Moş Crăciun |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Moş Crăciun |
27 Dec 2008, 06:27 PM
Mesaj
#1
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
Să ne imaginăm o lume fără Moş Crăciun.
Atenţie, nu o lume SF lipsită de sensibilitate, īn care părinţii sunt cyborgi fără fantezie şi fără sentimente. Vorbesc despre o lume normală, ca a noastră, cu părinţi iubitori şi sensibili, care fac cadouri copiilor cu diverse ocazii (ba chiar şi aşa, pur şi simplu, din dragoste, fără vreo ocazie specială). O lume īn care părinţii şi bunicii spun copiilor basme minunate şi poveşti fantastice, stimulāndu-le imaginaţia. Exact ca īn lumea noastră. Singura diferenţă este că īn lumea aceasta imaginară, īn seara de 24 decembrie adulţii spun copiilor Iată, cadourile astea frumoase sunt de la părinţii tăi, care te iubesc! īn loc de Iată, cadourile astea sunt de la un bătrān care locuieşte la Polul Nord! Cu ce ar fi mai urātă lumea aceasta decāt lumea noastră reală? Ce i-ar lipsi? De ce ar fi văduviţi copiii acelei lumi? Să vedem: 1. Pe la 6-8 ani, copiii nu vor suferi deziluzia aflării adevărului despre Moş Crăciun. (O deziluzie minoră, dar cu ce-i mai bună prezenţa decāt absenţa ei?) 2. Fundamentele eticii se clădesc la copil pe altceva decāt pe socoteala Dacă eşti cuminte, Moşu' īţi aduce cadouri! Dacă nu, nu! -- posibil pe respectul pentru părinţi, pentru reguli etc. 3. Părinţii nu-şi mint copiii. Puţin mai puţină minciună pe lume... 4. Părinţii nu-şi batjocoresc copiii: a-i induce īn eroare, fabricānd indicii false (urme pe zăpadă, funingine pe lāngă horn, paharul de lapte gol, prăjiturica māncată, cadourile sub brad etc. -- toate prezentate drept dovezi) şi mergānd adeseori chiar pānă la deghizare fizică, īnseamnă a-i incapacita cognitiv īn mod deliberat. Aceasta este o batjocură. Scopul pare a fi amuzamentul pe seama credulităţii copilului, incapabil să vadă prin ţesătura de minciuni urzită de adulţi. E ca şi cum i-ai pune piedică doar ca să te amuzi Ia uite cāt de scump e, cum cade!... E josnic şi degradant. 5. Există premisele unei īncrederi mai temeinice a copiilor īn părinţii lor (şi după vārsta de 8 ani) -- cānd afli că ai fost victima unei farse, a unei mistificări elaborate, parcă nu mai poţi avea aceeaşi īncredere ca īnainte īn autorii minciunii, nu? (Tendinţa poate fi subtilă, neconştientizată.) Voi, ca adulţi, cum v-aţi simţi aflānd că ideea unui personaj īmbrăcat īn albastru, cu şapcă şi geantă, responsabil de aducerea scrisorilor, e o farsă a rudelor, prietenilor şi cunoscuţilor, care v-au minţit pānă acum īnscenānd fiecare īntālnire cu poştaşul şi păcălindu-vă cu tot felul de indicii fabricate? Cum ar fi afectată īncrederea voastră faţă de soţ/soţie/prieten/prietenă ştiind că au participat la această minciună -- ba chiar au fost principalii regizori ai ei? Cātă greutate ar avea argumentul Dar erai aşa de drăguţ, cum credeai tu că vine poştaşul...? 6. Īncrederea copilului īn propria judecată nu intră īn conflict cu autoritatea adulţilor (care adeseori susţin minciuna existenţei lui Moş Crăciun şi după ce inteligenţa copilului īncepe să-i spună că nu-i aşa). Cam asta ar avea de pierdut copiii din lumea imaginară fără-de-Moş-Crăciun... Aşa, la o primă vedere. Mie mi se pare o lume preferabilă lumii noastre. Precizare: Īn lumea imaginară fără-de-Moş-Crăciun nu lipseşte povestea lui Moş Crăciun. Tuturor copiilor li se spune basmul cu Moşul de la Polul Nord, cu sanie şi reni, care face Hohohooo! şi aduce cadouri copiilor cuminţi... Dar -- ca şi īn