbesti cu un specialist, un psiholog. Psihologii stiu sa puna intrebari. Sa nu crezi ca daca vorbesti cu un psiholog inseamna ca esti nebuna. E bine sa te descarci sa cauti in adancul mintii tale problemele sau experientele care te-au determinat sa gandesti asa, in felul acesta vei gasi si solutia de a iesi din acea stare.
Daca iti ieste teama ca dupa moarte nu va mai fi nimic traieste-ti viata acum si nu te mai gandi la ce va fi dupa moarte.

Sustin ce-a zis actionmedia si as mai adauga:

1) As a well spent day brings happy sleep, so life well used, brings happy death (Leonadro Da Vinci)
2) Da-ti seama de ceea ce vrei cu adevarat sa fii si sa faci.
3) Accepta viata fizica ca pe ceva limitat. Cea spirituala e cu semn de intrebare....poate, poate mai e ceva dincolo, cine stie, vedem noi Pana atunci insa, mai sunt multe secunde bune de trait.

Trebuie sa fie tare neplacut. Noi putem cel mult sa facem niste supozitii, dar poate fi necesar sa discuti cu o persoana mai priceputa. Te-ar putea ajuta ... sa te intelegi mai bine.

In primul rand, inteleg ca a venit prin surprindere, ceea ce adauga un plus de "motivatie" pentru a te teme. Se poate intelege si ca nu ai mai trecut prin asa ceva, ceea ce poate spori si alimenta mai mult senzatia de teama. Nu exista nici un eveniment major in viata ta pe care sa il poti asocia declansarii acestei stari ? Modificarile metabolismului si ale capacitatii de a te bucura, acel automatism, ar putea fi semne bune ale unei lupte interioare impotriva acelei voci interioare care repeta obsesiv. E destul de posibil ca a te opune sau a te framanta mai mult sa nu te ajute. E posibil sa treaca la fel de surprinzator.

Poate ne spui ce s-a mai intamplat intre timp ...

Refuzul mancarii trebuie sa aiba si el rolul lui. Corpul stie foarte bine ce face...
Ca sa reduci cat mai mult lipsa de pofta de mancare, incearca sa mananci la ore fixe. Mai intai incepi cu una dintre mesele zilei, apoi treptat o "fixezi" si pe a doua si apoi pe a treia. Astfel o sa-ti refaci ceasul biologic al digestiei, daca pot sa-i spun asa, prin crearea unei obisnuinte puternice, obisnuinta pe care sistemul digestiv va fi foarte greu sa o "uite" si o va pastra chiar si in cazul depresiilor sau a altor boli. Avand un sistem digestiv care va lucra bine si in acele cazuri, suferinta va putea fi depasita mai repede. Eu fac chestia asta de ani de zile si functioneaza foarte bine.

In situatii de criza cei slabi mor primii. Poate ca "autodistrugerea" asta de care spui este de fapt distrugerea "vechiturilor" si "slabiciunilor" pe care le'ai acumulat in timp (stocate inclusiv in memoria corpului). Iar refuzul mancarii nu e chiar impotriva naturii. Energia care de obicei este consumata pentru a digera/stoca hrana ingerata este folosita in aceste momente pentru lupta/refacere.
Inca ceva: o masina performanta consuma mai putin combustibil decat una veche si "demodata".

Da, si vad ca amandoua ti-au pus cat de cat un diagnostic, daca "Dumnezeu le stie pe toate" e diagnostic. Dar solutii ti-au dat? Adica ti-au spus ce sa faci? Cum sa faci?
Dupa discutia cu ei, ai intecput sa te simti mai bine? Au reusit sa te linisteasca sau te-au afectat si mai tare. Ai aflat care este cauza fricii de moarte? Daca nu ai gasit raspunsuri la aceste intrebari, mai cauta, nu te opri.

daca este exagerata, poate chiar al vietii.

Astazi... incerc sa-mi acopar doar nesiguranta - cu teama -
Oricum, iti multumesc pentru comentariu... ai reusit sa trezesti in mine amintiri de pe vremea copilariei, pe-atunci nu stiam ce inseamna sa-ti fie teama...

