De mult timp nu am mai trecut pe aici.
Sunt foarte ocupată. Am un orar foarte încărcat. Deseori și în weekend sunt ocupată, pentru că merg la laborator să fac analize pentru licență. Dimineață la 7 plec și seara pe la 8 și ceva ajung. Vin acasă doar ca să fac duș și să dorm. Groaznic. N-am avut un program atât de aglomerat niciodată. Dar încerc să mă obișnuiesc. Mai urât e faptul că am răcit rău de tot și zac în pat azi cu ceai și ceva pastile. Ieri cu tot răul și febra am mers la facultate. Aveam cursuri azi până la 2, dar nu m-am mai dus. Trebuie să mă pun pe picioare.
Anul acesta la facultate este foarte interesant. Învăț despre tehnologiile laptelui și a produselor derivate, despre tehnologia cărnii, a berii, controlul calității alimentelor etc., obiecte foarte interesante și destul de grele. Am profesori severi, dar de la care am ce învăța. Mă simt de parcă 3 ani nu am făcut facultate, ci am fost în vacanță. Am realizat acum că eu de fapt fac o facultate și că trebuie să iau lucrurile în serios. Nu e cu nimic diferită meseria mea de cea a medicilor. E aceeași responsabilitate. De mine o să depindă o masă de oameni, oameni care o să mănânce ceea ce o să produc eu. Prin urmare, responsabilitatea e mare și conștientizez că trebuie să-mi asum de pe acum această responsabilitate.
Am câțiva profi pe care îi apreciez și îi admir, dar este unul care e preferatul meu. Pot să spun că sunt onorată să-l am pe acel om o dată pe săptămână în fața mea. E deosebit. Mă face ca la curs să nu mă pot gândi la nimic altceva decât la ceea ce vorbește el și nici nu mă uit la ceas să văd câte minute au mai rămas. Ascult cu atenție orice zice, sunt ca un burete, absorb tot ce spune. Un om extraordinar, din punct de vedere profesional. Dacă crezi că există în lumea asta lucruri care nu contează, el te face să deschizi larg ochii și să vezi importanța și necesitatea existenței lor în viața ta. Are talent la predat. Uneori când predă, îl simți de parcă vorbește din suflet, din proprie experiență, de parcă a trăit-o pe propria piele și l-a afectat. Zici că stă în fața noastră nu doar pentru salariu, ci pentru a ne învăța să reușim în viață. Nu pot să-mi explic motivul pentru care așa îl percep eu pe omul ăsta. Din punct de vedere financiar stă foarte bine, dar cred că viața personală a fost un eșec pentru el. Cu siguranță o să mai scriu despre el, dar sper ca în timp să-l pot citi cât de cât.

Life is beautiful that way

Această melodie caracterizează foarte bine starea mea de spirit.
Mai în fiecare dimineață mă trezesc binedispusă, cu un chef de viață și de râs cum n-am mai avut de multă vreme. Am chef să mă îmbrac frumos, să mă aranjez, să port tocuri (ceva ce nu mi s-a întâmplat până acum). Îmi place să zâmbesc, dimineață la 7, oamenilor în autobuz (chiar dacă par o nebună). Mă simt bine în pielea mea. Nu știu de unde starea asta, dar e minunată.

O singură chestie care mă tulbură...sper să nu mă îndrăgostesc de proful meu (de care am scris mai sus) și nici să dezvolt o obsesie pentru el. Am văzut doar în filme așa ceva, dar mă cam ia cu panică că ii acord prea multă importanță...e doar un prof până la urmă. L-am și visat, nu cum ar fi trebuit. Mi-e frică să nu fac vreo prostie...

Imi place ca stii ce vrei.

Adică? Îmi pare rău, dar nu am înțeles la ce te-ai referit.

