Un nou jurnal pentru Boudicca.
Eu unul abia aștept să văd ce ne povestește.

Nu știu de unde mi-a venit ideea de a nu mai ține jurnalul, chiar nu știu...Probabil din dorința de a nu mai avea o viață mai mult sau mai puțin expusă, din dorința de a mă rupe de această comunitate virtuală. Nu știu. Asta mi-am dorit în momentul respectiv și nu am simțit nevoia să am un alt jurnal până în momentul în care am purtat o discuție absolut normală cu cineva de la Han, care m-a întrebat de ce am închis jurnalul și am realizat că, de fapt, nu am un răspuns veridic nici măcar eu care mi-am dorit acest lucru. Și m-am tot gândit eu și am reflectat și am analizat situația și am ajuns la concluzia că ținerea unui jurnal nu-mi face decât bine. În primul rând, cât am avut jurnalul eram mult mai organizată și în orice fel de stare nu mă aflam, aveam unde să mă refugiez. Prin urmare, am ales să deschid acest jurnal pentru a fi față în față cu mine însămi...un jurnal care să ducă spre autocunoaștere, autoeducație.
În timpul în care nu am bântuit pe aici (doar așa, din când în când), am făcut multe, mi s-au întâmplat multe...ca oricărui om. Am trecut prin momente dificile și consider că am rămas cu ceva sechele. Am făcut o minidepresie (dacă o pot numi așa), am probleme financiare etc. Și apoi, persoana care ar fi trebuit să-mi întindă mâna să mă ridic, mi-a mai dat și un picior în cap pentru ca să mă afund mai tare. Dar totuși am găsit puterea de a mă descotorosi de această persoană și de sentimentele ce le aveam pentru ea. Cred că am făcut o mare descoperire, l-am descoperit pe Dumnezeu. Nu este o descoperire recentă, sunt lucruri ce m-au măcinat de mai mult timp, dar acum sunt convinsă de ele. Simt că mai devreme sau mai târziu o să fac o schimbare în viața mea.

Pentru că sunt genul de om care face orice își propune și nu las lenea/somnul să mă doboare, pot să fiu mândră de mine și să spun că am terminat de citit tot pentru examenul de vineri, dar trebuie să mai învăț schemele tehnologice și să mai răsfoiesc încă o dată toată cartea înainte de examen.

Așa, mâine:
1. trezire la 8
2. învățat schemele
3. mai răsfoit toată materia
4. făcut unghiile
5. epilat
6. pus la spălat.

Cam asta ar fi. Ce-mi mai aduc aminte, notez mâine.

Acum termin de văzut un episod din Iris (serial coreean). De ceva timp am început să mă uit la seriale coreene. Am fost tentată să mă apuc de învățat limba coreeană, dar nu am timp și nici nu am cu cine împărtăși pasiunea asta pentru tot ce ține de Coreea de Sud, prin urmare m-am lăsat păgubașă. Visul meu era să ajung în Franța, acum am un alt vis: să văd Coreea de Sud, Seoul în special. Și tare îmi doresc să gust din mâncărurile lor tradiționale.

Noapte bună!

Am adormit aseară pe la 2 și ceva. Mi-a fost atât de greu să mă trezesc. M-am trezit la 10, în câteva minute mă apuc de învățat...îmi termin de băut ceaiul și mă pun cu burta pe carte. În ultimul timp nu beau cafea decât foarte rar, înlocuiesc cafeaua cu ceaiul. De ness nici nu mai zic, nu mai beau deloc porcării din astea (3 în 1, etc.). Acu aproape 2 luni mi-a fost atât de rău de am crezut că dau ortul popii. Beau ceai: dimineață - ceai negru, la prânz/seara - verde sau de plante. Ca să nu fac excese de cafea în sesiune, cum făceam până acum, am înlocuit cafeaua (pe care o beam ca apa în timp ce învățam) cu limonadă.
Sper să nu existe un motiv anume, legat de starea mea fizică, că nu pot dormi și am insomnii...sau poate e din cauză că a trecut Venus prin fața Soarelui.

În niciun caz! Baftă la examene!

Ludovico Einaudi - Ancora


...mai am treabă, nu pot lăsa somnul să învingă. Obosită nu mă simt, pentru că nu m-am omorât cu învățatul în ultima zi. Am învățat în fiecare zi câte puțin. Nu sunt stresată deloc. E al doilea examen la care merg fără pic de emoție. Simt că o să fie bine. Sunt liniștită. Ce-mi place ca nimeni și nimic să nu-mi tulbure pacea.

Oare liniștea de care am parte, e din cauză că fac lucrurile așa cum trebuie? E din cauză că nu mă simt cu musca pe căciulă? Oare să însemne acest lucru că sunt împăcată cu mine însămi? Că mă simt curată față de persoanele care mă iubesc și nu ar accepta să mă autodistrug?

Mulțumesc Erwin!



1. trezirea n-a fost la 8, ba chiar la 10. Am adormit foarte târziu și a trebuit să dorm pentru ca să fiu azi în stare să fac tot ce-mi plănuisem;
2. schemele tehnologice le-am învățat, cu excepția a două scheme pe care nici nu am de gând să le învăț (cel puțin aia de la ciocolată e prea întortocheată);
3. materia o răsfoiesc de acum încolo în maxim 2 ore;
4. mi-am făcut unghiile;
5. m-am epilat;
6. am pus o mașină de haine negre, cred că sunt deja uscate.

Deci, tot ce am avut de făcut astăzi am făcut. Mâine singurul și cel mai important lucru pe care trebuie să-l fac este să dau tot ce am mai bun din mine pe foaia de examen. Cred că mâine o să ajung acasa seara, pentru că am de gând să merg prin oraș să mă plimb. Trebuie să văd și eu Palas-ul și noul pasaj pietonal (în poze pare să arate foarte bine ). Poate fac și ceva poze prin oraș. Mâine n-o să am chef de stat în casă.