Cand eram (foarte) mica imi spuneam, fara sa-mi fie teama, astazi vreau sa pasesc pe luna... Noroc cu mami, ea ma atentiona mereu: "O_L_D, traiesti printre oameni, nu printre Stele, asa ca, n-ai ce cauta pe Luna". Raspunsul meu, obraznic si lipsit de teama, venea brusc: "Ce stii tu, habar n-ai, Stelele si Luna nu sunt foarte departe ca sa ajungi la ele... doar ma ridic putin pe varfuri si... gata".
Acum... am crescut, sunt constienta si... promit sa nu exagerez - fara teama - am sa-mi pastrez "echilibrul" (cand pasesc pe Luna) in viata...
(glumesc... si nu, nu ma privi ciudat - doar stii ca ma joc)

Bine v-am regasit. Mai fac o mica escala si pe aici.

- conform uneia din legile universal valabile ale Manifestarii, mai precis "Legea Vibratiei", totul in Manifestare e vibratie, sau altfel spus energie. De la cea mai inalta si rafinata forma de energie, pina la cea mai grosiera (de ex. asa zisa materie, care e de fapt tot energie, insa extrem de condensata) avem aceiasi esenta, pe care o putem numi "energie subtila". Ea difera in cadrul acestei "scari de valori" (de la grosier la rafinat/elevat) prin vibratia ei, avind astfel o vibratie lenta in ceea ce priveste energiile grosiere si o vibratie inalta/rapida in ceea ce priveste energiile elevate.

- orice stare pe care sa spunem un om o poate trai si manifesta are la baza o energie subtila, de o anumita (frecventa de) vibratie, care confera fiintei o anume traire specifica, sau altfel spus o stare de constiinta.

- frica este o traire, o stare de constiinta, ce are ca suport energetic o energie ce vibreaza pe un anume nivel, intr-o anume plaja, pe care o putem numi generic "energia fricii". Polar opus ei avem asa zisa energie a curajului. Astfel, ceea ce trebuie f. bine inteles este ca orice manifestare a starii de frica, de indiferent ce tip ar fi ea, este o stare de rezonanta intre aura centri de forta) personala si focarul universal macrocosmic al energiei specifice fricii. Altfel spus, cu cit energia fricii este mai puternic prezenta si manifestata in aura fiintei, cu atit frica sau fricile pe care le poate trai/manifesta o fiinta sint mai mari, mai abisale, mai cumplite, etc.

- aceasta este o prezentare "tehnicista" a fenomenului. Altii prefera o prezentare mai oculta, mai filozofica, mai poetica, etc. Conform tipologiei umane din care face parte fiecare fiinta in parte, aceste tendinte de raportare la diferitele realitati subtile, unii vor avea tendinta sa fie mai "poetici", altii mai filozofi, alti mai "tehnici" etc. Eu incerc sa vorbesc acum in special celor "tehnici". Ceilalti s-ar putea sa nu (ma) inteleaga si evident sa nici nu accepte ce spun, sau chiar sa faca ceva din ce asa putea expune/prezenta. E optiunea lor, e viziunea lor si le sugerez sa si-o urmeze pe aceea. Eu voi incerca sa vorbesc celor "tehnici".

