sa fie inconstienta sau curaj?eu cred ca curajul implica si inconstienta
ca sa capeti curaj trebuie sa ai un scop,un vis adevarat.
ca sa iti descoperi visul trebuie sa-ti ascultii inima ,
iar ca sa il urmezi trebuie sa ai incredere in ea.
aici trebuie sa risti.cand sti ce risti e curaj,cand nu sti e incostienta.
dar putem sa stim cu siguranta ce riscam?
Versiune completa:Curaj Sau Inconstienta?
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa > Odaia Dezbaterilor: Stiinta si Cultura > Odăi in Dialog - Dezbaterile Hanului
Inconstienta???? de ce inconstienta? intrebarile la care ai ajuns presupun un grad mare de constientizare a situatiei de fapt. si a faptului ca trebuie schimbat ceva. curaj? da, e nevoie de o doza de curaj, dar nu numai...daca schimbarea (schimbarile) pe care ti le-ai propus reprezinta chiar si in proportie de 1% ceva mai bun decat ceea ce ai deja merita sa incerci... pentru ca incercam sa evoluam, nu sa involuam, nu-i asa?
e posibil ca "evolutia" asta sa nu iti ofere acelasi suport material... dar nu cred ca e bine sa visezi la ceva, sa-ti doresti ceva din tot sufletul si sa nu faci nimic pentru a-ti indeplini visul doar pentru ca iti lipseste curajul de a te acomoda unei altfel de vieti...de cele mai multe ori e foarte greu sa o iei de la capat de la zero, e nedrept de greu...dar, daca nu incerci, intrebarile de genul : "oare cum ar fi fost daca?..." te vor urmari in permanenta...
una dintre vorbele mele preferate e urmatoarea: "Toti iti vor binele. Nu-i lasa sa ti-l ia! "
...asa ca e imperios necesar sa faci ceea ce e bine pentru tine... ceilalti....se vor acomoda pe parcurs;)
e posibil ca "evolutia" asta sa nu iti ofere acelasi suport material... dar nu cred ca e bine sa visezi la ceva, sa-ti doresti ceva din tot sufletul si sa nu faci nimic pentru a-ti indeplini visul doar pentru ca iti lipseste curajul de a te acomoda unei altfel de vieti...de cele mai multe ori e foarte greu sa o iei de la capat de la zero, e nedrept de greu...dar, daca nu incerci, intrebarile de genul : "oare cum ar fi fost daca?..." te vor urmari in permanenta...
una dintre vorbele mele preferate e urmatoarea: "Toti iti vor binele. Nu-i lasa sa ti-l ia! "
...asa ca e imperios necesar sa faci ceea ce e bine pentru tine... ceilalti....se vor acomoda pe parcurs;)
Inclin pt curajul de a-si lua viata in maini si de a "schimba orientarea panzei", care nu poate fi decat benefica spiritual vorbind.
E vorba de curajul de a incepe o alta viata, de a lasa trecutul in urma.
E nevoie de multa capacitate de adaptare, si daca nu o ai, atunci se poate spune ca esti inconstient ca te avanti intr-o lume in care nu mai poti supravietui.
O asemenea decizie, de a incepe totul de la zero, nu se ia pe moment, nu e ceva spontan, sau nu trebuie sa fie (decat daca esti inconstient. Sa-ti poti evalua obiectiv resursele si capacitatea de adaptare tine de latura istetimii, a inteligentei si organizarii, chiar creativitatii. Trebuie sa ai mai mult decat curaj ca sa te avanti in necunoscut si sa supravietuiiesti, iar asta se face, dupa cum spuneam, dupa o obiectiva evaluare a potentialului.
E vorba de curajul de a incepe o alta viata, de a lasa trecutul in urma.
E nevoie de multa capacitate de adaptare, si daca nu o ai, atunci se poate spune ca esti inconstient ca te avanti intr-o lume in care nu mai poti supravietui.
O asemenea decizie, de a incepe totul de la zero, nu se ia pe moment, nu e ceva spontan, sau nu trebuie sa fie (decat daca esti inconstient. Sa-ti poti evalua obiectiv resursele si capacitatea de adaptare tine de latura istetimii, a inteligentei si organizarii, chiar creativitatii. Trebuie sa ai mai mult decat curaj ca sa te avanti in necunoscut si sa supravietuiiesti, iar asta se face, dupa cum spuneam, dupa o obiectiva evaluare a potentialului.
Cum dau foarte rar pe aici, normal ca abia acum am descoperit topicul asta...Va citesc si tare as vrea sa va raspund fiecaruia in parte, caci la fiecare am ceva de comentat 
Dar decat sa-mi fac un post kilometric , prefer sa va zic cate ceva despre ce cred eu.
Am luat viata in piept de 4 ori pana acum.Asta e a 4-a oara.Primele 3 dati am fost cat de cat ajutata si cat de cat nu am plecat in "necunoscut" total...Acum insa , am lasat totul in urma si dusa am fost.Am reusit sa las mare parte din trecut acolo unde ii este locul, am reusit sa ma descurc cat de cat pana acum si pot spune cu mana pe inima ca nu-mi pare rau nici o clipa pt decizia luata.Si da, eram 2 cand am luat decizia de-a pleca si da, multi mi-au zis ca-s inconstienta si proasta, multi m-au blamat si extrem de putini au fost cei care au avut incredere in mine.Mama, Black ice, Rose ei m-au incurajat si mi-au fost alaturi in deciziile luate.Ei au avut incredere(si inca mai au
) ca pot reusi ce mi-am propus.
