Bishop, poate prefer un Eco, un Munthe, un Fowles.... De ce trebuie sa dau in depresie citind Cioran ? De unde pana unde telenovele pentru femei in pragul menopauzei ?!

offtopic: cred ca Bishop e putintel suparat, nu-i nimic, o sa-i treaca...

ontopic:
oamenii mari au fost todeauna controversati si neintelesi iar Cioran nu face exceptie. presupun ca a lasat loc de multe interpretari in scrierile sale si iti trebuie sa-i intelegi gandirea un efort similar cu cel pe care trebuie sa-l faci citindu-l pe Nietzsche de pilda... nu e pentru cei care nu au vreme/luciditate/vointa sa-l aprofundeze... e pentru oameni maturi pentru ca abia cand ai suficienta experienta de viata poti asimila astfel de scrieri...

Erwin

Interesante nu sint numai ideile si scrierile lui Cioran , ci si cartile scrise de altii , carti care iau in discutie opera si profilul psihologic al lui Cioran .
Exemple :

Eseu despre Cioran
Fernando Savater

**********
Cioran, l'hérétique
Patrice Bollon

**********
Itinerariile unei vieţi: Apocalipsa după Cioran
Gabriel Liiceanu

**********

Mi-a placut schimbul de replici dintre Enescu - optimist prin excelenta , si Cioran - un monument de pesimism si luciditate :

Ooooof, pe vremea mea, copiii vroiau sa citeasca "Magicianul" !

Scrisoare deschisă către Emil Cioran

Am auzit de cîteva ori pomenindu-se de farsă, cu privire la atitudinea din „Pe culmile disperării“, şi am rămas uluit. Cum poate fi vorba de farsă în cazul unui om care se leapădă de ce are mai bun, pentru a se avînta într-o atitudine plină de riscuri?...
Ceea ce i se poate reproşa este tocmai prea marea sa sinceritate. Ce simplu, ce comod pentru el ar fi fost să trăiască din probleme de împrumut! Şi pentru că n-o face, pentru că nu vrea să simuleze, ca atîţia alţii, minte...
Mă gîndesc cu un simţămînt de înfiorare: ce fel de oameni sîntem! Cînd un dobitoc de liceean rămas repetent se sinucide, inimile noastre se-ntristează. Iar cînd un om se aşează gol în faţa vieţii şi morţii, chinuindu-şi sufletul cît pentru zece sinucideri, noi spunem că minte.
Nu e nimic, Emil Cioran, tu minţi.
Dar poţi să minţi înainte. Eu te cred!

Constantin Noica
1934

Nu m-am putut abtine sa nu-mi zic si sa nu scriu aici : superb la "Dar poti sa minti inainte.Eu te cred!''
Si sunt de acord cu Erwin acolo unde spune ca-ti trebuie suficienta experienta de viata sa poti asimila genul acesta de scriitura.Care poate astfel sa fie mai mult decat literatura.

Nu e vorba de suficienta experienta, poate anumita (si nici asta nu e de ajuns) experienta. Vor exista mereu oameni care nu o sa "asimileze" Cioran nici dupa 50-80 de ani. Nu spun asta pentru a separa opera lui de oricare alta la modul "Voi n-o sa stiti niciodata" , zic doar ca-ti trebuie mai mult. Cand zic mult nu ma refer la cu mult mai mult decat poate oricare ci la un fel de deschidere, de ceva ce porneste atunci cand incepi sa citesti si ramane cu tine.
Cred ca tot datorita lipsei de intelegere este si sub/supraevaluat si gresit categorisit.

Daca totusi nu am dreptate si orice om dupa suficienta experienta poate, imi cer scuze fata de cei care nu exista.

Suficienta.Cumva, la ceea ce ai scris tu, m-am referit si eu .Am avut senzatia ca suficienta nu are in contexul ala doar valoare cantitativa,ci ca poate cuprinde si intensitatea,deschiderea,multitudinea.Sa traiesti mult.Cred ca la asta m-am gandit.Si multul asta chiar nu se refera la etate,durata.

Corect.
Cred ca am sanse sa ma incadrez in aceasta categorie .
Chiar daca nu sunt nici pe departe o 'fana' Cioran, totusi unele din propozitiile scrise de el au darul sa ma intoarca cu totul pe dos, pentru ca, intradevar, el are un talent 'de neiertat', si anume : acela de a spune adevaruri dureroase folosind un minim de cuvinte, cuvinte foarte simple.