cazurile Albă-ca-Zăpada, Cenuşăreasa, Făt Frumos, Harap Alb etc. -- totul rămāne la nivelul de poveste, de imaginar, copiilor neservindu-li-se indicii cu privire la existenţa reală a personajului. Fantezia are rolul ei, nimeni nu vrea s-o alunge sau s-o limiteze; este loc īn lumea aceasta pe care vi-o propun chiar de scenete īn care un adult se costumează īn Moş Crăciun, ţine copii pe genunchi, le ascultă poeziile şi le īmparte cadouri. Nu-i nicio problemă atāta timp cāt nimeni nu īncearcă să vāndă reprezentaţia aceasta drept realitate. Un ultim argument: Să ne imaginăm o lume īn care Guvernul a hotărāt să īmpartă īn fiecare an cadouri copiilor. Practic, părinţii se prezintă la ghişee special amenajate şi, pe baza buletinului de identitate, ridică pachetele cu cadouri pe care le duc apoi acasă copiilor. Cetăţenii au inventat o poveste īn spatele acestei realităţi -- le spun copiilor că aceste cadouri vin de la un Moş ce locuieşte la Polul Nord. Dar la un moment dat cineva vine cu o altă propunere: Īn loc de povestea cu Moşul, haideţi să-i minţim pe copii că aceste cadouri vin de la părinţi. Gāndiţi-vă, dintre cele două minciuni, care este mai benefică emoţional pentru copil? După ce aţi analizat şi-aţi comparat cele două variante şi v-aţi convins că a doua este superioară chiar şi privită ca o minciună (abstracţie deci făcānd de adevăr), vin şi vă spun: ei bine, īn plus aceasta mai este şi adevărată! Eu unul m-am simţit extrem de inconfortabil cu ideea de a-mi minţi fetiţa de doi ani cu privire la existenţa lui Moş Crăciun. Asta se īntāmpla anul trecut. Acum, cānd are aproape trei ani, mi-am dat seama că nu pot efectiv face chestia asta: mi se pare degradant pentru mine şi jignitor pentru ea. Nu pot să-i joc farsa aceasta -- mai ales unei persoane de a cărei formare mentală şi intelectuală sunt răspunzător! Aşa că anul acesta am chemat-o să asiste la costumarea lui Moş Crăciun, ca să ştie că personajul nu e vreun străin. Şi nu s-a īntāmplat nicio catastrofă, tot show-ul a decurs normal (după părerea mea). Voi ce părere aveţi? Este imoral să-ţi minţi copilul (de orice vārstă) cu privire la existenţa lui Moş Crăciun? a -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
|
|
31 Dec 2008, 05:00 PM
Mesaj
#2
|
|
Dregator Grup: Membri Mesaje: 870 Inscris: 5 May 08 Forumist Nr.: 11.565 |
Da, dar:
1. copilul s-ar putea să NU primescă chiar acele cadouri pe care şi le dorea, ci unele mai puţin interesante, ceea ce e tot un soi de pedeapsă 2. dacă părintele are cīt de cīt habar de educaţie, īi poate spune (şi majoritatea aşa fac) ceva de genul "Măi, io ştiu că anul ăsta nu prea ai fost cuminte, toate relele le-a contabilizat Moşu, dar hai! pentru că e sărbătoare, ia d-aci perechea asta de patine etc. etc." Adică un fel de "Du-te şi nu mai păcătui!" biblic. Este introdus adtfel conceptul de iertare ... şi ca să fiu sincer nici religia nu a fost īn stare să răspundă clar la īntrebarea "ce se īntīmplă dacă rămīn un păcătos toată viaţa?" ... mă rog, ideea e că după moarte arzi īn focul gheenei, ceea ce s-ar putea să fie neplăcut. Īn acelaşi sens e momit şi copilul, dar pe o perioadă mai scurtă: "Dacă mai faci tīmpenii, de ziua ta (sau de Paşte, sau de ziua onomastică), te-ai lins pe bot de cadouri!". Mai mult decīt atīt nu cred că se poate face - li poate că e mai bine īn privinţa educaţiei copilului decīt sp nu faci nimic īn sensul ăsta. Deh! biciul şi zăhărelul ... -------------------- |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 12 May 2024 - 09:41 PM |