Gata. Am făcut recapitularea ...de acum pot dormi liniștită. Somn ușor!

Exact despre ciocolată am avut de scris la subiectul II . N-am avut de făcut schema tehnologică, ci de scris despre toate operațiile tehnologice și toate ingredientele folosite pentru obținerea ciocolatei și despre sortimentele de ciocolată...deci, m-am descurcat . La descrierea operațiilor tehnologice a fost mai complicat, pentru că nu am învățat schema și nu știam care ar fi acele operații...așa că am luat-o logic și cred că am luat-o bine, pentru că am luat 10 .

Am avut o zi superbă! M-am plimbat o grămadă. Am făcut și poze. Am umblat hai-hui cu un coleg de grupă. Am stat oleacă în iarbă . După care m-am întâlnit cu o prietenă și soțul ei și am mers la o terasă toți 4. Am mâncat, am băut și am venit acasă. În drum spre casă, mi-am cumpărat caise, piersici și mere...Doamne, ce acre îs caisele astea! Urmează să văd ce gust are piersica, asta dacă are gust de piersică.

În seara asta m-a chinuit talentul, maxim . Tot în drum spre casă, am trecut pe la un SH și mi-am luat un tricou, dar care era pătat (o pată urâtă ca de cerneală, mă mir că n-am observat-o ) la spate în partea jos. Norocuțul meu e că tricoul este lung (acoperă fundul lejer) și mi-a venit minunata idee de a-l tăia. Dar cum n-am putut să mă limitez la atât, iar marginea se vedea prea urât, așa doar tăiată...am luat și i-am făcut franjuri, i-am înnodat frumos. Într-un cuvânt, tot ce-am făcut eu, se cheamă reciclare . A ieșit ok. Și dacă tot m-am apucat de tăiat și modificat, am scos și niște blugi din dulap pe care nu i-am mai purtat de un an, dacă nu mai bine și i-am făcut pantaloni scurți (așa, un pic deasupra genunchiului). Încă nu i-am terminat, pentru că sunt prea obosită și acolo trebuie cusut, eh...e și mâine o zi.

Mâine încă nu știu exact ce o să fac, dar tare mult aș vrea să merg să mă bronzez, dar văd dacă am cu cine.

Și aș mai avea ceva de scris, dar mâine că nu mai rezist. Bag un episod de Iris și somnic.

O idee, pe unde m-am plimbat azi:


și:

summertime blues
.

Felicitari ca te-ai descurcat la Examen ! Dar io am stiut ca ai sa te descurci

Mulțumesc Floare !

M-am trezit acu jumătate de oră, dar tot în pat sunt și în pijamale. Aș avea destule de făcut, dar parcă încă am chef să mai tolănesc.

Ziua de 13 iunie este o zi de mare importanță pentru mine. Pot să zic că e ziua în care o să știu cu certitudine dacă fac la dreapta sau la stânga. Și orice decizie nu s-ar lua, imediat după această zi o să am multe lucruri de rezolvat. S-ar putea să fie o zi care să hotărască dacă în viitorul apropiat o să trăiesc într-o familie adevărată sau o să stăm cum am stat și până acum, fiecare pe unde apucă și luptându-ne pentru o viață mai bună. E o zi în care o să știu ce am de făcut de acum încolo. Pe 13 iunie, în mod normal, am examen, dar nu mă pot prezenta la examen tocmai din acest motiv. O să am de făcut un drum lung și sper să nu las garda jos indeferent de ce decizie nu s-ar lua.

De când stau singură sunt multe lucruri care mă macină, atât în ceea ce mă privește pe mine cât și pe ceilalți. Când spun ceilalți mă refer la colega mea R., pe ea n-o pot numi prietenă pentru că nu-mi este. Mă vede ea pe mine a fi un om slab de caracter?! Chiar crede că nu am și eu părerile mele și că pot decide singură anumite lucruri?! E exact ca o vulpe. Nu stă să discute cu mine și să mă întrebe dacă sunt de acord, ci mă pune direct în fața faptului...cu atât mai mult că această chestiune mă privește pe mine în primul rând. E un lucru care o să-mi schimbe viața radical (nu știu dacă în rău sau bine, o să vedem), nu are de a face cu ea nici direct și nici indirect. Dar omul care are interese, bineînțeles că și le urmărește și vrea să-i fie ei bine. Știe că așa cum o să-și aștearnă, așa o să doarmă...și își așterne să doarmă bine, alături de mine care exist pentru ea doar atunci când are nevoie. Nu mă așteptam la astfel de lucruri din partea ei. Recunosc, mare parte din vină o port eu pentru felul în care se comportă ea acum cu mine. Prea mult i-am cântat în strună și m-am lăsat influențată de ea. Lucrurile pe care mă încuraja să le fac, nu pot să neg că nu mi-a plăcut să le fac atunci...uneori le făceam chiar din proprie inițiativă. O citisem eu din prima ce poamă bună e, dar văzusem și partea ei bună, dar nu realizasem că după această fațadă se ascundea interesul ei și că, de fapt, ea așa se poartă cu toți, indiferent că îi ești prieten sau nu. De multă vreme existau lucruri care mă deranjau la ea. La început încercam să o înțeleg, să o ajut, dar când n-ai cu cine, n-ai cu cine. Și mai nou, să-mi zică despre unul dintre popândăii cu care s-a întins câteva zile (acu vreo lună) că e însurat. Nu mi-a zis atunci când era cu el, ci peste o vreme (nici nu înțeleg de ce mi-a mai spus). Și sunt sigură că nu mi-a zis că tipul e însurat pentru că știe că nu sunt de acord cu astfel de chestii și că eu nu le-aș face. Se temea probabil să nu o judec, nu știu ce a fost în capul ei. Dar mie mi-e indiferent, că poate dacă era prietena mea îi ziceam să-și vadă de borșul ei și să nu se bage într-o familie și să se pună în locul femeii ăleia care își trimisese bărbatul la facultate să-și dea examenele. Dar cum mi s-a acrit de ea de tot, din partea mea poate face orice că pe mine oricum nu mă afectează. Eu am scopuri în viața asta. Eu știu că am responsabilități și nu trebuie să las factorii exteriori să mă facă să mă abat de la drumul meu. Eu îl am pe Dumnezeu care mă va ajuta să trec prin viață și fără prieteni...îl am pe El și familia mea și îmi este mai mult decât destul.