Manuscrisele lui Cioran au ajuns sa fie disputate la tribunal .

Proprietatea asupra a 30 de manuscrise Emil Cioran, estimate la peste un milion de euro, este disputata in instanta, la Paris, de Biblioteca Jacques-Doucet si de firma de curatenie a carei angajata a gasit, din intamplare, caietele, in mansarda marelui filosof, a anuntat presa franceza.Manuscrisele contin atat declinari literare ale eseurilor “Despre neajunsul de a te fi nascut” si “Marturisiri si anateme”, cat si insemnari de jurnal, care acopera perioada 1972-1980.

Pledoariile in acest proces au inceput pe 29 octombrie, iar verdictul Tribunalului din Paris va fi dat pe 3 decembrie.

Disputa in jurul insemnarilor lui Cioran a inceput din 1997, cand partenera de viata a filosofului, Simone Boué, a murit, lasand bibliotecii Jacques-Doucet “toate manuscrisele lui Cioran, atat cele in franceza, cat si cele in romana, pentru a face obiectul unei editii inedite”. Problemele au aparut cand reprezentantii bibliotecii au incearcat sa intre in posesia manuscriselor, disparute in mod misterios. Femeia care curatase casa celor doi din rue de l’Odéon si a carei nume poarta initialele S.B. (Simone Baulez) isi insusise caietele spiralate, impreuna cu o vaza care avea gravat “Cioran et Simone”. Menajera gasise, de fapt, cinci versiuni ale “Neajunsului de a te fi nascut” si 18 caiete de jurnal inedit, pe care scria “a fi distruse”.

In decembrie 2005, cand Simone Baulez a scos manuscrisele la vanzare, la Hotel Drouot, sala de licitatii din Paris, Cancelaria universitatilor, in a carei gestiune se afla biblioteca Jacques-Doucet, a inaintat o plangere justitiei, cerand restituirea pretioaselor insemnari si deschizand, astfel,”afacerea Cioran”.

Cotidianul francez “Le Monde” citeaza pledoariile de debut sustinute de avocatii celor doua parti in fata Tribunalului de mare instanta din Paris, pe 29 octombrie. Roland Rappaport, avocatul menajerei, si-a construit pledoaria in jurul ideii ca Simone Boué nu a facut o donatie legala a caietelor catre biblioteca Jacques-Doucet, iar reprezentantul Cancelariei universitatilor (subordonata Minitsrului Educatiei din Franta) a sustinut ca, oricat de neregulat ar fi actul de donatie, caietele lui Cioran trebuie mentinute in registrul public, fiind inalienabile.

Astazi, valoarea celor 30 de caiete este estimata la peste un milion de euro, in conditiile in care menajera le-ar fi vandut, in 2005, cu doar 150.000 euro. Decizia Tribunalului parizian va fi anuntata pe 3 decembrie.

http://saptamanaieseana.ro/international/582/

M-am gindit citeva minute daca sa dau acest link.
In final m-am decis sa-l pun si sper sa nu fie interpretat drept propaganda legionara.

http://diasporaonline.ro/stiri/index.php/v...apitanului.html

interesant.. cred ca ar fi timpul sa citesc si eu o carte scrisa de Cioran. Nu de alta, dar dupa cum am citit aici, majoritatea adolescentilor au fost impresionati de el.. eu am 18 ani. Apoi.. locuiesc in comuna in care s-a nascut Cioran, am invatat la aceeasi scoala, si poate reusesc sa fac din asta un avantaj in a-l intelege pe Cioran.

Cioran vorbeste despre ROMANIA si cultura noastra in termeni foarte duri (mostenirea bizantina, ca intram pe usa din dos a culturilor mari cu taranii si traditia). E roman?

L-am descoperit pe Cioran cand vorbea de cersetori ca cei mai fini observatori ai afectivitatii umane

Cioran e roman ca si Herta, Palade sau Wiesel.

Na, nu conteaza. Îti dai seama, eu as scrie o carte care peste 20 de ani ar fi cult.
Dar eu sunt o corcitura 100%

In ce sens Cioran nu e roman?

"Emil Cioran s-a născut la Răşinari, judeţul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox şi consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneţia de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraş. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autorităţile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană."

Da. Român get-beget, adica la fel ca mine

Cine zice ca Cioran nu e roman?