Această persoană (căreia o să-i zic Cs.) mi-a trimis mesaj, azi dimineață la 8, să mă întrebe dacă aș vrea și aș fi disponibilă să-mi beau cafeaua cu el. Inițial m-am gândit că nu merg, pentru că pot bea o cafea și singură acasă...dar parcă curiozitatea asta de a auzi ce mai are oare să-mi spună, m-a făcut să accept. Întâlnirea noastră a fost peste așteptările mele, frumoasă vreau să zic. Cel mai mult mă bucură faptul că am trecut peste. Nu am nici cea mai mică emoție și nici un fluture în stomac, atunci când îl văd sau ating. A rămas doar nostalgia vremurilor bune, iar supărarea pentru vremurile rele a trecut...greșelile i-au fost iertate, dar nu uitate . Noi am mai vorbit de atunci (din iunie, a fost chiar atunci să-și ceară iertare pentru comportamentul pe care l-a avut). Săptămâna trecută mi-a mai trimis mesaje și într-unul din ele îmi scria că îi este dor de mine. Nu i-am răspuns că mi-ar fi și mie dor de el. Noi nu mai putem fi decât prieteni sau foarte buni prieteni...nimic mai mult. Deși azi nu a dat nimic de înțeles, că ar vrea să mai încercăm...intuiția mea îmi spune că regretă ce s-a întâmplat (fapt pentru care îmi pare bine și sper să-și fi învățat lecția) și că mi-ar zice el să o luăm de la capăt, doar că nu știe ce reacție aș putea avea. Prefer să nu fie atât de necioplit încât să-mi zică că mă vrea înapoi, pentru că oricum n-o să mă mai aibă. Pentru mine lucrurile sunt cât se poate de clare. Încă este o companie plăcută pentru mine, atunci când beau o cafea sau mă plimb .

Am făcut, weekend-ul acesta, o prăjitură cu gem de piersici și banane. Ce bună e și ce bine merge cu un ceai negru fierbinte. Frumoasă dimineață de luni! Singurul lucru care mă supără e că nu am apă. Nu am cum nici baie să fac și nici măcar pe față să mă spăl.
Mi-a zis sora mea că, acasă la mine, a înflorit liliacul în fața blocului .

Domnule profesor, tot respectul pentru cursul din seara asta.
A dat-o în bară rău de tot, de regretă atât de mult și încearcă să ne transmită un mesaj important pentru a nu eșua în felul în care a făcut-o el. Are ceva, ascunde ceva...o neîmplinire, nu știu.

Mâine treabă, de dimineață până seara. Sper să rezist.

Mă învârt în cerc și îmi doresc să fi fost un cerc cu colțuri, dar nu e posibil. Așa că mă învârt ca proasta în continuare.

O pauză de 4 ore în care reușesc să mănânc și să mă odihnesc nițel și o iau de la capăt.

Am tot revenit aici de câteva ori în zilele anterioare, vrând să scriu ceva...dar am o reținere. Probabil mi-e frică să nu fiu judecată de cei care mai trec pragul acestui jurnal. Și nu-mi vine să scriu, chiar dacă ar fi o mare ușurare pentru mine. Știu că nu ar trebui să mă intereseze acest aspect, pentru că e jurnalul meu și scriu ce vreau...dar consider că e mai bine să mă abțin ca să nu fiu condamnată.
Asta nu înseamnă că nu sunt sinceră în ceea ce scriu aici. E doar un aspect al vieții mele personale pe care n-o să-l dezvălui. Oare de ce mă îndreptățesc atât când nici măcar nimeni n-a zis nimic?! O fi sentimentul de vinovăție și conștientizarea acestuia.

Un lucru este foarte clar: sunt cu moralul la pământ și nu am cui mă plânge și nu mă poate nimeni ajuta. Și nu are legătură cu ce am scris mai sus.

fiatlux, mulțumesc pentru îmbrățișarea călduroasă.

