Nu pot sta decat 8 minute maxim aici.
Cipri, te-as ruga daca poti sa explici putin Vecerniz bizantina, stii niciodata nu am vazut una si daca se poate si despre Liturghia bizantina, eventual cauta sa fie explicata cat mai aproape si in comparatie cu cea Liturghia Romana

Exista 3 Liturghii bizantine:a Sf.Ioan Crisostomul, a Sf.Vasile cel Mare si a Sf.Grigore.In Perioada Postului Mare se celebreaza peste saptamana cea a Sf.Grigore.Cea a Sf.Vasile se celebreaza in Duminicile din Postul Mare si de Sf.Vasile.In rest se celebreaza cea a Sf.Ioan Crisostomul.

Partile Liturghiei bizantine sunt aceleasi cu ale celei latine ( o parte introductiva, Liturghia cuvantului, Liturghia euharistica , Impartasania, ritualuri concluzive).Totusi existe diverse diferente(Trisaghion, Heruvicul, Iesirea cea Mare)fata de cea latina.Exista si ecteniile destul de repetitive in care episcopul/preotul/diaconul se roaga pentru Papa, mitropolit, preoti, laici si lume( spre deosebire de ritul latin unde rugaciunea credinciosilor o zic laicii si o singura data).

E dificil de facut aici un studiu comparat ale celor doua rituri liturgice catolice.

SFÂNTA CUMINECĂTURĂ

Momentul cel mai important din Sfânta Liturghie este Prefacerea, atunci când, la cuvintele preotului: "Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu... Luaţi... şi beţi, acesta este sângele Meu..." (Matei 26, 26; Marcu 14, 22-24; Luca 22, 19-20), Isus se coboară pe altar în mod nevăzut, repetând întreaga dramă a Patimilor şi Răstignirii Sale. El se oferă Tatălui ceresc, jertfă pentru păcatele omenirii. Încă înainte de a întemeia această taină, Mântuitorul a promis-o. Citim în Evanghelia Sf. Ioan: "Pâinea care o voi da Eu, trupul Meu este, pe care-l voi da pentru viaţa lumii... Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa de veci..." (Ioan 6, 35-51); "Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi..." (Ioan 6, 53-58).

Isus s-a exprimat clar şi precis, împlinind întocmai ceea ce a promis prin instituirea tainei Sfintei Cuminecături la Cina cea de Taină, în Joia mare. Dar Isus i-a iubit atât de mult pe oameni, încât nu a rămas numai într-un singur loc, la Ierusalim sau în Antiohia, ci în toate bisericile din lumea întreagă, unde se săvârşeşte Sfânta Liturghie. Pe pământ se celebrează în 24 de ore aproape 400.000 de liturghii, ceea ce revine circa 280 de consacrări în fiecare minut. Astfel că, de la polul Nord până în insulele îndepărtate ale Pacificului, este un singur altar pe care "Mielul cel înjunghiat de la începutul lumii" (Apocalips 13, 8) se oferă Tatălui ceresc, jertfă pentru păcatele omenirii.

Deci, astăzi, la Sfânta Liturghie, preoţii nu fac altceva decât ce au făcut Apostolii la "Frângerea Pâinii" sau la "Cina Domnului". Să nu uităm, însă, că Sfânta Liturghie o pot săvârşi numai adevăraţii preoţi, care au primit acest sacrament de la Episcop, care au această putere primită, prin succesiune, chiar de la Apostoli.

Pentru ca să ne dovedească prezenţa sa în Sfânta Cuminecătură, Isus a făcut o mulţime de minuni, prin care se vede clar că El, fiind Stăpânul naturii şi legilor fizice, poate face excepţie de la ele, uimind oamenii de ştiinţă prin ingeniozitatea şi durata acestor fenomene.

Exemple: Istoricul Albert Kranz ne spune că, în timp ce împăratul Carol cel Mare (742-814) sărbătorea Paştile în Saxonia unde erau armatele sale, Ducele saxonilor, Wittchind, încă păgân, s-a furişat în biserica unde se celebra Sfânta Liturghie. La Consacrare, Wittchind a văzut în mâinile preotului un copilaş încântător şi plin de lumină... Viziunea îl fermeca şi îl converti. Ceru botezul şi, ducând cu sine misionari, încreştină întreaga Saxonie.