Îți mulțumesc pentru că mă vezi așa cum mă vezi, așa cum sunt...sau cum încerc să fiu.



Azi am fost muuult mai matinală, pentru că trebuia să merg la cumpărături și cum e duminică și se închid toate mai devreme, a trebuit să fac ochi dimineață nu la 2 (când deja toate magazinele îs închise). Nu sunt adepta hipermarketurilor, adică merg doar atunci când am nevoie de ceva ce doar acolo găsesc. Însă în materie de legume și fructe merg pe la tarabe în cartierul în care stau. Prin urmare, m-am trezit la 10, m-am spălat repede pe față și am plecat la cumpărături. Cum am stat câteva zile și fără pâine și doar cu cartofi prăjiți și paste la prânz, acum am chef să gătesc. O să fie un meniu no meat . Fac o supă (cred că supă e ) de ciuperci cu hrișcă, un ghiveci de legume (dovlecei, vinete, ciuperci, ardei, roșii și mai văd eu ce mai pun) și o salată orientală. Mi-am luat și niște căpșuni (sper să fie bune), lapte bătut, brânză Feta...apropo, sunt o mare consumatoare de brânzeturi, de toate felurile (mai puțin caș), dar nu beau deloc lapte (deloc însemnând DELOC ). Hai că trebuie să-mi fac și patul, deci am plecat la treabăăă.

Life's too short


Sunt în starea în care ascult country. Nici eu nu știu de ce.

Căpșunele ce le-am cumpărat sunt demențiale! Prea bune, prea ca la țară ...

Căutând altceva pe net, am dat de documentarul ăsta...pe care am zis că trebuie neapărat să-l văd, dacă tot vreau să ajung în Coreea de Sud . Extraordinar filmul. Acuma stau și mă gândesc că dacă e să ajung acolo, le spun că sunt vegetariană .

Bună dimineața ! Fac duș și plec în oraș cu treabă: trebuie să plătesc facturile și să caut două cadouri (pentru nepoțelul meu și pentru o prietenă). Of, sper să-mi ajungă măcar de ceva banii ăștia.

Nu mi-au intrat banii. Ce mă fac?!!! Of, cum ies eu din încurcătură...am nevoie de bani să-mi rezolv cu facturile până pe 13 și am nevoie de bani pentru 13...nu știu, nu știu! Sunt disperată, dar în același timp încerc să-mi controlez îngrijorările, pentru că Dumnezeu o să aibă grijă de mine și știe cât de mare nevoie am eu de banii ăștia acum. Merg mai târziu iar să verific cardul, dacă nu - e și mâine o zi, iar eu trebuie să-mi văd de treabă...pentru că totul o să fie așa cum trebuie să fie și așa cum trebuie să fie o să fie cel mai bine pentru mine .

Nu am avut cu cine. Am vorbit cu C. (o prietenă/amică) și o să mergem la bronzat, dar săptămâna viitoare, pentru că eu mâine seară plec și mă întorc miercuri seara (târziu), joi am de făcut bagaje și ultimele cumpărături (plec acasă pentru câteva zile). Ea s-a mutat weekend-ul ăsta și oricum e ocupată cu făcutul curățeniei și cu aranjatul lucrurilor.







Este o poezie coreeană. Am găsit-o pe net și mi-a plăcut mult de tot .

Miroase a tei, miroase a ploaie...miroase a vară!

Am călcat o grămadă: lenjerii de pat, prosoape, haine. Mai am de călcat tot ce este în sacul de rufe curate, pentru că tot ce am călcat acum nu a încăput în sac și depozitasem hainele pe lângă sac (scaun, pătuțul nepoțelului ).

Mâine trebuie să mă trezesc la 8-9, încă sunt nehotărâtă în ceea ce privește ora. Văd eu la cât pun alarma să sune. Sper să fi intrat banii, pentru că nu am mai fost să verific.

Merg să spăl o geantă și după aia mă pun la somn.

Nu am timp acum să povestesc ce a fost azi, cum a fost și așa mai departe...atât zic: mâine e o zi importantă, așa că merg să mă pregătesc, altfel pierd trenul.

Mi-au intrat banii ieri. Am plătit doar factura pentru net, am putut să fac cumpărături și i-am cumpărat o carte (foarte colorată și frumoasă) nepoțelului meu. Trebuia să-i iau ceva la mogâldeața mea. Când ajung acasă întotdeauna scotocește prin valiză, pentru că știe că trebuie să am ceva și pentru el. E cel mai special bărbat din viața mea . I-am luat un cadou și prietenei mele, așa că după amiază am mâncat tort, am fost la grătar și m-am bucurat de vremea bună, iarba verde și cântecul broaștelor . După care am venit acasă, am făcut băiță și am plecat spre gară.
Restul facturilor le plătesc mâine.


A fost foarte bine. Mi s-a spus exact ce am vrut să aud. Deci, de azi am un nou scop (care nu este doar o fantezie de acum încolo). De azi lupt pentru ca să fiu împreună cu familia mea cât de curând posibil și pentru viitorul meu (simt că viitorul meu nu este în România). Sunt liniștită că am rezolvat-o și pe asta și sunt fericită, chiar sunt fericită.