Și mi-am propus ieri ca începând cu ziua de azi să nu comentez despre nimeni. Nu mai comentez nimic despre persoanele pe care am pata pusă din diverse motive. Prea multă importanță le dau. Nu mă interesează ce zice unul, ce face altul, cum se îmbracă aia sau cât de proastă e cealaltă. Un obicei urât pe care nu-l aveam, dar nu pot să-mi dau seama când mi s-a format și care au fost motivele. Prin urmare, trebuie să mă dezvăț a bârfi. Bârfesc doar cu D. (colegă care mă înțeleg bine) și alte câteva persoane, dar nu ar trebui deloc să o fac. Știu că e foarte urât ceea ce am făcut până azi și de acum o să mă controlez și o să schimb foaia. Eu am obligația de a-mi vedea de curu meu.
Sunt persoane pe care pur și simplu nu le suport, nu le înghit...fără un motiv anume. Pe unele nu le suport pentru că la un moment dat mi-au provocat o suferință și, deși cred că am iertat (ceea ce nu cred că am făcut și mai am de lucrat în sensul ăsta), nu am uitat. Mă refer aici la cazul cu A.R. și D.G.. A.R. a fost cea mai bună prietenă a mea, iar D.G. este un fost iubit, care acum sunt împreună și se iubesc de 2 ani. De D.G. m-am despărțit eu, eu i-am dat papucii și nu-mi pare rău. A nu se înțelege faptul că încă îl mai iubesc (pentru că nu l-am iubit vreodată) sau că sunt geloasă sau că o invidiez pe A.R.. Cel mai mult în toată situația asta, eu am fost supărată pe A.R., pentru că atunci când ei abia se cuplaseră (adică după o lună de despărțirea mea cu D.G.) eu eram într-o situație emoțională critică (nu din cauza lui, ci a unor probleme de familie) și mizam mult pe sprijinul prietenei mele A.R., care mă mințea de înghețau apele (ca să nu aflu cumva că ea e cu D.G.)...și mie nu-mi place când sunt ținută de proastă. În fine, ideea este alta. Oricum, a trecut deja ceva timp de atunci și ei sunt împreună și chiar mă bucur pentru ei, pentru că se potrivesc foarte bine, dar A.R. m-a rănit atât de tare încât nu am ochi s-o văd până în ziua de azi și de fiecare dată pot găsi un motiv ca să mă iau de ea. Ea, fata asta, e deja pe treaba ei. Noi nu vorbim decât ne salutăm sau dacă e ceva legat de facultate, atât...dar eu tot îs cu pitici pe creier. E problema la mine. A făcut ce a făcut, nu a fost frumos...dar s-o las în mama mă-sii, ducă-se învârtindu-se, n-am eu oare altceva mai important de făcut?! M-am simțit trădată și cred că de asta n-o suport nici până în ziua de azi. Mă gândesc așa uneori...oare când o fi întâlnirea aia de 10 sau 20, 30 de ani de la absolvire, oare tot n-am să am ochi s-o văd?! Până atunci trebuie să lucrez cu mine.

Stiu cum e sa fii tradat de cel mai bun pieten, de persoana pe care o consideri ca un frate/sora. Cea mai buna solutie e iertarea, altfel nu poti trece peste faza. Iertare, intelegere, compasiune...astea. Cam asta e teoria, dar modul in care se aplica e specific fiecaruia. Pe mine m-a ajutat in cazurile respective sa incerc a descoperi in mod obiectiv motivele celuilalt, oricat de stupide ar parea. In viziunea acelui om, ele au fost perfect intemeiate, a facut si el/ea cum s-a priceput mai bine. Zicea el Iisus bine: "iarta-i, doamne, ca nu stiu ce fac."
Ca asa si e: nu stim cat de multa durere provocam uneori altora si nici in ce fel actiunile noastre ii ranesc. Noi credem ca procedam corect, ajungand chiar sa mintim si sa manipulam pentru un scop pe care il condiseram nobil...
Rezumand, lucrurile se rezolva plecand de la intelegere, continuand cu iertarea si apoi apare inevitabil si compasiunea.

Aceasta este soluția, sunt sigură...dar în același timp este o problemă pentru mine, pentru că n-am iertat-o și nu știu ce și cum să fac pentru ca s-o iert. M-am gândit că în timp o să se întâmple, dar sunt la fel de înverșunată ca atunci când toată porcăria ce-o stârnise era proaspătă. Trebuie să o scot la capăt. N-am mai comentat de ea zilele astea, chiar dacă uneori îmi venea să mai zic câte ceva.