Miracolul din Lanciano. În secolul VIII, în micuţa biserică din Lanciano, localitate la sud de Pescara (Italia), s-a produs un fenomen extraordinar, care durează până în zilele noastre: la Sfânta Liturghie, preotul, în momentul consacrării, a avut o îndoială asupra prezenţei reale a lui Isus pe altar. Deodată, sub ochii preotului, ostia de pe patenă a devenit o bucată de carne proaspătă, iar în potir vinul s-a coagulat în cinci cheaguri de sânge. Minunea a fost văzută de toţi credincioşii care erau de faţă. Acest fenomen extraordinar s-a păstrat până în zilele noastre. La 18 noiembrie 1970, cu autorizaţia Romei, un grup de experţi au efectuat diferite analize de laborator. După trei luni de cercetări, profesorii Linoli şi Bertelli au dat în scris următoarele concluzii: bucata de carne provine din inima unei persoane vii; sângele coagulat este de la aceeaşi persoană, având aceeaşi grupă sanguină (AB); atât bucata de carne, care este un ţesut din miocard, cât şi sângele coagulat s-au conservat, expuse la acţiunea agenţilor fizici, biologici şi atmosferici, fără nici o îngrijire specială, timp de 12 secole, în mod inexplicabil, rămânând un fenomen extraordinar...

Încă un amănunt inexplicabil: dacă se cântăreşte o picătură din acel sânge coagulat, se constată că are aceeaşi greutate pe care o au toate cele cinci picături împreună. Se pare că Dumnezeu "se joacă", uneori, chiar şi cu greutatea normală a obiectelor... Pelerini din lumea întreagă vin aici să venereze ostia devenită carne şi vinul transformat în sânge acum 12 secole, care se păstrează deasupra altarului într-un relicvariu.

Un alt miracol al Sfintei Cuminecături este ajunul total, fără nici un fel de hrană sau băutură, ani îndelungaţi; astfel:

Sf. Ecaterina de Siena (1347-1380), de la jumătatea vieţii se hrănea numai cu Sfânta Cuminecătură. Dacă, din ascultare, era obligată să mănânce, i se făcea rău. Ea zicea: "Sfânta Ostie mă hrăneşte atât de bine, că nu am dorinţă pentru nici o altă hrană".

Sf. Nicolae de Flue (1417-1487), patron al Elveţiei, a trăit 19 ani numai cu Sfânta Cuminecătură, fiind spionat chiar de reprezentanţii guvernului de la Berna.

Tereza Neumann (1898-1962) a trăit timp de 36 de ani numai cu Sfânta Ostie pe care o primea zilnic. Întrebată cu ce trăieşte, zicea simplu: "Cu Isus!" A purtat rănile Mântuitorului şi a suferit de peste 700 de ori întreaga dramă a Patimilor, fiind urmărită şi ţinută sub observaţie chiar de medici atei, necredincioşi care, până la urmă, s-au convertit.

Marta Robin (1902-1981) a ajuns complet paralizată şi oarbă. Timp de 50 de ani, singurul aliment i-a fost Sfânta Cuminecătură. Ea zicea despre Isus din Sfânta Ostie: "Isus este prezent în ostie ca o fiinţă vie în trupul meu. Cristos este totul în toate! în clipa aceea simt că Isus este în toată fiinţa mea, mă simt detaşată de corp, sunt în afară de timp... plutesc în Dumnezeu!"

Sunt şi alte cazuri de ajun perpetuu. Toate acestea ne demonstrează puterea Sfintei Cuminecături şi dragostea lui Isus faţă de noi, oamenii. El a voit nu numai să se coboare la Sfânta Liturghie, ci să rămână în continuare, zi şi noapte, pe altarele noastre, ascuns în chivot. În cea mai mare parte a timpului, este singur...

Să ne apropiem cu "frică şi cutremur" de marea Taină a Sfintei Cuminecături. Să nu ni se pară că suntem nevrednici. Nu vom fi vrednici niciodată, dar Isus este Iubirea adevărată, este Păstorul cel Bun care ne aşteaptă; căci El a zis: "Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi!" (Matei 11, 28); "Eu sunt Pâinea vieţii, cel care vine la Mine nu va flămânzi!" (Ioan 6, 35); "Eu sunt Pâinea cea vie, care s-a coborât din cer. De va mânca cineva din pâinea aceasta, viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este Trupul Meu..."; "Cel care mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi..." (Ioan 6, 51-58).

