la est de Eden... |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Daca doriti si dumneavoastra un Jurnal, trimiteti un mesaj in acest sens in cadrul topicului Detalii Forum.
Nou: Autorul unui jurnal are dreptul de a decide ca un mesaj scris in cadrul Jurnalului sau de catre altcineva sa fie sters. Daca doriti acest lucru, trimiteti-mi un PM cu adresa mesajului in cauza si acesta va fi sters (bineinteles, atat timp cat nu se exagereaza).
la est de Eden... |
5 Sep 2008, 01:21 PM
Mesaj
#1
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui exergy33 veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.
Lectura placuta! -------------------- |
|
|
28 Nov 2008, 09:16 AM
Mesaj
#2
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 4.959 Inscris: 9 August 05 Din: marginea viselor Forumist Nr.: 6.763 |
Am coborit scarile de la etaj si am nimerit intr-o incapere semicirculara la parter ce dadea direct in gradina din mijlocul resedintei.
Incaperea nu avea pereti exteriori ci doar citeva coloane ornate in partea de sus si care lasau sa se vada in intregime partea centrala a curtii, inclusiv gradina. In acel moment am intrat in universul unei amintiri. Una din cele mai vechi amintiri. Nu pot sa-mi explic de ce, in Iran, aceasta amintire mi-a aparut de mai multe ori pe ecranul memoriei ... in orase diferite, in anoptimpuri diferite ... Am mai povestit despre ea, insa vreau sa o retraiesc si aici. Casa bunicii mele avea doua gradini, sau mai bine zis o gradina si o gradinita in spatele casei. Acolo erau citiva ciresi care pe mine ma tentau, in special primavara si vara. Nu ma tentau ciresele coapte ci cleiul care se scurgea pe coaja trunchiurilor. Mi se parea deosebit de gustos si continuam sa-l maninc chiar si dupa ce mama imi interzisese sa o fac. Imi spusese ca daca voi maninca clei de cires, de visin si de prun, mi se va lipi stomacul iar apoi nu voi putea minca nimic altceva ... si voi muri de foame. Chiar daca aveam doar vreo patru-cinci ani banuiam ca ceea ce-mi spunea ea, ca sa ma sperie, nu poate fi adevarat. Intr-una din zilele de sfirsit de saptamina imi faceam obisnuitul rond prin gradinita bunicii, cind, la un moment dat, am vazut ca se misca ceva in iarba. Un animal neobisnuit, pe care nu-l mai vazusem nici in realitate si nici la televizor, statea exact la picioarele mele. Cu sufletul la gura am alergat pina in casa sa o anunt pe bunica de eveniment. La inceput ea s-a speriat putin, probabil gindindu-se la ceva periculos. Incercam sa povestesc dar nu reuseam sa-mi asez informatiile in propozitii inteligibile. Surescitata si agitata inginam doar o serie de cuvinte dezlinate imposibil de inteles. Bunica m-a luat de mina ca sa mergem sa-i arat locul si obiectul care imi provocase atita mirare si emotii. Atunci cind m-a intrebat direct : nu poti povesti clar ce-ai vazut?, eu am reusit sa spun doar atit : in gradinita e ceva ca o soseta groasa din lina in care sunt infipte niste scobitori sau chibrituri. Bunica a zimbit pentru ca si-a dat seama ce vazusem : un arici. Acest topic a fost editat de exergy33: 28 Nov 2008, 09:32 AM -------------------- *_*_*
Pierdut în Geometria Uitării Căutând Ipote(nu)zele Fericirii - Trecătorul -X- https://exergy33.wordpress.com/ |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 14 May 2024 - 12:52 AM |