Am dormit azi până la 12.
Am fost în oraș azi și am cumpărat de ce mai aveam nevoie.
Am purtat azi o discuție cu mama, o dicuție foarte frumoasă. Am vorbit de toate. Abia aștept să fiu lângă ea. Am atâtea de învățat de la ea. Un om mai puternic și mai înțelept n-am întâlnit...e mama mea, poate de asta gândesc așa. Deși nu cred, mama mea chiar este un om minunat.
Azi m-a sunat tata, pentru că s-a întâlnit din întâmplare cu sora mea și ea i-a zis că vin acasă mâine. O să-i fac o vizită într-una din zile. Avem o relație atât cât să ne întrebăm ce mai facem și să vorbim banalități (gen: cum e vremea). Nu zic, mă mai sună, așa cam o dată pe lună. Câte ori ne vedem îmi dă și ceva bănuți, atât cât își permite. Oricum, mă văd cu el nu pentru că urmăresc banii lui, ci pentru că vreau să am o relație cât de cât cu el. E tatăl meu până la urmă. Timpul a trecut, rănile s-au cicatrizat și acum nu-mi mai este greu să vorbesc despre el. Nu-l urăsc, nu-l iubesc. Când îl văd, devin nostalgică. Îmi aduc aminte cum se juca cu mine când eram mică, cum mă pupa și îmbrățișa. Din punctul acesta de vedere îi semăn lui. Eu sunt foarte iubăreață de felul meu, cu ai mei în special. Mama mea a devenit și ea iubăreață, dar după ce a venit prima dată după 3 ani din Spania. Până atunci nu-și manifesta sentimentele fizic. Mă bucur că apele s-au limpezit, că nu ne mai războim cu tata și că totul e bine. Perfect ar fi fost să ne fie alături, dar accept situația așa cum este, pentru că așa este cel mai bine.
Mâine dimineață plec acasă. Abia aștept să-mi văd nepoțelul. Mi-e dor și de sora mea.

Oare se putea să am un weekend mai frumos?! Doamne, ce bine a fost acasă. M-am hârjonit cu cel mic, ne-am pupat, am râs. E atât de dulce, n-am cuvinte. Când am ajuns acasă și am deschis valiza, a început să scoată tot ce aveam pe acolo. Era așa de fericit că am venit acasă și sora mea, la fel. Îmi zicea ieri sora mea că de fiecare dată când plec de acasă rămâne casa pustie. Cât îi iubesc și cât de mult îmi doresc să fim în sfârșit împreună. Pot să zic că deja mă obsedează gândul ăsta. Frumos, a fost frumos! Am și învățat, pentru că duminică am examen la utilaje. Cât urăsc obiectul ăsta . E ultimul examen la utilaje, anul viitor nu mai fac. Mi-au ajuns 4 semestre de mașini, instalații și utilaje și mama mă-sii. De mâine învăț împreună cu un coleg, el îmi explică ce nu-mi este clar și mă ajută să înțeleg desenele, nu să le învăț pe de rost. Am învățat împreună și semestrul trecut și a mers foarte bine.
N-am mai fost la tata. Nu am avut chef. O să-l sun în seara asta și o să-mi cer scuze că nu am trecut pe la el și că rămâne să ne vedem peste câteva săptămâni când o să plec iar acasă.
Mai după ora 5 merg să fac niște cumpărături. Să văd ce-mi gătesc ca să am pentru zilele astea, că nu prea gătesc când am de învățat...dar azi și așa ziua e pierdută (am dormit 2 ore noaptea trecută și încă vreo 7 ore pierdute pe drum, sunt destul de obosită). Cred că îmi fac o mâncărică de cartofi și conopidă, și păstăi cu usturoi la felul doi sau brocoli cu sos de smântână și usturoi...cu usturoi să fie . Decid la fața locului. Și o să-mi fac și o băutură numită cvas (băutură slab alcoolizată, foarte populară la ruși, se consumă îndeosebi în timpul verii ca băutură răcoritoare). Deci, am treabă...dar până mai trece căldura asta infernală, mai zăbovesc pe ici-șa.

Pentru că n-am găsit nici brocoli și nici conopidă, am luat păstăi verzi și le-am făcut cu usturoi. Sunt atât de bune, Doamneee! Când eram în Franța așa ce ne mai îndopau francezii cu păstăi verzi cu bacon, că mi s-a acrit de ele (chiar dacă mâncasem o singură dată, erau fără gust, fără sare). Am crezut că n-o să mai mănânc veci păstăi. Dar acum, gătite de mine, mi se par delicioase. Legumele sunt bune la gust. Am făcut și compoziția pentru cvas (apă, zahăr, lămâie, pâine de secară coaptă, drojdie, chimen puțin tras în tigaie ca să elibereze aroma) și am lăsat-o la fermentat. Abia aștept mâine . Sora mea a făcut (în weekend) o găleată de cvas și am băut-o în două zile (o fi rău, o fi bine).
Ce am eu pe creier: să gătesc fudulii de curcan . Nu am mâncat niciodată, dar mi-e poftă de ele . Am găsit și o rețetă pe net foarte simpluță, dar pe care am să o adaptez.

Am fost invitată mâine seară în oraș: o întâlnire cu colegii de liceu (câțiva dintre ei, că nu pot veni toți). Nice .

Am făcut duș, m-am epilat, m-am dat cu cremă din cap până în picioare...deci mă simt bine și mă bag la somnic. Dimineață trebuie să mă pensez. Ar trebui să-mi fac unghiile, dar cred că o să aștepte până vineri.

Mâine la 10-10:30 dimineață, colegul meu o să-și facă apariția la mine, pentru ca să ne apucăm de învățat.

Trebuie să mai aștern în această scrisoare încă niște gânduri, dar trebuie să mai meditez dacă e așa cum cred eu.

Abia m-am trezit și mor de caaald . Ajunge și C.C. (colegul meu) pe la 10:30-10:40. Merg să pun la spălat și să văd cvasul, pentru că trebuie să fie deja făcut și să-l bag la frigider.

Cry baby


Nu plâng după nimeni și nimic, doar îmi place melodia.

