De Ce Să Mergem La Vot? Optiuni

[Amenhotep]

Să presupunem că sunt doi candidaţi la preşedinţie, A şi B. Şi au loc alegeri.

Dacă-i considerăm pe toţi ceilalţi alegători în afară de mine, ei vor acţiona fiecare într-un anume fel: unii nu se vor duce la vot, alţii se vor duce dar vor introduce buletinul neştampilat în urnă, alţii vor vota cu A, alţi vor vota cu B, alţii vor punele ştampile pe ambii candidaţi şi li se va anula votul... mă rog, toate posibilităţile.

Felul acesta al lor de acţiune este un dat pe care eu nu am cum să-l influenţez (excludem varianta că eu ies pe stradă să fac campanie electorală). În raport cu acest dat, eu pot influenţa rezultatul alegerilor doar dacă se-ntâmplă ca votul restului electoratului să fie balotaj perfect, votul meu venind să încline balanţa într-o parte sau în alta. În toate celealte situaţii, votul meu este inutil.

Exemplu: să presupunem că restul electoratului votează astfel:

4,374,811 voturi pentru A
5,119,672 voturi pentru B
8,297,352 voturi neexprimate
1,025,617 voturi anulate.

Acţiunea mea nu poate decât să adauge o unitate la una din cele patru categorii -- ceea ce nu schimbă rezultatul alegerilor.

Majoritatea covârşitoare a scenariilor practice sunt de acest tip (votul meu nu influenţează rezultatul alegerilor). Scenariile când votul meu influenţează rezultatul (restul electoratului votează balotaj) sunt atât de puţine în raport cu celelalte, încât probabilitatea lor este absolut derizorie (câte cazuri de „balotaj plus unu” au fost în istorie? faţă de câte alegeri organizate?).

În concluzie, de ce-aş pierde timpul să mă duc la vot? În jumătatea aia de oră mă pot odihni, pot citi ceva, pot petrece timp cu familia... sau, cine ştie, dacă sunt taximetrist poate chiar câştig nişte bani.

Dacă eu ţin cu A, atunci ori restul simpatizanţilor lui A îl vor vota şi va ieşi învingător fără ca eu să mă deranjez, ori restul votanţilor lui A sunt prea puţini, deci A va pierde chiar dacă eu fac efortul de a mă duce la vot. În situaţia concretă, reală, rezultă: ori că mă duc, ori că nu mă duc, tot aia e.

Dacă ţin cu B, socoteala decurge similar.

Dacă nu mă interesează cine iese învingător... nu mai trebuie să argumentez.

1. Credeţi că raţionamentul prezentat aici este greşit? Dacă da, puteţi spune ce anume este greşit în el?

2. Aveţi argumente raţionale în favoarea mersului la vot?



a

[Amenhotep]

În triunghiul de mai sus, din experienţa altor alegeri, consider foarte-foarte-foarte puţin probabil ca votul agregat al celorlalţi să se situeze exact pe linia roşie.

Ok. Daca ai deschis acest topic ca sa ne convingi ca este "extrem de improbabil" ca votul nostru sa conteze atunci nu cred ca te contrazice nimeni.

Şi totuşi, am observat contrariul.

senzatia mea a fost ca tu sustii ca votul este COMPLET inutil.

E doar o senzaţie. Am spus că probabilitatea ca votul meu să fie util este derizorie.

chiar dacă admitem negaţia propoziţiei susţinute de tine („Ceilalţi 19 nu vor împinge”), vedem că concluzia logică este tot „N-are niciun rost să împing, nu voi schimba cu nimic lucrurile”.

Intr-adevar

Bun.

Să lămurim chestia asta cu „premisele ascunse” pe care le tot schimbi. În problema voturilor ţi-am arătat că din spaţiul tuturor configuraţiilor posibile (triunghiul desenat acum vreo câteva posturi) raţionamentul nu exclude niciun punct. Raţionamentul se desfăşoară pe întreg triunghiul, neciuntit în vreun fel. Ce înseamnă asta? Înseamnă că toate variantele posibile de vot ale celorlalţi sunt luate în calcul, niciuna nu este omisă. Pe de altă parte nici nu este vreuna obligatorie. Nu iau ca premisă că realitatea votului celorlalţi ar fi punctul Cutare din triunghi. Ci doar că e un punct undeva în triunghi, cu o distribuţie de probabilitate dată de experienţa voturilor de până acum.

Tu iei un punct particular P şi mă acuzi că l-am neglijat (că raţionamentul ar funcţiona numai în afara respectivului punct; că „nu ne aflăm în punctul P” ar fi o premisă ascunsă a raţionamentului). Am încercat în mai multe feluri să-ţi arăt că nu e aşa, că raţionamentul funcţionează pe mulţimea tuturor cazurilor posibile, fără să excludă vreun punct.

Nu spun, este posibil să imaginezi o situaţie (extrem, extrem de improbabilă) când distribuţia voturilor celorlalţi este în aşa fel încât votul meu chiar contează. Dar asta nu invalideaza raţionamentul pe care l-am prezentat. Iată de ce:

Dacă de exemplu cineva judecă „Da, admit că este posibil ca în următoarele 3 secunde să vină un cutremur devastator. Dar probabilitatea acestui fapt este atât de mică, încât asta nu justifică raţional ca eu să ies acum din casă urlând”, ai putea să zici „Da? Şi dacă experimentul se petrece pe data <data unui cutremur devastator din istorie>, la ora <cu două secunde înainte de ora cutremurului devastator>? Ha? În cazul acesta construit de mine, individul ar fi fost mai câştigat dacă ieşea din casă urlând din toţi bojocii... Deci vezi că raţionamentul e greşit? Ca să nu fie greşit, trebuie să-i explicitezi premisa <<Şi nu urmează să vină vreun cutremur devastator în următoarele 3 secunde>>. Deci ori ai această premisă ascunsă în raţionament, ori el este greşit!”