***

Weekend-ul acesta, o zi am lenevit (deși nu trebuia!!!) și o zi am făcut cumpărături și mâncare pentru săptămâna care vine. Măi, și-am făcut o salată de icre așa de bună (e prima dată când fac așa ceva). A ieșit extraordinară!

***

Nu știu dacă am zis, dar am avut ocazia să cunosc 2 coreeni: băiat și fată. Ce simpatici îmi sunt! Am fost la un concert de operă împreună. Poate o să mai am ocazia să-i văd și să mai aflu câte ceva de la ei.

Am plecat că am treabă.

O zi amețită tare.
Am făcut o vizită unei prietene.
Mâine de la 8 la 8 ore, deci imediat bag somn. Nu înainte de a asculta această minunată melodie :
Sarang Hae Yo! (Te iubesc!)

Sunt, oficial, cetățean român . În sfârșit... Am jurat credință patriei și am cântat imnul.

Sunt decisă să-mi urmez visul. Ar fi prea trist să-mi pară rău că nici măcar n-am încercat să-mi îndeplinesc visul. Când zic ”visul”, mă refer la viața profesională și eu vreau să rămân în învățământ...fie în cel universitar, fie în cel preuniversitar. Asta e ceea ce vreau să fac. Nu am de ce să renunț. Orice e posibil. Vreau să cunosc împlinirea din punctul ăsta de vedere. Eu mă văd făcând asta. Când făceam modulul pedagogic, în anul I, domnul profesor mi-a zis că ar fi păcat să nu ajung să predau pentru că am stofă și cumva, m-a făcut să merg mai departe. După multe alte evenimente în următorii ani, am zis că nu contează ce fac, important e să fac bani. Dar recent, o prietenă îmi povestea de planurile ei și m-am gândit că nu trebuie să renunț. O viață am și dacă nu fac ceea ce îmi place, atunci ce rost mai are?! E important să știu ce vreau, pentru că în câteva luni termin.

Sunt foarte ocupată, foarte obosită, iar astea 3 zile de weekend o să lucrez intens la un proiect. Sper să iasă bine.

Deși mă doare capul acum, vreau să citesc ceva la tehnologia cărnii. Îmi place atât de mult obiectul ăsta. Este preferatul meu. Mi-aș fi dorit să am licența la disciplina respectivă, dar ar fi apărut mai multe probleme: aș fi avut nevoie de un loc de practică la o unitate de procesare a cărnii (și nu aveam unde să merg) și cadrele didactice de la disciplină sunt de-a dreptul urâcioase, sictirite și flegmatice (mi-aș fi dorit să fie niște persoane severe, dar care să-mi împărtășească din vastele lor cunoștințe ce i-a făcut doctori și profesori universitari, dar când n-ai cu cine, n-ai cu cine). Astfel încât, eu rămân la prunele mele deshidratate (despre asta este licența mea) și îmi fac practica în laboratorul din universitate, alături de niște oameni simpatici. Păcat, ar fi fost frumos să-mi placă și să mă intereseze ceea ce cercetez și studiez pentru licență, dar asta este...

Edit: Am postat de două ori mesajul.

O cale destul de directa pentru a ramane in invatamantul universitar ar fi sa devii doctorand si sa te tii de treaba. Dureaza 3 ani.

Asta intenționez să fac, caz în care nu plec să fac masterul în altă țară...adică în Spania.