Oare te poți pune cu poftele femeii ?! După ce am terminat de învățat cu C.C., am mers cu el până în stație și am cumpărat și aceste fudulii (mânca-le-ar mama). Eu până acum n-am mâncat fudulii de nici un fel și am gafat-o din prima: n-am știut că se curăță (acea pieliță mai groasă). Sosul l-am făcut cu bere, usturoi, ardei iute, sare și piper...simpluț, dar delicios. Totuși, n-am gustat nici o fudulie din asta, n-am curajul . Nu știu cum o să-l mănânc odată ce nu am îndepărtat acea pieliță, dar mă descurc cumva . Mai aiurea e faptul că o să vină mâine C.C. și D. (o colegă, pentru ca să învățăm) și nu știu cum o să privească ei acest fel de mâncare (o să fac o mămăligă la fuduliile mă-sii). Dacă nu le place, le scot niște brânză și le fac niște ochiuri și am rezolvat-o. Dacă m-a mâncat, m-am scărpinat.


S-a amânat pentru luni, că cică oamenii au examene. Am și eu, duminică.

Fuduliile mele s-au mâncat văzând cu ochii . Am făcut o mămăligă și cu ceapă verde (cine a vrut și-a pus deasupra). A fost chiar bun. C.C. și D. au venit la mine cu un pepene de 8 kg, o sticlă de Cola și gogoși cu ciocolată. De învățat am învățat, dar și de mâncat am mâncat. Am terminat toate subiectele. Mâine merg la C.C. să facem o recapitulare a tot ce-am învățat. Doamne, sper să fie bine! După ce scap de examenul acesta, mai am unul duminica cealaltă - un examen foarte ușor. Iar imediat după sesiune merg în excursia de studiu : Vatra Dornei, Brașov, Sibiu, poate Cluj, poate București...nu știu exact încă pe unde. Cinci zile de hoinăreală, extraordinar! Abia aștept. Muuulte pozeee.
Înainte de a pleca mâine dimineață la C.C., trebuie să spăl vasele, pentru că azi nu mai am chef de nimic. Am făcut băiță și sunt gata de somnic.

Tare eficient mai este unguentul ăsta de gălbenele.

D. stă în chirie cu prietenul ei și încă doi tipi într-un apartament cu 2 camere, într-o zonă foarte bună a orașului, aproape de universitate. Mi-a zis azi că ceilalți 2 tipi nu vor mai sta cu ei (ea și prietenul ei) la anul (și cum știe că o să trebuiască să mă mut în curând, luând în vedere decizia luată pe 13 iunie), mi-a zis că aș putea să închiriez camera în care au stat băieții. Totul sună foarte frumos, doar că m-ar ajunge 100 euro să închiriez camera și cred că în jur de vreo 500 lei întreținerea, ceea ce nu-mi convine deloc. La banii ăștia aș putea sta singură, fără să am colegi de apartament. Și i-am spus că nu-mi convine târgul. Atunci ea îmi zice: ”Ai putea sta cu R., pentru că dacă depui cerere de precazare în cămin cu ea vrei să stai. Ce mai contează în cămin sau în chirie.” (R. fiind colega mea, care pretinde a fi prietena mea și care are talentul de a decide pentru mine sau are ori mai precis a avut, cel puțin, talentul de a mă face să decid așa cum vrea ea). Și am refuzat-o frumos pe D., zicându-i că dacă nu găsesc o chirie ca lumea, renunț la cămin și aș dori să stau singură dacă tot dau un ban grămadă. Ea a zis că mă înțelege și știe ce vreau să zic. Acum, nu știu, mi-a zis așa pentru că știe sau subînțelege motivele pentru care eu nu vreau să stau cu R., sau pur și simplu a fost fată finuță. D. e chiar o dulceață de fată și știu că mi-a făcut această propunere din bune intenții, dar de unde să știe ea ce sentimente de ”prietenie” mă încearcă pe mine față de R. și că de fapt, R. asta urmărește: să stăm împreună, să aibă de la cine împrumuta bani, să aibă ce mânca (toate astea având legătură directă cu mine, pentru că eu din prietenie, i-am împrumutat bani o grămadă, unele sume i-am zis nici să nu mi le înapoieze că, nah...fata n-are bani, se ceartă cu părinții și nimeni n-o înțelege și asta a fost cea mai mare prostie pe care am putut s-o fac). E adevărat, R. m-a ajutat mult, dar pentru toate serviciile făcute am răsplătit-o și chiar plătit-o (în bani). Nimic din ce-a făcut pentru mine, n-a făcut gratis. A făcut-o din interes, știu asta. De data asta intuiția nu mă trădează, sunt sigură. A crezut că eu am mai mulți bani decât ea și ar trebui să-i împart cu ea, nesimțita. Banii, ochiul dracului. Nu sunt zgârcită sau, cel puțin, nu mă consider că aș fi, dar când pe tine nu te lasă inima să scoți din buzunar 2 lei să-ți cumperi pâine, pentru că altfel nu-ți ajung banii de țigări și vrei să-ți împrumut încă 15 lei ca să ai bani și pentru pachetul de țigări și cafeaua de la tonomat de mâine (chiar dacă tu în ultimele zile nu ai mâncat decât prin vecini, ba la unul, ba la altul), atunci chiar nu cred că e cazul să arunc cu banii la dreapta și la stânga, pentru că tu ai mare nevoie, ești la ananghie. Și poate o să fiu mai indulgentă cu tine, dragă R., atunci când n-o să vorbești doar despre tine și când n-o să te auzi doar pe tine, buricul pământului, ci o să-ți pleci urechea și spre oamenii care au nevoi și probleme adevărate, nu inventate. Este o needucată, ipocrită, profitoare, mincinoasă, plângăcioasă, băgătoare în seamă, leneșă și lista ar continua. Știu și ce calități posedă, dar la felul în care se comportă nu cred că sunt relevante, acum mai ales. Îmi pare rău că am ajuns să te văd în halul ăsta, să te văd așa cum ești, R. Îmi pare rău...

