Conceptul nou creat pe acest topic, si anume cel de <Dumnezeu-fiinta>, este culmea aberatiei. In cazul in care nu a fost detronat de emisiunea "Surprize surprize". In sfarsit, nu se poate atribui nici o caracteristica de fiinta unei nefiinte deoarece ea nu exista in planurile posibil de conceput, realizat ori gandit de catre mintea umana din prezent. Practic nu avem de a face nici macar cu o nefiinta. El exista pur si simplu. Nu s-a nascut deoarece ceva care are inceput are si sfarsit, si as contrazice ce am spus initial, si anume aceea ca Dumnezeu nu este fiinta. Asadar, Dumnezeu, nefiind fiinta si/sau nefiinta (a se observa paradoxul), nefiind nascut si nici asezat doar intr-un anume segment de spatiu si timp, ajungem la o finala concluzie, ce poate fi evidentiata printre randurile redactarii, si anume aceea ca Dumnezeu exista pur si simplu, propria Sa omnipotenta conferindu-i statutul de Absolut, de Neajuns, de Foarte Sus (ca grad absolut), Inteligenta Metafizica creatoare a toate si a tuturor (diferita de ratiune, pasiune, caracteristici telurice, carnale, de fiinta limitata), Existenta Suprema, El.


--------
AVE!
--------

Asta-i argumentul ontologic... vechi de cind lumea si neconvingator. Dumnezeu nu exista doar pentru il definim noi intr-un anumit fel (omnipotent in cazul acesta). Existenta unui lucru nu poate fi cauzata de proprietatile sale. Numai non-existenta poate fi cauzata de proprietati (anume cind acestea sunt contradictorii)

Bingo! Bingo! Cam asta e teza sustinuta de Hegel in Filosofia religie. Am putea merge pe o cale inversa: daca ar exista Dumnezeu, atunci cum l-am defini?

Catalin, genul acesta de afirmatii starneste confuzie in cazul tau, si nu cred ca trebuie sa condamni pe nimeni din moment ce tu esti cel care o provoaca.

Asemenea cuvinte sunt asteptate din partea lui Atheos, pentru care Dumnezeu nu poate exista sub nici o forma, de nici o culoare si sub nici un motiv. N-am spus ca esti convins de existenta lui Dumnezeu, dar spre deosebire de Atheos accepti totusi posibilitatea unei existente a lui Dumnezeu. Daca argumentul ontologic nu iti convine atunci pe ce argument se bazeaza posibilitatea ca Dumnezeu sa existe, si inca un Dumnezeu-persoana!!!!! Ca accepti posibilitatea ca Dumnezeu sa existe poate fi inteles, dar de unde si pana unde un Dumnezeu-persoana????? Marky nu va accepta niciodata un Dumnezeu-persoana. De Atheos nu mai vorbesc, el nu va accepta nici o forma de Dumnezeu! Dar tu? De unde si pana unde un Dumnezue-persoana?

Care sunt argumentele tale?

Eu raman la explicatia oferita de mine. Anumite lucruri nu pot fi definite sau catalogate doarece ele exista pur si simplu, precedand orice alte afirmatii pe care creierul nostru primitiv le-ar putea da. Dumnezeu exista datorita a ceea ce exista in jurul nostru, prin Dumnezeu referindu-ma la existenta superioara tuturor lucrurilor/fenomenelor/etc., ca existenta permanenta, deci necreata, omnipotenta, superioara datorita insasi amprentei sale puse peste toate si tot ceea ce este vizibil sau invizibil ochilor/simturilor/etc. noastre.
Putem oare explica gravitatia sau legile fizicii, cele prezente in sistemul nostru solar sau in partea aceasta a galaxiei Calea Lactee? Evident ca nu se pot explica. Acestea exista pentru ca asa trebuie, dand rost si logica existentei noastre. Fara ratiunea gravitatiei si a legilor fizicii in forma actuala nu ar fi putut fi viata pe acest giuvaer albastru. Prin urmare ce concluzie ar trebui trasa din acest punct, ca mostenire pentru generatiile care ne succed?


--------
AVE!
--------