Să avem toată convingerea că Isus este prezent în Sfânta Cuminecătură, aşa cum a fost în viaţa publică sau pe Calvar.

Exemplu: Padre Pio (1887-1968) a purtat în trupul său, timp de 50 de ani, rănile Mântuitorului. O scriitoare poloneză, Maria Winowska - mergând din curiozitate la San Giovani Rotondo, mănăstire în care locuia Padre Pio (Italia) -, descrie celebrarea Sfintei Liturghii de către acest călugăr capucin: "Abia rosteşte primele rugăciuni şi toată înfăţişarea i se schimbă... Padre Pio a trecut în altă lume... o lume ascunsă şi opacă pentru noi, cei din jurul său. Asistenţa este fascinată, subjugată de misterul ce învăluie întreaga fiinţă a preotului. Noi încercăm senzaţia unor orbi faţă de cei care văd... emoţia mă sufocă. Acest preot ne poartă într-o altă lume, într-o dimensiune nouă, unde timpul îşi schimbă sensul... privirea preotului este dincolo de prezent... Eram indiferentă înainte, dar, după această Liturghie, toată fiinţa mea s-a transformat. Acum cred!"

Azi noapte citeam noul Document/Instructiune al Congregatieie pentru cultul divin si disciplina Sacramentelor "Redemptionis Sacramentum" si vedeam pus accentul pe pericolul abuzurilor liturgice in ritul roman. Ce parere aveti de Document? Credeti ca a inceput sa fie cunoscut la nivelul Bisericilor locale?S-a tradus in romana?

Redemptionis Sacramentum
Ma bucur ca a venit acest document la timp deoarece in occident multi preoti catolici nu tin cont de anumite norme si nu cu rea intentie le incalca celebrand "Liturghii" sacrilege impreuna cu protestanti si mai rau impartasesc necatolicii. Din pacate unii au inteles gresit documentele Conciliului Ecumenic Vatican II si incalca anumite norme si uneori nu respecta Sfanta Traditie Apostolica. Acest document va reglementa problemele cu siguranta.

Mai mult ca sigur ca pana la sfarsitul anului toate diocezele il vor avea si il vor respecta, eu nu l-am avut in romana, dar oricum el vine in latina ca orice document oficial al Bisericii, sigur va fi tradus in limba romana si probabil ca in curand va fi pus pe site-ul catholica.ro la documente.

Regret ca am gresit din neatentie titlul...Care parti ti se par mau importante?Crezi ca sunt unele recomandari ce vor intampina dificultati la nivel local?

In Romania nu cred dar in Occident exista parohii unde anumite abuzuri liturgice au fost tolerate:"concelebrarea" unor pastori sau nerespectarea regulilor privind Sf. Euharistie...Nici CIC si nici "SC"( Vat. II) nu au fostr peste tot aplicate din pacate...Cat despre ministranti acceptarea unor fete ca atare este lasata la latitudinea Conferintelor episcopale.Personal cred ca ar trebui evitata situatia aceasta...cred ca ar trebui sa fie doar ministranti baieti.

Pentru, mine (romano-catolic) tot acest topic a fost deosebit de util datorită explicaţiilor foarte avizate ale lui TriRegnum. Din nefericire nu s-a găsit nimeni dintre ortodocşi care să ne spună mai multe despre liturghia bizantină. Evident că nu am s-o fac nici eu, că nu mă pricep. Vrea doar să spun că am fost, din cauze destul de... subiective, de multe ori la liturghiile ortodoxe, în diverse locuri. Şi pot să spun că sînt cu adevărat dumnezeieşti, nişte capodopere de spiritualitate şi nu numai. Sînt impresionante!

Mersul la biserică duminica nu este chiar aşa greu cum ar părea. Cum spunea cineva pe aici, începutul poate e mai greu dar, cu timpul ajunge o obişnuinţă, ba chiar o nevoie. E ca şi cum te duci la... slujbă (o slujbă bine plătită, evident!)!