Recitind postarea de mai sus, mi-am dat seama câtă furie, trădare și dezamăgire se ascunde în spatele ei. Trebuie să fiu rațională și să mă controlez, pentru ca să nu mi se vadă acest lucru și în comportament. Altfel, aș încuraja-o pe R. fie să se poarte așa în continuare, fie să-și pună blană de miel pe ea și să se poarte diferit o vreme, după care să revină la ale ei. Într-adevăr, măgăriile oamenilor, care îi consider/consideram mai apropiați de mine, mă afectează enorm, cel puțin pentru ceva timp. Dar o să-mi revin eu, ce naiba!

N-am mai mers la C.C., mi-a trimis mesaj și mi-a zis că trebuie să rezolve ceva în dimineața asta, dar pot să vin de la 2. Nu știu dacă mai merg de la 2.

Până la urmă am fost la C.C.. M-a sunat pe la 11 și un pic și mi-a zis că e acasă deja și pot veni dacă vreau. Azi am fost ca puși în priză, am învățat non-stop, cu o pauză la masă...atât! Nu știu ce fac mâine. Știu că știu, pentru că am învățat nu glumă, dar mi se pierd cunoștințele printre atâtea informații (desene mai degrabă ). Doamne, abia aștept să-mi zică proful nota, să fie o notă de trecere și să nu mai am ore cu el. A fost un chin obiectul ăsta pentru mine.

Mâine, după examen, e zi de distracție. Merg cu C.C. la nu știu ce expoziție. După asta merg la Co. (o prietenă/amică - am ajuns în situația în care nu știu dacă am prieteni sau am doar amici ) să-i fac o vizită. În mai s-a măritat (bineînțeles că am fost la starea civilă, că doar atât a făcut) și acu vreo 2 săptămâni s-a mutat la casă (chirie), și m-a invitat la ea să văd unde stă, cum stă...mai stăm de vorbă, una alta. Mâine sunt plimbăreață, ca după orice examen .

Ascult această melodie (cu becul închis) și sunt în stare să visez cu ochii deschiși .
stuck on you...

5...atât am fost în stare să iau. E bun și atât...deși vroiam mai mult, dar nu pot să am mai mult decât merit. Prin urmare, sunt (nu fericită sau bucuroasă) ușurată că am trecut. O să mă cheme proful în mărire, cu siguranță, dar nu am cum merge (deși aș fi mers) pentru că am restanța la băuturi (de pe 13 iunie). Doar dacă ajung cu el la o înțelegere, cumva...nu știu.

Am fost la Co. în vizită. Nu știu dacă aș putea sta în condițiile în care stau ei. Pe timp de vară poate aș mai sta, dar nu și iarna. Buda o au afară, apă în casă nu au (afară lângă budă), în bucătărie nu au chiuvetă și bucătăria e de fapt holul în care intri în casă, baie nu au deloc. În schimb dau 400 de lei pentru 2 camere, una neavând geam. Ce pot să zic, nu m-am născut eu în puf...pentru cine nu-și permite mai mult, e bine și așa. S-au mutat în două zile, pentru că ea stătea la socri și au avut un scandal și s-au hotărât să plece. Din toate discuțiile pe care le-am auzit azi la Co. (eram eu, ea, soțul ei, fratele lui cu iubita și vărul lui cu iubita), am ajuns la concluzia că unii (ca să nu zic majoritatea) au niște viziuni foarte distorsionate despre căsătorie, dragoste, relații în familie. Într-adevăr căsătoria nu e o distracție sau un moft, e un angajament pe care ti-l asumi (”la bine și la rău”). Căsătoria presupune și certuri, conflicte și situații critice în care poate îți vine să-ți iei lumea în cap, dar care pot fi depășite, în primul rând în doi și tot în primul rând prin dragoste. Mulți zic că dragostea asta e o poveste. Nu e poveste (după mine). Ai parte de ea, dacă știi să o oferi. Să te iubească necondiționat o poate face mama, dar nu o persoană străină (bărbat/femeie). De asemenea, cred că o relație/căsătorie poate dura bazându-se și pe respect...nu neapărat pe dragoste. Poate sunt naivă, poate sunt un copil încă, nu am iubit și nu cred că am fost iubită vreodată, nu am fost căsătorită niciodată și nu știu cum funcționează toată chestia asta. Un lucru știu sigur că nu e obligatoriu ca la mine să fie ca la ceilalți și nu e obligatoriu să fac ca ceilalți. Iar partenerul ideal o să fie cel care o să aibă aceleași aspirații ca și mine, o să fim un întreg. Îmi zice Co. : ”Fată, să nu te măriți. Să nu-ți trebuiască. Și chiar dacă o faci, să nu stai cu socrii tăi deloc. Mama îmi zicea să nu trăiesc cu viața altora, dar am ajuns la concluzia că la toți e la fel. Și, vrei copii? (am dat din cap că da și i-am zis că nu vreau acum, dar pe viitor normal că da). Tu ești sănătoasă la cap? Te auzi? Ai casă, ai masă? Stai pe curul tău și vezi-ți de treabă. Ascultă și învață, copiluț.” Dacă e așa cum zice Co., atunci de ce ea s-a măritat, de ce a fugit de acasă și a stat mai mult de o lună la socri, de ce nu stă ea pe curul ei să-și vadă de treabă?! Eu îmi doresc un soț iubitor și înțelegător și 3 copii. Pentru mine asta înseamnă împlinire. Că n-o să am ce-mi doresc sau c-o să dau peste un dobitoc, depinde de ce fel de decizii o să iau și cât o să fiu gata să ofer. Îi mulțumesc că îmi împărtășește din experiența ei de fimeie măritată, dar nu mai stau cu gura căscată la poveștile lumii, ci îmi trăiesc viața după propriile reguli și principii. Și apoi, ai avut ce ai avut tu cu părinții lui, dar poartă-le minimum respect, pentru că datorită lor tu îl ai pe cel al cărui nume îi porți. Nu poți fi nesimțită să dai cu înjurături și vorbe de șatră, doar pentru că socrul tău nu te suportă. Poate nu te suportă pe bună dreptate. Părinții pentru mine sunt persoane speciale, fie că sunt părinții mei sau ai lui sau ai oricui. Îți poți exprima nemulțumirea folosind cuvinte de bun simț, astfel încât să-l faci să înțeleagă cât de mult n-ai ochi să-i vezi pe părinții lui. Nu să-i murdărești pe acei oameni și după aia să bei și să mănânci cu ei la o masă. Mai grav e că el îi murdărește și pe ai lui și pe ai ei. Cumva, își scot ochii, gen: el - ”Iar ai vorbit cu mă-ta la telefon?”; ea - ”Păi ai vorbit tu mai devreme cu mă-ta-n cur și am vorbit și eu, am și eu mamă.” Nu știu, consider că mariajul ăsta n-o să dureze prea mult, dar dacă și o să dureze n-o să existe în familia asta relații sănătoase între membrii acesteia.