Am crezut ca asta vrei sa spui si de aceea i-ai pus numele in sir cu Herta Muller (origine germana) si Elie Wiesel (evreu) ...

Iata ce spunea el :

"Mărturisesc că am considerat odinioară ca o ruşine faptul de a aparţine unei naţii oarecare, unei colectivităţi de învinşi, asupra originii căreia nu-mi era îngăduită nici o iluzie. Credeam - şi poate că nu mă înşelam - că noi ne tragem din drojdia barbarilor, din resturile marilor năvăliri, din acele hoarde care, ostenind să-şi continue drumul spre Apus, s-au aşezat de-a lungul Carpaţilor şi Dunării, căutându-şi un culcuş ca să vegeteze - masă de dezertori la graniţele Imperiului Roman, vulg mizerabil spoit cu un pic de latinitate"

"Cum poţi să fii român? - Era o întrebare la care nu puteam să răspund decât printr-o durere de fiece clipă. Urându-i pe ai mei, urându-mi ţara şi ţăranii ei atemporali, îndrăgostiţi de toropeală şi crăpând de stupizenie, mă ruşinam că mă trag din ei, îi renegam, refuzam să accept subeternitatea lor, certitudinile lor de larve osificate, visarea lor geologică. În zadar le căutam pe chip freamăul sau semnele revoltei: în ei, vai! murea încet maimuţa. La drept vorbind, nu aparţineau oare regnului mineral? Neştiind cum să-i scutur, cum să-i însufleţesc, îmi trecu prin minte să-i extermin. Dar nu poţi masacra pietrele:"

"Nu încetam să blestem accidentul care făcuse să mă nasc printre ei...Ţara mea, a cărei existenţă, în mod vădit, nu-şi avea nici un rost, îmi apărea ca un rezumat al neantului sau ca o materializare a inconceptibilului, ca un fel de Spania fără secol de aur, fără cuceriri şi nebunie şi fără un Don Quijote al amărăciunilor noastre. Să fii dintr-o astfel de ţară, ce lecţie de umilire şi de sarcasm, ce calamitate, ce lepră!".

... as medita asupra cuvintelor subliniate in rosu.

E clar, exergy. Ti-e dor ca si mie de "acasa".

Elie Wiesel si Herta Muller sunt romani, cel putin asa zice constitutia, faptul ca stiu a grai si romaneste nu este o certitudine ca si gandesc romaneste. Cat despre Cioran si multi altii ca el, n-as putea sa spun decat ca de-a lungul vietii lor au gandit romaneste doar cu sufletul si asta de multe ori pe ascuns, de rusine sau de teama de a nu fi umiliti ori poate chiar de frica. Catre sfarsitul vietii lor multi regreta faptele tineretii dar deja este prea tarziu, cand nu mai au minic de pierdut se intorc in "cimintirul elefantilor" sa-si gaseasca loc pentru odihna vesnica in glodul din care au fost zamisliti.

Hm, isi mai schimba omul in timp viziunile. Iaca, acum intorc capul... dar nu ca atunci. Acum il intorc spre lectura si meditatie. Ca de exemplu referitor la pasajul urmator:

Munca sustinutã si neîncetatã tampeste, trivializeazã si impersonalizeazã. Ea deplaseazã centrul de preocupare si interes din zona subiectivã într-o zonã obiectivã a lucrurilor, într-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseazã atunci de destinul sãu personal, de educatia lui lãuntricã, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevãratã, care ar fi o activitate de
continuã transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei. Este caracteristic cã în lumea modernã munca indicã o activitate exclusiv exterioarã. De aceea, prin ea omul nu se realizeazã, ci realizeazã.

Fragmente de interviu foarte interesante puteti urmari aici. Cioran si Tutea despre prietenia ce i-a leagat si despre raportul acestora cu Divinitatea. Interviu luat de catre Gabriel Liiceanu, daca nu ma insel.

Tot un interviu, de data aceasta acordat de Simone Boué, partenera lui de-o viata.

http://maskirovka.wordpress.com/2013/03/26...ui-emil-cioran/

Superba atmosfera în care a scris: in boema Parisului, Cartierul Latin, înconjurat de spiritele valului postmodern: Foucault, Derrida- vezi, Franta a luat locul Germaniei romantice de secol 19 in ce privește supremația culturală în Europa. Refuza premii importante, nu iese în public, e un rebel. Cioran este un alt fel de roman. Romanii nu sunt in mod tradițional nihilisti. Ne recunoaștem oarecum în cărțile lui, vezi în Schimbarea la fata a României propune românilor să înceapa ceva nou, purificandu-se prin foc. Daca pana și Cioran ne mai dădea o șansă...

esti sigur?