***



Intuiția asta...of, of, s-a întâmplat exact cum am crezut. Săptămâna asta m-a sunat de câteva ori și mi-a trimis o mulțime de mesaje. Când m-a sunat într-una din zile îmi zicea că a vorbit cu verișoara lui și că ea l-a întrebat de ce îi dădea ocupat când îl suna ceva zile în urmă și el i-a zis că îi respingea apelul pentru că vorbea cu mine. Ea l-a întrebat de ce ne-am despărțit și că i-a zis lui că vorbește foarte frumos despre mine și de ce nu se împacă el cu mine. L-am întrebat ce i-a răspuns, la care el face ”Păi, nu m-am împăcat cu tine, pentru că nu sunt în Iași momentan.”. Adică, dacă ar fi în Iași, el este sigur că eu m-aș împăca cu el. Trebuie să ajungă mâine în Iași și vrea să ne vedem. Motivul pentru care am acceptat să mă văd cu el este că vreau să-și bage mințile în cap și să înțeleagă că eu cu el n-o să mai fiu, pentru că nu vreau și pentru că nu ling unde scuip. Pentru mine totul s-a terminat atunci și nu mai am nici un sentiment pentru el, decât unul de prietenie...atât! Pe mine nu mă lași când vrei și mă iei când vrei. Am și eu un cuvânt de spus în toată treaba asta și nu se poate întâmpla nimic atâta timp cât eu nu-mi doresc. Atunci m-a lăsat la sfatul bunului lui prieten și acum ce? Unde îi este prietenul? Aa, păi da...ăla se însoară în curând, iar ăsta nu este în stare să aibă o relație. Să se ducă să se iubească și să se împace cu prietenul lui, dacă atunci i-a ascultat sfaturile. Eu vreau un bărbat cu coloană vertebrală, nu unul care să se plece după cum bate vântul. Simt așa o presiune din partea lui. Mie nu-mi place când lucrurile sunt zise și făcute cu subînțeles. Vii și îmi zici ”Măi, fată, vreau să fim din nou împreună, e posibil? Vrei?”...nu bați șaua să priceapă iapa, pentru că iapa se face proastă și nu înțelege...și nu-mi place să o fac pe-a proasta, sincer. Îmi plac lucrurile clare și limpezi. Așa că, Cs. găseste în tine puterea de a zice lucrurilor pe nume și arată că te-ai schimbat chiar(nu doar vorbe), altfel mă faci să vreau să te ignor și nu e frumos.

***

Am citit parabola fiului risipitor. Nu știu în care personaj mă regăsesc mai mult: în fiul risipitor sau în fratele fiului risipitor? Dacă sunt fratele lui, atunci e mult mai grav.

M-am întâlnit cu Cs. A fost o întâlnire scurtă, cât un ceai . Și parcă ce-am avea să ne spunem?! Vroiam să-i vorbesc în legătură cu împăcatul, dar cum n-a adus vorba despre așa ceva și nici n-a făcut vreun gest necugetat, l-am lăsat în pace. Oricum, ideea e că nu mai vreau să mă văd cu el și nici să vorbesc și nici să am vreo legătură cu el. Omul ăsta mă umilește, ori de câte ori are ocazia. Întotdeauna el trebuie să iasă cu un cap mai sus decât mine, probabil din cauză că se simte inferior mie. De ce aș avea nevoie de cineva ca el alături de mine?! Despre ce relație sau iubire poate fi vorba?! Tot timpul este preocupat doar de persoana lui, niciodată nu s-a gândit la mine, așa că nu mai vreau să știu nimic despre el, nu mă interesează. L-am cam lăsat cu botul umflat din cauza unor replici pe care i le-am dat în timpul discuției noastre, așa-i trebuie dacă nu știe să se poarte.

***

Ieri m-am plimbat cu un coleg, cam vreo 5 ore. Am făcut poze și m-am bucurat ca un copil de zăpadă. Așa de fericită eram că ningea și era așa de frumos că nici n-am simțit frigul sau faptul că deja aveam picioarele ude. A fost foarte frumos! Pentru prima dată în viață simt că îmi place iarna, poate mai mult decât vara și pentru prima oară în viață îmi place să umblu gros îmbrăcată, să port căciulă, să țin în mână zăpadă și să prind fulgii cu gura. Superb!

***

Flower


Nu mă satur de melodia asta.

Fac proiect pentru management. Învăț pentru examenul de ecotoxicologie. Cam așa activități am . Mă pregătesc pentru vacanță. Oh, abia aștept...deși la cât am de învățat în vacanța asta, mai că nu mai vreau vacanță.
Mâine la 16:00 am seminar la economie (recuperăm pentru luni, că nah, au fost alegeri). Mama mă-sii de treabă.

Am dat proiectul. Am luat 10 cu felicitări la ecotoxicologie. Am terminat cu toate și acum sunt acasă acasă, în Moldova adică.
Azi am în plan să-mi fac unghiile și să mă pensez, iar mai după-amiază mă întâlnesc cu o prietenă.