Ce nu-mi place la ritul meu? Grea întrebare, dificil răspuns. Eu mă simt foarte mic faţă de măreţia evenimentului în sine, de "actorii" prezenţi, astfel încît încerc să desluşesc pe cît mă pricep tainele ritului, iar de părţile rele mă feresc a le judeca pentru a nu face greşeli de care să-mi pară rău mai tîrziu. Plec de la ideea că, ceea ce nu-mi convine, încă n-am priceput eu bine şi pentru asta vina îmi aparţine şi mă rog la Dumnezeu să mă lumineze. Amin!

In sfarsit am revenit dupa trei zile.

Sfanta Liturghie Romana, Liturghia Apostolica, care Sf. Ap. Petru o celebra la Roma.
Daca citim in Biblie, prima scrisoare a Sf. Paul catre Corinteni (cap 11), vom gasi modul in care se celebra Sf. Liturghie in primele decenii ale Bisericii, Apostolul spunandu-ne aici partile esentiale ale Sfintei Liturghii Euharistice.

22-25

edinide

Bine ai venit pe Ecclesia. Ca moderator al acestui Forum, conform regulamentului, mai intai te invit la topicul Sa ne prezentam si sa spui exact carei confesiuni crestine apartii (prin botez), in caz contrar nu ai mai putea participa pe acest forum.

E primul meu post pe Ecclesia si poate observatia pe care o voi face se va fi mai facut. Dar trebuie sa spun ca afirmatiile de genul

Biserica Catolica este concilianta, dar niciodata nu a renuntat la a spune mereu ca este adevarata Mireasa a lui Cristos, aceasta reiese si din Sfanta Traditie, mereu Biserica Romei era la mare cinste si foarte respectata, mult mai mult decat celelalte Biserici.

Deschidere este si inca mult mai mare decat in Evul Mediu, la nivel oficial mai ales, Biserica Catolica nu mai spune ca e singura ce detine mantuirea, ci spune ca Dumnezeu se milostiveste de toti, indiferent de religie (crestin sau necrestin) si il va mantui daca omul il va cauta pe El, prin mijloacele care le are (prin legea sa: islamica, budista etc).

Nu a spus nimeni ca "voi sunteti mai prosti", asta ai deprins-o tu si nicidecum nu a fost intentia mea.

Daca ai citi documentele Unitas Reintegratio si Ut unum sint, atunci ai vedea exact parerea Bisericii intregi, in Occident preotii sunt mai deschisi, aici in Romania sunt mai stricti(mai bine spus aici in Ardeal, ca la Bucuresti, preotii romano-catolici administreaza Sfintele Sacramente si ortodocsilor, caci e permis in Codul de Drept Canonic, insa in Transilvania, Episcopul nu da voie[in mai toate partile de eici]).

Clopotel

Parintele Cleopa nu cunostea deloc Patrologia, are multe greseli, iar ceea ce trateaza el e de suprafata, nu merge in profunzime.
Sfantul Ciprian de Cartagina, un sfant foarte respectat de ortodocsi(ba chiar in unele privinte mai mult decat catolicii, ex: validitatea sacramentelor conferite de eretici, mai cu seama Botezul), spunea clar "cine nu e in comuniune cu Biserica Romei, pastratoarea Traditiei, nu e in comuniune cu Biserica lui Cristos si astfel nu poate tine credinta cea adevarata(ortodoxa, dreapta credinta)" sau Sfantul Ignatiu din Antiohia, numeste Biserica Romei "cea care detine presedintia, Biserica plina de sfinteine, preaiubita de Dumnezeu, plina de har..." si multi alti Sfinti Parinti ai Bisericii sustin doctrina catolica, Parinti de care tot vorbeste Parintele Cleopa si pe care nici macar nu ii cunostea.

Romanii au fost la inceptu drept-credinciosi catolici, de rit latin, vedem din inscriptiile in limba latina, aveam si o Liturghie (cea daco-romana, nu cristalizata total, insa era a noastra si putea fi un rit superb si cu adevarat plin de har), iar Biserica Constantinopolului, avida de putere, ne-a distrus-o, ne-a luat Liturghia proprie si a "aruncat-o" la cosul de gunoi, a impus ritul bizantino-slav, iar asta o spun dovezile arheologice pe care nimeni nu le poate contesta, chiar daca clerul ortodox si-ar dori cu orice pret.