Da! La români nu exista Neantul. Peste tot este Ceva. Dumnezeu - drăguțul e atât de mare încât a te opune destinului e o zadarnicie- vezi Miorita. Vidul nu este conceptibil de către roman. Cioran mai vorbeste de ceva... de dizolvare, de descompunere. Aceasta dizolvare este la fel de necunoscuta romanului. Cioran s-a rupt de poporul sau, o spune chiar el. Cioran s-a rupt apoi de sine însusi, la fel precum col.Kurtz in Apocalypse Now! Principiile lucidității sale nu mai permiteau viata. A ajuns în zona rarefiata a existenței, acolo unde nu persista decât oroarea... The horror...The horror... Și acel Jim Morrison care vrea să-si omoare tatal in The End... Tatăl ca personificare a creatorului. Este spiritul modernist al veacului. Cioran a fost pe deplin fiul veacului sau.

Și încă ceva! Cioran a vrut sa-i insereze pe români in istorie, in timpul istoric. Pe când Europa experimenta nimicul postmodern, Romanii se aflau într-o bucla atemporală. Comunismul nu ne-a facut decât mai suferinzi, mai tampi. Comunismul e o lectie din care n-am invatat nimic. Pentru ca noi n-am fost niciodată in timp, nu am simtit prezentul istoric. Vrem să fim lăsați în pace și sa ne tanguim felul neînțeles de a fi. Atâtea lacrimi mute... De aceea Cioran ne-a cerut întâi sa simtim disperarea pentru ca apoi sa plecam la lupta. Cioran a vrut sa fie o etapa. Noi nu l-am urmat decât pe jumatate. N-am reținut decat disperarea lui...

Ce este Neantul? romanii accepta vesnicia drept un dat de la "dragutul", dar oare Neantul nu este asemeni vesniciei? sau poate ca neantul este opozitul vesniciei, din care ia nastere viata!!

Poate pentru ca romanul se considera peren!!??

Poate, dar trebuie remarcat ca colonelul si-a acceptat destinul, el stia ca va venii o zi in care o sa dea socoteala pentru tot si toate, si-a acceptat destinul tocmai din cauza dorintei, credintei sale de a avea o ascendente asupra "zeilor". Aduce cu "Insula doctorului Moreau".

Poate, spre deosebire de Tutea, care a acceptat destinul, starea in care a fost "aruncat", Cioran a ales sa "ocoleasca" destinul. N-as putea sa spun care dintre cei doi a ales calea cea buna, un lucru este cert, intelectualitatea acelui veac a ratat sansa sa moara eroic. Ce-am primit in schimb? "cuvinte care cladesc", romanul e cioban si poet, poate din plictiseala, singuratate! cine stie?



De ce? nu erau inserati! eu cred ca una este sa existi in istorie dar sa-ti displaca sa te faci cunoscut si alta este sa faci istoria profitand de "cuvintele care cladesc" in defavoarea faptelor. Cati eroi mor anonimi?

Poate ca ar fi bine sa ramana acolo, in acea "bucla atemporala", nu crezi? Mai suferinzi? exista atata suferinta in istoria acestui popor incat e zic ca din contra, comunismul a insemnat pentru romani o perioada de acalmie, pe care au acceptat-o riscand sa devina "tampi", oameni noi.

Eu am invatat ceva, comunismul a fost un experiment nereusit.

Nu cred ca era nevoie de Cioran sa ne aduca aminte de starea asta, romanii chiar asa reactioneaza, la disperare si asta din cauza MINIMALISMULUI in care au fost invatati sa traiasca, sa-l accepte. Nu stiu cat de rau poate sa fie sa-ti duci zilele fericit cu strictul necesar, dar observ ca occidentalii se dau in vant dupa astfel de experiente.

Neantul este negarea lui Dumnezeu. Fizic, este gaura neagra care absoarbe creatia. Moral, este lipsa normelor. Neantul devine din aceasta perspectiva doar o etapa pana la elaborarea unor norme noi. Neantul nu este niciodată final. Disperarea are un sfârșit.

Comunismul a fost un experiment pentru Rusia. În cazul României a fost logică imperială.