N-am mai fost cu C.C. la expoziție, pentru că a plecat acasă.
Mâine merg să fac plajă cu D. (colega mea).
Sunt la limită cu banii și mi-e rușine să o rog pe mama să-mi trimită.
Am de cercetat un lucru.

Și tot stuck on you (Lionel Richie) .

Doamne, ce bine am dormit! Cu geamul larg deschis. Cam gălăgie, ce-i drept, dar în schimb o răcoareee...
Nu merg să fac azi plajă, n-am bani.
Azi trebuie să-mi fac unghiile, duș și să merg la autogară pe la 4 și ceva, pentru că m-am oferit (nici eu nu știu de ce , până la urmă e bătaie de cap în plus, dar nah, așa am simțit eu) să-l ajut pe un tip, care a fost într-o altă clasă când eram în generală, dar îl cunosc binișor. El este în Cluj și m-a rugat să-l ajut cu o chestie (tot legat de acte). Scap eu de ale mele și mă apuc de altele . Dar îl înțeleg. Așa că merg să iau actele care vin cu autocarul. Mâine îi rezolv treaba și miercuri îi trimit actele înapoi.

Merg să spăl vasele și să-mi fac pâine prăjită cu ou și un ceaiuleț .

Am fost și am luat plicul de la autogară. Mâine merg să rezolv treaba.
Mâine, până la urmă, merg la plajă...doar că nu la aia cu plată, undeva pe un deal (unde e moca) . Merg cu D.
În seara asta, normal ar fi fost să mă văd cu colegii de liceu. Mi-a dat o colegă mesaj și mi-a zis că la 19:30 ne vedem la o terasă anume, după cam o oră îmi dă iar mesaj și îmi zice că s-a amânat pentru mâine la 20:00, pentru că mulți nu pot veni. Apăi să vă mai duceți voi! I-am zis că mâine nu vin. Atâtea amânări...care n-are chef să vină, să nu vină, dar nah...mai bine nu merg deloc. M-am enervat. De nervi ce aveam m-am apucat de treabă prin casă. Am dat cu aspiratorul, am spălat niște covorașe din baie și bucătărie, am spălat aragazul, am făcut curățenie în frigider, în baie, mi-am făcut duș, mi-am făcut unghiile (mi-am tras o ojă roșie ) și sunt gata de somnic. Acum savurez o căniță de bere. Sper să nu mă ia de cap, pentru că azi n-am mâncat decât dimineață pâine prăjită cu ou. Mi-e foame, dar n-am pâine, și să mănânc paste la ora asta nu merită .
Am făcut o iritație urâtă pe picioare de la epilator (cred). Am pete roșii pe picioare . M-am dat cu unguent de gălbenele și văd că parcă se mai retrag petele respective. Sper până mâine dimineață să treacă. Cred că o să trec pe lamă, că nu merge cu epilatorul (îmi ies fire de păr sub piele și sunt tentată să-mi fac semne).
Mâine îmi fac un piure de cartofi cu ceva (încă nu știu cu ce) sau linte cu orez. Cum nu am bani, folosesc doar ce am în casă.

Oare să fac acum paste sau nu ?!

Am uitat:
Gramatik - Unfallen Kingdom


Ascultam ieri muzică în winamp (de obicei, ascult muzică pe youtube și, ce-i drept, în ultima vreme nu prea am avut timp să ascult muzică după bunul plac) și am dat peste o melodie de la Gramatik. Era o altă melodie (Lonely And Cold). Nu știam despre Gramatik până acum, dar sunt câteva melodii care îmi plac enorm (Late Night Jazz, Balkan Express, Unfallen Kingdom, Lonely And Cold).

Am dormit cam o oră. M-am trezit, am aprins becul, tv-ul și stau. Nu am somn.

N-am îchis un ochi de când m-am trezit . Când naiba o să adorm și eu azi?! Și afară e înnorat și iar ratez bronzatul . Numai nervi de draga dimineață .

cine te-a pus sa aprinzi becu?

Bună întrebare . M-am tot întors de pe o parte pe alta vreo juma de oră și m-am enervat și le-am aprins și pornit pe toate (bec, tv, laptop).

Am adormit forțat pe la 7 și ceva. Am dormit întrerupt până la 12 jumătate. La 14:00 eram deja în oraș pentru ca să rezolv cu actele băiatului. Și am rezolvat. De acolo am plecat direct în Copou și m-am întâlnit cu D. (colega mea). Am mâncat câte un covrig cu ciocolată și am stat la povești în parc până la 18:00. Am venit acasă, mi-am făcut un piure și am mâncat. Am vorbit cu ai mei (sora și mama) pe skype. Am făcut duș și mă bag la somnic. Mâine dimineață mă trezesc la 5:20, pentru ca să merg la autogară să pun actele la autocar. Dacă e vreme bună (adică soare), merg direct la bronzat.