Parintele Cleopa nu stie nici macar istorie cum trebuie, iar de dogmele catolice nici macar o idee...habar nu are ce e indulgenta si vorbeste totusi despre ea, el mai intai trebuia sa invete, citind si intr-o parte si in alta si apoi sa vina cu pareri proprii.
Crezul ortodox il avem, le fal ca voi, bazat foarte puternic pe Sfanta Traditie, iar dupa cum vedem Sfintii Parinti au crezut in Papa, exemple fac Sf. Ciprian, Sf. Ioan Gura-De-Aur, Sf Maxim Marturisitorul, Sf. Ieronim etc, au crezut asa cum trebuie, au marturisit aceiasi credinta dreapta, catolica (Sf. Maxim Marturisitorul aparand pe langa primatul Romei si formularea Filioque si exemplele continua), astfel ca daca Parintele Cleopa ne numeste schismatici si eretici, atunci ii numeste si pe Sfintii Parinti tot schismatici si eretici; conform acestor Sfinti Parinti, ereticii si schismaticii sunt cei ce nu tin credinta propavaduita si lasata noua de ei insisi (ca Doctori ai Bisericii), credinta strambata e cea care nu e in concordanta cu Sfintii Parinti, ori accepti tot de la Traditie, ori nimic, iar daca Biserica Ortodoxa accepta numai ce ii convine, atunci e eretica si schismatica (imi pare rau, dar pe baza Traditiei o spun si o pot si dovedi, am mai dovedit prin citate de la Sfintii Parinti, cred ca a fost mai mult decat suficient).

Edinide, eu nu fac decat sa respect regulamentul.
Stiu ca si Paul a fost dat afara din Areopag, si Isus din sinagoga, ba chiar au aruncat cu pietre evreii asupra Lui, nu am spus sa iesi afara de pe forum, ci sa respecti regulamentul. Desigur ca vei putea participa in continuare pe acest forum, caci ti-ai facut publica aici identitatea ta confesionala. Sper sa avem un dialog sincer, bazat pe discutie, nu pe cearta.

Eu nu voi mai putea dialoga pe acest forum decat pana in februarie, cand voi pleca definitiv, caci imi voi schimba turma (dispozitie de sus ), pana atunci, il limita timpului si a puterilor mele vom dialoga.

TriRegnum,
Foarte interesante pozele de mai sus, multumesc pentru tot, ai o Inima mare (cred ca ma repet). Citeva intrebari provenite din prezentarea ta, care sa ne ajute sa ne lamurim de nelamuririle noastre.
1. Nu disput aici daca Ciakra Spirituala este capturabila sau nu pe pelicula, desi cu Ochiul Spiritual se vede cind este prezenta, dar in poza apare Ciakra Spirituala MODELATA DOAR prin Soarele si Razele de deasupra capului Preotului. Intrebarea mea este, de ce Preotul recurge la UN MODEL SUBSTANTIAL, cind urmind pe Mintuitorul, ar trebui sa vedem asa: [Matei 13.43] "Atunci cei neprihaniti vor straluci ca soarele in Imparatia Tatalui lor", sau [Matei 17.2] "fatza Lui a stralucit ca soarele", sau [Apo 1.16] "fatza Lui era ca soarele, cand straluceste in toata puterea lui." sau [Toma.U. 21] "Cine este acela care care va face soarele sa straluceasca peste voi si sa imprastie intunecimea din voi" Mintuitorul vorbeste repetat de o STRALUCIRE, Omul cum a ajuns la o MODELARE SUBSTANTIALA?
2. Azima singereaza intotdeauna, sau numai uneori, s-a intimplat si in MINA TA, sau numai in mina altora? Daca cumva stii, ce gust are dupa ce singereaza? La Liturghia Ortodocsa nu se intimpla asa, nici la cea Baptista.
Edinide
Cauta ceea ce ai si vei gasi tot ceea ce nu ai!