:
My girl

La mulți ani, Han!
Un An Nou frumos și mai bun, sau la fel de bun ca cel care aproape a trecut, vă doresc: leirn, Feli, Dăscă, Vera, kikki, exergy, Erwin, Cla, Floare și toți care treceți pragul hanului. La mulți ani și numai bine în anul care vine.

La multi ani si tie! >:D<
Un An Nou plin de revelatii sa ai!

Mulțumesc, leirn ! Ar fi frumos ca în 2013 să am parte de atâtea revelații de câte am avut în 2012.

Nu am planuri pentru 2013 (pentru prima dată nu-mi fac planuri pentru anul nou). O să trăiesc noul an cum cred că e mai bine și corect, hotărându-mă pe moment și fără a face planul ca țiganul. Un lucru e clar că, în anul care a venit deja ca și în cel care a trecut, tind spre dezvoltarea mea spirituală. Pacea mea interioară este obiectivul meu în acest an, restul lucrurilor care nu-mi oferă decât satisfacție temporară și amăgitoare le clarific la momentul potrivit, fără a face din ele scopul vieții mele.

C'est tout .

La mulți ani, andra_v și să ai un an după bunul tău plac .

Învăț pentru două examene odată și am un talmeș-balmeș în cap. Deși materiile au legătură una cu cealaltă, nu-mi pot permite să încurc una cu alta . Mai stresantă sesiune ca asta n-am avut și nici măcar n-a început încă (sesiunea). Luni am primul examen și după 2 zile am altul. Dacă trec cu bine de primele două, atunci pot să mă mai relaxez puțin restul sesiunii, iar restanțe nu am voie să am acum, nu în ultimul an.
Am în cap niște idei năstrușnice, dar înainte de toate trebuie să mă sfătuiesc cu cineva care are habar...și știu și cu cine, dar să treacă sesiunea și după asta mă ocup și de treaba asta.

Mult succes! Daca poti, invata si pentru mine!

Mulțumesc, andra_v .

Back to Iași. Am ajuns aseară. A fost atât de aiurea la vamă, ne-au ținut o grămadă moldovenii. Și când ajung la bloc și introduc codul la interfon - nu merge, bag cheia - nu merge. Am introdus numere la nimereală până mi-a deschis cineva. Mă apucase o stare de nervi instant: obosită, cu bagaje, fără minute sau credit (pentru că mi-au expirat cât am fost acasă). În final, am ajuns în apartament, am făcut un duș, am mâncat și odihnă. De cum m-am trezit azi m-am apucat să citesc la control. Când citesc am impresia că știu, când iau ochii de pe foaie - nu mai știu . Doamne, eu chiar vreau să iau examenul acesta, măcar cu 5...

Lasa ca trecem cu bine sesiunea asta.

Mult succes și spor la învățat.

Am avut maaaaaaaaaari emoții, dar am luat 8...mi-a pus mai mult decât vroiam .
Următorul e joi la tehnologia cărnii. Am de învățat mai mult decât am avut la control (cred că de 2 ori mai mult) și n-am citit decât a treia parte, cred. Deci, până joi mă bag în priză. Vreau tot un 5, măcar. Dacă o fi să-l pic, ar fi singura restanță...deci nu e nimic grav, deși ar fi ideal să trec și de carne. De restul examenelor nu prea îmi fac griji. Acum bag un somn și când mă trezesc mă apuc de învățat.

Am descoperit-o pe Yael Naim.
Go to the river

Beau ceai.

Cine se teme de ceea ce nu poate fi evitat, acela e imposibil să trăiască liniștit.

Mare adevăr .

Toi et Moi

M-am săturat să învăț! Vreau afară!
Mâine după examen, indiferent de-l iau sau nu, o să stau toată ziua în oraș și vineri îmi propun să nu învăț deloc .