Dar, evident, ai greşi dacă ai replica aşa ceva.

Mă miră că nu vezi că şi în cazul votului/bolovanului linia aceasta de argumentare e greşită -- în sensul că nu este un contraargument valid.

nu iti dai seama ca e la fel de gresit sa admitem ca premisa ascunsa "ceilalti vor impinge toti"

Bineînţeles că e greşit. N-am luat niciun moment asta ca premisă, nici ascunsă, nici explicită. Împing unii, câţiva, nu se ştie câţi. Poate toţi, poate niciunul... (Pentru problema votului -- n-am presupus nici că ne aflăm pe ipotenuza triunghiului, care reprezintă „votează toţi ceilalţi”, nici că ne aflăm în origine, care reprezintă „nu votează niciunul dintre ceilalţi”)

Oricare dintre premisele astea [„împing toţi”, respectiv „nu împinge niciunul”] ai adopta, intr-adevar, rationamentul tau ar functiona.

Bun, să notăm cu C raţionamentul care conţine disjuncţia acestor două premise (pe care tu îl admiţi ca fiind corect, sper să nu dai înapoi). În acest caz eu construiesc raţionamentul G:

„Sunt 19 colegi de împins la bolovan. Deci sunt 20 de cazuri posibile:

- împing toţi 19 -- în acest caz, aplicând C, rezultă că e raţional să nu împing

- împing doar 18, unul se preface -- în acest caz, aplicând C pentru mulţimea celor 18, rezultă că e raţional să nu împing

- împing doar 17, doi se prefac -- în acest caz, aplicând C pentru mulţimea celor 17, rezultă că e raţional să nu împing

...

- nu împinge niciunul, toţi se prefac -- în acest caz, aplicând C, rezultă că e raţional să nu împing.

Cum alt caz posibil nu mai e, rezultă că e raţional să nu împing indiferent de numărul colegilor care împing.”

Notă: Nu este necesar să ştiu câţi împing ca să pot face raţionamentul G. El este independent de numărul real al „împingătorilor”.

In realitate, nu ai cum sa stii, nici macar in principiu, in lipsa unui mecanism de citit gandurile, ce vor face ceilalti. Deci nu poti folosi ca premisa nici ideea ca toti vor impinge, nici ideea ca niciunul nu va impinge.

Cred că e o neînţelegere vizavi de termenul „premisă (a unui raţionament)”. Acele propoziţii prin care enumăr nişte cazuri în cadrul unui raţionament nu sunt premise ale acelui raţionament.

Să considerăm raţionamentul următor:

„Avem un bolovan de 1000 t. Şi 20 de oameni, fiecare capabil să ridice maxim 1 t.

Sunt posibile cazurile:

- trag toţi 20, realizând o forţă capabilă să ridice 20 t; dar 20 t < 1000 t, deci în acest caz bolovanul nu se va mişca

- trag 19, realizând o forţă capabilă să ridice 19 t; dar 19 t < 1000 t, deci în acest caz bolovanul nu se va mişca

- trag 18, realizând o forţă capabilă să ridice 18 t; dar 18 t < 1000 t, deci în acest caz bolovanul nu se va mişca

...

- nu trage niciunul, realizând o forţă capabilă să ridice 0 t; dar 0 t < 1000 t, deci în acest caz bolovanul nu se va mişca.

Deci, oricum ar trage oamenii, bolovanul nu se va mişca.”

Tu consideri că „trag 18 oameni” este una din ipotezele raţionamentului, dar nu este aşa. Ipotezele sunt doar cele de pe primul rând al raţionamentului. Enumerarea cazurilor posibile în cadrul raţionamentului nu transformă cazurile în ipoteze ale acestui raţionament.

Faptul că eu nu am de unde să ştiu câţi oameni încearcă efectiv să ridice bolovanul nu invalidează raţionamentul care conţine enumerarea tuturor cazurilor posibile. Da, nu ştiu câţi trag, şi tocmai de aceea enumăr toate variantele posibile -- şi arăt că pe mulţimea lor, a tuturor, e valabilă concluzia „bolovanul nu se mişcă”.

Acum e clar de ce punctul din diagrama triunghiulară „nu votează niciunul din ceilalţi” nu este o ipoteză a raţionamentului?

E clar de ce „împing toţi cei 19” şi „nu împinge niciunul din cei 19” nu sunt ipoteze ale raţionamentului?

E clar că necunoaşterea cazului concret (câţi anume împing/votează) nu invalidează raţionamentul?

Mai mult, necunoaşterea este esenţială în raţionament -- dacă am şti exact situaţia (câţi şi cum votează), nu ar mai putea exista un singur raţionament probabilistic, ci ar exista două raţionamente clasice: ori am constata clar, fără posibilitate de dubiu, că oricum aş vota tot aia e, ori am constata la fel de clar, fără niciun dubiu, că fără mine e balotaj şi votul meu are importanţă. Nu am mai discuta de triunghi, de „dacă”...

Nu-mi mai dă voie să fac quote, trebuie să rup răspunsul...