la est de Eden... Optiuni

[Mihai]

Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui exergy33 veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

[exergy33]

De la bun inceput trebuie sa spun ca din zecile de orase pe care le-am vizitat in Iran, Kashanul mi s-a parut cel mai urit oras.
Un oras nisipiu cu nuante spre gri aflat intr-o stare de avansata ferfeniţare ... nu stiu ce alt cuvint s-ar potrivi mai bine pentru a-l descrie.

Totul mi se parea de second-hand: marfurile din magazinele obisnuite, strazile, casele, oamenii, restaurantele ... chiar si strazile principale cu pasajele umplute de marfuri autohtone si de import, mi se pareau de prost gust.

Povestind cuiva impresiile mele despre oras am avut surpriza sa mi se spuna ca de fapt am trait reversul unui efect de suprasaturatie la frumos.
Explicatia ar fi urmatoarea : dupa ce ochii au fost umpluti pina la refuz de formele arhitecturale ce amintesc palatele din 1001 de nopti, de vitralii si miniaturi, de decoratii lucrate in cioburi de oglinzi, de mozaicuri cu motive florale, de gradini si havuzuri si de curti interioare cu vegetatie luxurianta, orice altceva as fi privit mi s-ar fi parut urit.

Insa aceasta explicatie nu m-a multumit pentru ca si la Yazd am vazut lucruri absolut superbe insa orasul nu mi s-a parut urit.
Pe de alta parte, senzatia de oras darapanat, plin de praf, paraginit si fara suflu am simtit-o imediat ce am urcat in taxiul care ne-a dus la hotel, deci inainte sa vizitez ceva.

Nu mai spun de faptul ca timp de o saptamina, in care am batut in lung si in lat orasul, nu am reusit sa vad o fata sau o femeie frumoasa. Acest lucru mi s-a parut ciudat pentru ca in Iran ai ocazia sa vezi chipuri cu adevarat atragatoare.

Prima zi a inceput cu vizita la cele patru resedinte cu arhitectura traditionala iraniana, de fapt adevarate palate, care au facut faima orasului. Ele sunt denumite dupa numele familiei posesoare.
E vorba de resedintele familiilor Borujerdi, Ameri, Abassian si Tabatabaei.

Primul loc vizitat a fost resedinta familiei Borujerdi/Burujerdi/Bourujerdi, familie de negustori bogati ce au construit aceasta vila ce a devenit faimoasa in special pentru sistemul de ventilatie si felul in care au fost pictati peretii din salonul de oaspeti.

In curtea de la intrare privirea mi-a fost atrasa de un ulcior de ceramica acoperit cu un clopot perforat. Acest tip de ulcior l-am vazut si la Yazd, insa acolo fotografiile nu mi-au iesit prea bine.
Asa ca m-am hotarit sa fac citeva fotografii ... am eu o obsesie pentru lucrurile ingineresti concepute in vechime.



Ulciorul se umple cu apa cu gheata, si desi e pus afara intr-un mediu in care temperatura aerului depaseste treizeci de grade Celsius, apa ramine rece.
E vorba de principiul racirii prin evaporare/evaporative cooling, principiu pe care oamenii desertului l-au descoperit din cele mai vechi timpuri.

Curentii de aer ce se formeaza datorita gaurilor si perforatiilor din partea superioara si de pe gitul ulciorului duc la evaporarea unei mici cantitati de apa, implicit la scaderea temperaturii lichidului din vasul de ceramica.



Robinetele de inox imi amintesc faptul ca traiesc in epoca Internetului si telefonului mobil, nu in cea a caravanelor si alchimistilor ... insa cit de mult as vrea sa fie invers.

Sa inchid ochii si sa ma trezesc intr-un timp in care sa nu am trecut, sa nu am dorinte, sa nu am planuri pentru viitor ... sa am doar placerea de a trai viata asa cum e ea, complicat de simpla.


Acest topic a fost editat de exergy33: 9 Nov 2008, 06:04 PM