Am luat 7! Sunt foarte fericită că am trecut și de examenul acesta. De notă sunt mulțumită, dar cât ghinion am putut avea să-mi pice un subiect pe care nici nu l-am citit și nici nu știam că există, pentru că mie îmi lipsea o foaie din curs și eu nu am sesizat și fix de pe foaia aia să-mi pice. Doamne...și apoi, a fost ceva ce nu am învățat pentru că era prea urât și am avut un subiect și de acolo. În final, am știut un subiect ca lumea și pe celelalte două le-am îmbârligat eu, mi-a mai pus întrebări și proful. Și-a dat seama că totuși am învățat, pentru că după mine, la cum i-am prezentat subiectele, 7 nu meritam. Așa că, domn profesor, mulțăm fain. Acum că știu cum e proful, în semestrul II o să încerc să mă prezint la examen mai bine decât ca acum.

Am fost la un vin fiert după examen cu C.C. (un coleg). Am ajuns mai devreme acasă și lenevesc, pentru că merit .

Am stat azi în pat până la 1. După care am mers la cumpărături. Am făcut (în sfârșit) curățenie. Am făcut o ciorbă de perișoare și salată de icre de crap. Seara am stat la un ceai verde cu colega de apartament.
Asta a fost ziua mea .

Am niște nemulțumiri, dar detaliez mâine...acum n-am chef .

La multi ani!

Ne-am mai zis o dată La mulți ani!, andra_v .

Săptămâna bună se cunoaște de luni .
Am avut azi un examen. A fost cam ciudățel examenul. Am luat 10. După ce m-a ascultat proful și mi-a pus nota în carnet, mi-a zis să-l aștept până termină cu examenul. Mi-am făcut zeci de mii de gânduri...și recunosc, nu din cele mai bune. După examen, proful m-a chemat la el în birou și mi-a zis că ar putea să-mi ofere un loc de muncă prin intermediul unui prieten de-al lui (în domeniul agricol, bineînțeles). Mi-a zis că am toate atuurile pentru acel job, deși poate nu e ceea ce-mi doresc eu...dar ar fi un început. I-am zis că sunt interesată, dar în același timp sunt și ultimul an și aș vrea să mă țin și de facultate. El mi-a zis că o să încerce să negocieze cu prietenul lui, astfel încât să se muleze programul de muncă după orarul meu până termin cu licența. I-am lăsat numărul de telefon, a rămas să mă contacteze. E acel prof despre care am mai povestit...proful special, pe care îl admir nespus de mult din punct de vedere profesional.

Felicitari! Domeniul agricol este de viitor in Romania.

Mi-a rămas gândul la ziua de ieri. Câtă grijă poate avea Dumnezeu de mine. În vacanță am avut discuții cu mama despre ce voi face când voi termina, pentru că în Spania nu mai plec (nici nu știu...din păcate sau din fericire ). I-am zis că sunt îngrozită să știu că termin acușica facultatea și nu știu încotro o apuc. Nu cred că a trecut zi fără să mă gândesc ce fac după ce mă văd cu licența în mână. Aveam niște stări depresive și trăiam cu gândul la ce-o să fie. Chiar dacă n-o să fie să muncesc unde mi-a propus proful, dar m-a făcut să văd lucrurile mai optimist și să cred că o să întâlnesc persoanele potrivite la momentul potrivit. Trebuie să reușesc și să caut portițe pentru ca să am o viață profesională satisfăcătoare. Este un lucru foarte important pentru mine .

Ai primit o sansa rara - sper sa o fructifici. Pe proful special tine-l aproape. si el te apreciaza. Asa incepe o prietenie. Iar in viata o prietenie cu un om in varsta pe care il admiri e ceva rar.

Nu pot să zic decât că ai dreptate .

Mâine alt examen...la management - . Am avut două zile la dispoziție, n-am putut să citesc decât aproape de două ori. Deci, ce-o fi o fi. Vreau să iau, atât.