- orice teama traiti se datoreaza in special lipsei sau slabei prezente a energiei curajului in fiinta si aura voastra. Asta favorizeaza "cultivarea" energiilor fricii. In ocultism se stie ca aceste energii ale fricii sint energii malefice si sint porti de legatura ale fiintei cu lumile infernale. Prin intermediul acestor energii fiinta este mai mult sau mai putin conectata la acest lumi si focarele malefice energetice subtile specifice lor. Nu mai vrei sa-ti fie frica ? Primul pas este sa intelegi ca e vorba de o energie subtila. Asa cum daca porti o haina murdara sau calci pe un rahat vei simti acel miros oriunde te vei duce si orice ai face, la fel se va petrece si tu tine, ca fiinta, datorita energiilor pe care le "porti" in aura ta, "haina" ta energetica. Vrei sa scapi de miros ? Te speli. Vrei sa scapi de frica ? Te "speli" de energiile fricii din aura ta. Cum ? Fiecare dupa cum ii este menit sa stie si sa primeasca ca si instrumentar, dupa merite/karma si nivel de constiinta, de trezire spirituala. Dupa ce dai jos mizeria, sau mirosul urit, urmeaza partea in care iti asiguri un miros placut, asa ca pui in aura ta subtila acele tipuri de energii care au "roade" si "mirosuri" placute. Cam asta e esenta mesajul lui de acum: ca sa scapi de intuneric aprinde lumina, ca sa scapi de energiile malefice, pune energii benefice, ca sa scapi de frica, pune energia curajului, a iubirii, etc. Cum faci asta ? Asta depinde de tine si de karma/meritele tale, de limitele pe care ti le-ai impus cindva sau ti pe impui chiar acum.

- sint bine venite si discutiile filozofice, poetice, dar e ca si cum ai discuta despre un fruct placut tie, si ai discuta si discuta, dar de mincat nu mai apuci sa maninci. Daca ai stii ca de tine depinde sa nu mai suferi cind calci pt. ca ai in picior un cui si in loc sa-l scoti tot filozoifezi pe tema asta, cine sau ce te impiedica sa-l scoti inainte de a incerca sa te vindeci ? Unii vor sa se "vindece" de tot felul de frici dar ei nu scot "cuiul" din picior. "Cuiul" dragii mei in cazul fricilor este eneregia fricii pe care o aveti in aura. Ea se va plia pe toate formele de situatii si de stari pe care le va intilni in cadrul manifestarii voastre in lume, in viata. Abia asteapta un nou prilej sa-si scoata capul pt. ca voi ati permis ca acest "sarpe" al fricii, energia fricii, sa existe in aura (haina) voastra. Le urez succes tuturor celor care vor sa scape de frica, dar mai ales c celor care au inteles esenta idelor expuse mai sus. Acestia vor repurta din ce in ce mai multe succese in aceasta directie.

- cineva a spus mai sus: "Teama este inamicul iubirii?"

- evident, DA, este !!! Este pt. ca iubirea este are ca element energetic purtator o energie divina, ascendenta, divinatorie, care deschide portile sufletului si ale spiritului, pe cind energiile fricii (temerii) au o eneregie purtatoare malefica, demoniaca, descendenta, care inchide portile sufletului si ale spiritului.

- mai multe idei si detalii referitoare la acest subiect si in general la cele de natura oculta, spirituala, voi urmari sa expun in special aici.

thunder, poti sa ne dai si o solutie practica la cum sa scapam de teama? Asa, macar primii 3-4 pasi...

Eu spun ca toate temerile noastre, toate fricile se subordoneaza uneia singure: frica de moarte, frica de incetarea constiintei. Amintiti-va: slabirea luciditatii, diminuarea trairii plenare a starii "Eu si Tatal suntem una" duce la: "Doamne, de este cu putinta, treaca de la mine acest pahar, insa nu precum voiesc eu ci precum tu voiesti.", iar in final la:"Dumnezeule, de ce m-ai parasit?"

Aha, ce bine ar fi sa fie asa simplu! dau jegu' fricii jos si gata! Mie spune-mi Thunder cum elimini (daca este cu putinta) sursa tuturor fricilor - in ultima instanta - si anume frica de moarte? Nu ma refer la stari tranzitorii, pasagere, in care ai senzatia ca darami muntii, ca ai un curaj nemaipomenit si ca nu ti-e teama nici de nefiinta ta. Am mai intrebat pe forum asta: esti in stare sa mori senin azi, maine, oricand? Asta ar fi starea de depasire a oricarei spaime. Desi, Pavel spunea undeva in epistolele sale ca "ultimul dusman care va fi invins este moartea".