Cine se trezește mai dimineață, mai departe ajunge ...iar eu am ajuns înapoi în pat.
Am fost la autogară, am pus plicul la autocar. Mi-am luat și un Evenimentul, pentru ca să mă uit pe anunțuri...să văd de chirie. Se pare că sunt mici șanse să găsesc ceva la prețul la care vreau, dar am ceva timp la dispoziție, deci nu mă grăbesc. Caut, mă informez. Tare nu vreau să merg în cămin și să stau cu R. în cameră. Mă îngrozește gândul acesta.
Vremea e bună, e soare, dar iar nu merg la bronzat, pentru că mi-au venit ”problemele” . Din punctul ăsta de vedere e aiurea că mi-au venit, dar dintr-altul e chiar foarte bine că au venit pentru ca în excursie să nu am bătaie de cap, dureri și alte alea.
Acuma parcă aș mai dormi oleacă, dar să văd dacă am chef .

Ascult ceva frumos și citesc ceva și mai frumos .
Yuhki Kuramoto


Viața mea spirituală cunoaște o vădită îmbunătățire.

Ce citesti?

Biblia .

Trebuie să zic aici ce simt eu de ceva timp încoace. E ceva ce n-o să uit viața întreagă (sau cel puțin așa sper).
Știi cum e să simți o zvâcnire sâcâietoare în interior (altfel zis în suflet, evit să folosesc acest cuvânt atât timp cât noi, oamenii, nici nu știm bine ce înseamnă)?
Să știi că e sâcâietoare, dar e de bine și în același timp de speriat. Să simți că te maturizezi și să-ți asumi consecințele pentru tot ce-ai făcut și ce n-ai făcut, dar trebuia să faci. Să regreți rebeliunea de care ai dat dovadă în anii ce-au trecut. Să trebuiască să-ți ierți toate câte ai făcut și să nu poți. Să te mustre conștiința și să-ți fie rușine față de persoanele care te iubesc, pentru că ar fi dezamăgite de comportamentul tău din trecut. Să vrei să mărturisești acestor persoane ce ai trăit și cine ai fost de fapt, dar să nu ai curajul și în același timp, să nu vrei să afle toate aceste lucruri. În mare și pe scurt, asta simt eu zi de zi și cu asta trăiesc. Mi-e greu și în același timp înțeleg că ceea ce mi se întâmplă e bine. Datorită lui Dumnezeu am aflat cine sunt și ce vreau de fapt. Am aflat că sunt slabă, când de fapt credeam că sunt puternică. Am aflat că nu am coloană vertebrală și că nu dau dovadă prin faptele mele de acea verticalitate de care ar trebui să dea dovadă o persoană cu principii sănătoase de viață. Am aflat că m-am lăsat influențată și nu știu să spun NU. Asta învăț cunoscându-L pe El. A spune NU e o artă. Învăț a spune NU persoanelor potrivite la momentul potrivit. Nu învăț din cărți sau de la un psiholog toate aceste lucruri. Îl cunosc pe Dumnezeu și realizez că El este psihologul meu. Învăț să mă iert și să corijez greșelile trecutului. Am speranța, credința și iubirea Lui.
Exprimarea mea e prea săracă pentru a transmite ce simt. Cu atât mai mult că niciodată nu am știut să jonglez cu vorbele încât să transpună exact simțămintele mele (mai ales acestea de mai sus, care sunt atât de profunde și atât de intime).

Ieri când am vorbit cu mama mea, i-am zis de toate aceste simțăminte. I-am zis că simt ceva de nedescris, că am înțeles că El este axul vieții și esența. Mama mi-a zis că se bucură pentru mine, doar că să nu mă aștept că de acuma o să-mi meargă numai bine. O să fie poate mai greu decât cum am trăit până acum (în inconștiență), pentru că în mintea mea lucrurile sunt clare și deciziile mele sunt conștiente (acum). Tot vorbind cu ea despre aceste lucruri ce mă macină atât de mult, de ceva timp încoace, am ajuns la lacrimi. A fost o discuție atât de eliberatoare. Să ai cu cine împărtăși ceea ce trăiești, e extraordinar (și mai ales acea persoană să fie mama). Eu prietenilor mei nu le pot povesti astfel de lucruri (cel puțin nu acum), ei n-o să mă înțeleagă. Cred că majoritatea m-ar întreba ”De la ce te-ai luat cu toată povestea asta cu Dumnezeu?”, dar eu o pot numi chiar revelația vieții.

Trebuie:
- să calc;
- să citesc câteva cursuri la nutriție, pentru că duminică am examen;
- să dau stingerea la 23:00.

Înainte de toate, poate dorm olecuță.

- nu am călcat, a rămas pe mâine;
- nu am citit decât 2 cursuri din 12;
- nu am închis încă becul, dar o fac imediat.

Noapte bună, Han!

M-am pornit în oraș cu treabă. Trebuia să merg la BRD și să merg în Lidl. La BRD am ajuns, în Lidl nu. Când eram la bancă am leșinat. Eram la ghișeu în timp ce doamna de acolo făcea toate demersurile, m-a întrebat dacă mi-e rău și i-am zis că da. M-a întrebat dacă vreau un scaun și i-am zis că nu, că poate rezist. Dar în clipa următoare, când ea totuși s-a dus să-mi aducă un scaun, eu deja eram jos. Stau aproape de bancă, vreo 10 minute cred. Apăi astea 10 minute le-am făcut în jumătate de oră tot oprindu-mă pe fiecare bancă sau bordură. Săracii oameni, se speriaseră toți. Când am deschis ochii erau toți panicați. Vroiau să cheme ambulanța, le-am zis să nu. Ce rost avea? Mi s-a făcut rău, pentru că mă luase niște dureri groaznice de menstruație (așa-i la mine) și era cald și stăteam în picioare și nici nu mâncasem dimineața.