Nu stiu cat a fost curaj si cat a fost inconstienta, insa, cand viata nu e ceea ce-ti doresti, trebuie sa te trezesti din amorteala si sa faci in asa fel incat visele sa ti se-mplineasca.
Dar decat sa-mi fac un post kilometric , prefer sa va zic cate ceva despre ce cred eu.Am luat viata in piept de 4 ori pana acum.Asta e a 4-a oara.Primele 3 dati am fost cat de cat ajutata si cat de cat nu am plecat in "necunoscut" total...Acum insa , am lasat totul in urma si dusa am fost.Am reusit sa las mare parte din trecut acolo unde ii este locul, am reusit sa ma descurc cat de cat pana acum si pot spune cu mana pe inima ca nu-mi pare rau nici o clipa pt decizia luata.Si da, eram 2 cand am luat decizia de-a pleca si da, multi mi-au zis ca-s inconstienta si proasta, multi m-au blamat si extrem de putini au fost cei care au avut incredere in mine.Mama, Black ice, Rose ei m-au incurajat si mi-au fost alaturi in deciziile luate.Ei au avut incredere(si inca mai au
) ca pot reusi ce mi-am propus.Nu stiu cat a fost curaj si cat a fost inconstienta, insa, cand viata nu e ceea ce-ti doresti, trebuie sa te trezesti din amorteala si sa faci in asa fel incat visele sa ti se-mplineasca.
curajul e inconstienta calculata... pina la un punct sunt cam acelasi lucru
Heh, daca nu-l dezgropa mutulica, nu vedeam ce-am scris atunci...
De atunci am mai luat-o de 3 ori de la zero (hainele de pe mine si inca doo genti de haine nu se numesc ca ai ceva).
De fiecare data motivul a fost: nu-mi place unde sunt, nu vad nici o solutie de a evolua in situatia asta, asa ca valea cu mine, alta locatie unde am sanse mai mari.
Desi am luat mereu decizii pripite si toata lumea mi-a spus ca-s inconstienta, dupa ce-au vazut cum m-am descurcat au declarat ca e curaj. Nu stiu ce e in cazul vostru, dar stiu ca in cazul meu a fost mereu disperare. Eram disperata, ma simteam inchisa intr-o cusca si trebuia sa ies din ea, caci altfel nu-mi puteam intinde aripile sa zbor. Si din disperarea de-a pleca am ales intotdeauna solutia cea mai la indemana pe care-am avut-o, nemaiuitandu-ma in urma. Asa ca ultima oara am parasit iubit, afacere, faculta, prieteni, familie, tara, tot ce stiam si m-am tot dus duca! Inca nu mi-e usor, inca ma zbat, dar acum m-am mai linistit (deh, varsta isi spune cuvantul... ), acum am ceva rabdare si ambitie sa termin ce-am inceput si-apoi oi mai vedea eu ce-o fi..
Intre timp imi vad de faculta, deja stiu ce afacere o sa deschid, imi mai trebuie doar putin timp sa astept sa mai invat niste lucruri si probabil la anul pe vremea asta o voi avea deschisa si functionala deja, am planuri mari si vise si mai mari. Spunea cineva pe aici ca nu e bine sa visezi... Bla bla, e bine, ca daca nu visezi la mai mult si te multumesti cu ce ai, n-o sa evoluezi, ci stagnezi si mi-e mai groaza de stagnat decat de asumat riscuri ca asa ajung unde visez sa fiu. Iar Bill Gates va fi mic copil pe langa mine
De atunci am mai luat-o de 3 ori de la zero (hainele de pe mine si inca doo genti de haine nu se numesc ca ai ceva).
De fiecare data motivul a fost: nu-mi place unde sunt, nu vad nici o solutie de a evolua in situatia asta, asa ca valea cu mine, alta locatie unde am sanse mai mari.
Desi am luat mereu decizii pripite si toata lumea mi-a spus ca-s inconstienta, dupa ce-au vazut cum m-am descurcat au declarat ca e curaj. Nu stiu ce e in cazul vostru, dar stiu ca in cazul meu a fost mereu disperare. Eram disperata, ma simteam inchisa intr-o cusca si trebuia sa ies din ea, caci altfel nu-mi puteam intinde aripile sa zbor. Si din disperarea de-a pleca am ales intotdeauna solutia cea mai la indemana pe care-am avut-o, nemaiuitandu-ma in urma. Asa ca ultima oara am parasit iubit, afacere, faculta, prieteni, familie, tara, tot ce stiam si m-am tot dus duca! Inca nu mi-e usor, inca ma zbat, dar acum m-am mai linistit (deh, varsta isi spune cuvantul... ), acum am ceva rabdare si ambitie sa termin ce-am inceput si-apoi oi mai vedea eu ce-o fi..
Intre timp imi vad de faculta, deja stiu ce afacere o sa deschid, imi mai trebuie doar putin timp sa astept sa mai invat niste lucruri si probabil la anul pe vremea asta o voi avea deschisa si functionala deja, am planuri mari si vise si mai mari. Spunea cineva pe aici ca nu e bine sa visezi... Bla bla, e bine, ca daca nu visezi la mai mult si te multumesti cu ce ai, n-o sa evoluezi, ci stagnezi si mi-e mai groaza de stagnat decat de asumat riscuri ca asa ajung unde visez sa fiu. Iar Bill Gates va fi mic copil pe langa mine
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.