1. Prin Sfanta Euharisite omul nu recurge la ceva substantial, material deloc. Nu trebuie sa vedem ca bogumilistii (erezie aparuta in Biserica Ortodoxa in Evul Mediu, dar si in cea Catolica cam in aceiasi perioada, fiind vorba de catari) ca materia e malefica si spiritule benefic. Omul este un intreg, trup si suflet, ambele sunt bune, au fost create de Dumnezeu cu toata Dragostea Sa, astfel ca ambele sunt bune, din nefericire omul si-a pervertit natura prin caderea in primul pacat: neascultarea de Dumnezeu.
Omul fiind limitat astfel de pacatul sau nu se poate ridica la Dumnezeu, iar, conform Traditiei rabinice, Dumnezeu datorita pacatului s-a indepartat de pamant, de oameni (e vorba de shekina, prezenta lui Dumnezeu printre oameni: la inceput, in Rai, Dumnezeu venea si le vorbea protoparintilor nostri Adam si Eva, apoi acestia au cazut in pacat si Dumnezeu i-a izgonit din Rai, totusi Dumnezeu a vorbit si cu Abel si Cain, cand ultimul si-a ucis fratele, Dumnezeu s-a indepartat tot mai mult), Dumnezeu nu a facut lumea pentru a sta departe de ea, astfel ca, vazand ca omul nu poate si stiind desigur acest lucru, El a dorit apropierea de acesta, asa ca l-a ales pe Moise ca intermediar intre El si om(desigur mai-nainte de acesta a fost Abraham si tot asa, dar Moise e mai reprezentativ); evreii au inceput sa fie tot mai ascultatori, Dumnezeu dandu-le preoti prin care poporul sa aduca cult, iar Dumnezeu s-a coborat la ei tot mai mult.

Insa deplinatatea revenirii lui Dumnezeu a avut loc la intruparea lui Isus Cristos(Om - Dumnezeu), prin Patima aducatoare de Mantuire, prin Invierea Sa ca garantie pentru salvarea omului si Inaltarea Sa glorioasa, astfel ca Shekina nu a mai fost ridicata, Isus a venit pentru a sta mereu cu oamenii si le-a promis o prezenta spirituala(in rugaciunea comuna "unde sunt doi sau mai multi"), dar si in Sf. Liturghie ("Eu sunt cu voi in toate timpurile...").

Acum ca poate m-am abatut, am facut-o voit sa arat ca Dumnezeu a ales sa contopeasca materia cu spiritualul, El a imbracat Trup material, desi era Fiinta Spirituala (cum Sf. Augustin spune: "a ramas ceea ce a fost[Dumnezeu] si si-a asumat ceea ce nu a fost [umanitatea]"), a aratat sanctificarea in totalitate a omului, a aratat ca totul este sfant si poate fi sfintit, iar ca materialul si spiritualul nu pot fi sanctificate separat, decat impreuna.

Sf. Impartasanie este Hrana Spirituala sub aspectul material (daca vrei asa, material numai pe dinafara, in chip si nu in profunzime) al Painii si Vinului, astfel ca putem spune ca aceasta hrana fortifica si trupul si sufletul, e ceva ce le uneste intr-un mod tainic, intr-un mod sfant. Asa isi arata Dumnezeu iubirea, delicatetea cu care ne mangaie...daca totul ar fi revelat numai spiritual, cu trupul ce s-ar intampla? oare am fi noi in stare sa vedem ceva strict spiritual??? fara ca mai intai sa il putem vedea cu trupul???
(Sfintii L-au vazut pe Isus Cristos aparand lor, au vazut cu spiritul, insa mai intai de toate L-au vazut si cu trupul in Sfanta Euharistie, pe care acesti sfinti au iubit-o atat de mult; Moise l-a vazut pe Dumnezeu sub chipul unui tufis ce ardea si nu se mistuia, daca i-ar fi aparut asa cum este El, fara a folosi mijloacele omenesti, cu siguranta nimeni nu L-ar fi observat).

Dumnezeu stie neputinta noastra si vine la noi si se dezvaluie noua asa dupa puterile noastre; El este slava absoluta si nu se mai poate slavi mai mult decat este, daca ar sta impasibil in planul spiritual, atunci nu s-ar mai fi coborat la noi, caci el nemaiputandu-se slavi, s-a umilit pe sine...venind aici la noi si declarandu-ne iubirea sa nemarginita de Tata.

2.

TRI, schisma daca nu s-ar fi produs, ar fi continuat miracolele, nu crezi?

Ma bucur ca ai revenit, randurile tale aduc echilibru.