Am trecut de sesiune cu bine. Îmi iese o medie de puțin peste 9, deci sunt mulțumită.
Am fost în vacanță. A fost superb, mai puțin ziua de ieri...
Nici nu știu cum să încep...îmi răsar lacrimi în ochi și plâng ca proasta...
Cum să zic ca să fiu înțeleasă...cred că mai degrabă am nevoie de ajutor...Am nevoie de un psiholog, dar nefericire acum nu-mi permit și nici nu știu dacă ca student pot beneficia de consiliere gratuită.
N-a fost viol, Doamne ferește...dar ar fi putut fi. Doar gândul la acele ore infernale, mă face să mi se înfunde urechile, să simt o frică enormă, să urăsc bărbații, să-mi fie frică de ei, să evit să comunic, să am dureri de cap, să nu pot mă pot odihni, să nu am poftă de mâncare și să-mi fie greață continuu și frig tot timpul...tremură carnea pe mine când îmi aduc aminte, mă umplu de nervi că nu am știut să reacționez și m-am blocat, neputând reacționa și riposta în fața acelui bărbat căruia i-aș fi putut fi fiică. Deși fizic, nu a reușit să-mi facă aproape nimic, ideea că eram singură și nu știam ce să fac și îmi era panicată - psihic m-a terminat. Nu știu unde să caut ajutorul. Deși sper că în timp o să-mi treacă, azi când am mers spre facultate simțeam că m-a afectat, pentru că mi-e frică și acum mi-e frică și nu pot să dorm. Îmi revin acele imagini în minte și parcă îi aud vocea.
....

Mă simt acum ca atunci când pleci de acasă pentru mult timp, iar când revii găsești doar pânze de păianjeni și mult praf. Ăsta e cuibușorul meu orice-ar fi. Știam că o să revin într-o zi, într-o zi în care voi fi pregătită să șterg praful, să spăl geamurile și să mă simt confortabil din nou, aici la Han.

Acum că a trecut cursul festiv și banchetul, m-am apucat de licență. De dimineață am fost la asistentul cu care am făcut partea practică pentru licență, pentru ca să-mi dea ambalajele de la probe și o teză de doctorat care îmi va fi de folos. Până pe 31 mai trebuie să depun licența la secretariat. Habar n-am ce-o să fac că nu e nici pe aproape terminată. Nu știu, oi vedea eu. După ce scap de lucrare, trebuie să mă apuc de învățat pentru examenul scris. Of, abia aștept să scăp de stresul ăsta.

Am făcut shaorma cu țelină și morcov. Nu-mi imaginez ce gust are. O aștept pe colega mea de apartament să vină de la muncă să mâncăm împreună. Sper să nu mi-o dea de cap .

Super bună! O să mai fac.

Îmi pare rău că azi am asistat la o bârfă, care chiar nu mă privește...dar nu m-am abținut și am zis niște chestii pe care nu trebuia să le zic. Dacă cumva se află, o să dezamăgesc o persoană. Mă simt foarte vinovată, știu că am greșit. Of, tare proastă mai sunt.

Am tot reflectat la faza de ieri și am ajuns la concluzia că cel mai bine ar fi dacă i-aș zice prietenei mele D. că m-am scăpat cu vorba...problema e că nu am curaj. Ea mi-a împărtășit un lucru și la mine trebuia să rămână, chiar dacă nu e legat de ea. O să mai aștept să văd cum mai evoluează lucrurile.

Sunt obosită. Două zile am stat continuu cu ochii în laptop ca să fac licența...și da, mi-a mai rămas să fac cuprinsul și bibliografia . Mâine merg la prof să vadă ce-am făcut. Sunt sigură că o să mă pună să mai corectez câte ceva, dar măcar să corectezi ce e făcut deja e mai ușor. Vineri e ultima zi în care pot să o predau la secretariat, oricum, bănuiesc că termenul o să se mai lungească măcar o săptămână. Ideea e că, cu cât mai repede scăp de ea, cu atât am mai mult timp la dispoziție să învăț pentru examenul scris. Probabil o să zică proful să corectez câte ceva, dar lunea cealaltă cel târziu o am dusă la secretariat.

Mi-e foame, dar cred că o să renunț la a mânca așa târziu.

Doar eu și înghețata .
M-am tuns, mi-am cumparat o rochiță lungă. E prost de tot cusută și foarte ieftină, dar îmi place modelul și imprimeul.
Lucrez la licență în continuare. Vreau să o văd mai repede copertată că m-am săturat de ea. Vreau copertă albă.