EPISCOPATUL

1Tim 5.19-22
"Pâră împotriva preotului să nu primeşti, fără numai de la doi sau trei martori.
Pe cei ce păcătuiesc mustră-i de faţă cu toţi, ca şi ceilalţi să aibă teamă.
Te îndemn stăruitor înaintea lui Dumnezeu şi a lui Iisus Cristos şi a îngerilor aleşi, ca să păzeşti acestea, fără a lua o hotărâre dinainte, nefăcând nimic cu părtinire.
Nu-ţi pune mâinile degrabă pe nimeni, nici nu te face părtaş la păcatele altora. Păstrează-te curat."

Timotei era episcop, caci indemnul de a nu "pune mainile pe nimeni" se refera la hirotonisirea preotilor prin impunerea mainilor.

Tit 1.5: "Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rânduit:"

PREZBITERATUL

1Tim5.17 "Preoţii, care îşi ţin bine dregătoria, să se învrednicească de îndoită cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul şi cu învăţătura"

Iacob 5.17 "Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului"

DIACONATUL

Fapte 6.1-16: "În zilele acelea, înmulţindu-se ucenicii, eleniştii (iudei) murmurau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea cea de fiecare zi.
Şi chemând cei doisprezece mulţimea ucenicilor, au zis: Nu este drept ca noi, lăsând de-o parte cuvântul lui Dumnezeu, să slujim la mese.
Drept aceea, fraţilor, căutaţi şapte bărbaţi dintre voi, cu nume bun, plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune, pe care noi să-i rânduim la această slujbă.
Iar noi vom stărui în rugăciune şi în slujirea cuvântului.
Şi a plăcut cuvântul înaintea întregii mulţimi, şi au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfânt, şi pe Filip, şi pe Prohor, şi pe Nicanor, şi pe Timon, şi pe Parmena, şi pe Nicolae, prozelit din Antiohia,
Pe care i-au pus înaintea apostolilor, şi ei, rugându-se şi-au pus mâinile peste ei."


De aici reiese clar ca Ordinele Sacre existau inca din timpuri biblice (diaconat, prezbiterat, episcopat).
(Iata un likn ce da mai multe explicatii: Preotia)

1. http://www2.cnet.ro/msa/numar200301.asp?id=9

2. http://www2.cnet.ro/msa/numar200303.asp?id=8


Cred ca e interesant si edificator.

... mergeti la Liturghie regulat (pentru neoprotestanti la rugaciune)?
Da,merg saptamanal duminica,cu rare exceptii,uneori si in timpul saptamanii la Liturghie ,daca e sarbatoare mare,sau la Sfantul Maslu,Vecernie,Acatist sau Paraclis(mai rar).



Ce sentimente/trairi va trezeste muzica liturgica/liturghia in sine?
Am senzatia ca cerul coboara pe pamant.



Ce alte rituri liturgice mai cunoasteti? la ce liturgii ati mai fost?(armeana, latina, bizantina, copta, siriana...).
Am participat la cateva liturgii catolice..Slujbele mi s-au parut foarte reci,la fel si atmosfera,mult prea ,,septica,, pentru gustul meu.



Va spovediti/impartasiti des?
Da,ma spovedesc la doua-trei saptamani,maxim o luna, iar impartasania -in functie de cum primesc dezlegare de la duhovnic.



Ce va convine si ce nu va convine la ritul vostru?
Nu am nimic de reprosat ortodoxiei,o gasesc perfecta.

Eu am participat la multe rituri: cel roman traditional, armean, maronit, ambrozian si mozarab.

Actualul rit roman e reformat si scurtat mult de aceea este mult mai rece, in trecut era mult mai greu si foarte elaborat, dar era cel mai frumos dintre toate. Cel ambrozian si mozarab seamana enorm cu cel roman traditional (de fapt este forma cea mai apropiata de Lituirghia apostolica celebrata la Roma de Apostolii Petru si Paul). Liturghia actuala catolica a fost reformata, adica s-au indepartat adaugirile facute in perioada Sfintilor Parinti pentru a ajunge la o forma mult mai apropiata de Liturghia Apostolica, asa simpla cum era ea.
La fel sunt frumoase si cele orientale: liturghia armeana, maronita.