la est de Eden... Optiuni

[Mihai]

Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui exergy33 veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

[exergy33]

@M&C
... chiar .

......................................................
Intrebare - partea a doua

De abia asteptam sa ajung acasa ca sa citesc in liniste restul versurilor.

Ambele carti mi-au placut. Coincidenta de a-i fi citit simultan pe Khayyam si Francois Villon a avut un efect straniu asupra mea. Simteam cum o forta nevazuta ma catapulteaza undeva departe in timp.
Aveam impresia ca o jumatate a creierului incearca sa reconstituie atmosfera oraselor medievale franceze in care a trait Villon in timp ce, cealalta, e preocupata cu larma bazarurilor si a caravanseraiurilor prin care isi plimbase pasii Khayyam.
Taverna reprezenta punctul comun din versurile celor doi poeti.
Locul acesta atit de hulit de clericii ambelor religii de care apartineau cei doi poeti, se transformase in versurile lor intr-un loc aproape sacru, loc in care putea fi gasit adevarul vietii si cel al mortii.

Inainte de a le da inapoi la biblioteca, in pauza mare, le-am zis colegilor mei ca am doua carti cu niste poezii interesante, si daca sunt amatori sa asculte versurile, sa raminem dupa ore in clasa ca sa le citim.

Orele s-au terminat. Unii au plecat acasa, altii, mai curiosi din fire, au ramas in clasa.
I-am dat volumul de poezie persana unei colege ce avea dictia foarte buna, ea recitind de obicei textele de la deschiderea festivitatilor scolare, si i-am aratat ce versuri sa ne citeasca.

Dinsa se asezase pe pervazul ferestrei, iar noi ne-am tras scaunele mai aproape, formind un semicerc in jurul ei.
Dupa fiecare catren citit facea pauza, nu atit ca sa-l comentam, cit sa ne oprim din ris.
Khayyam ii ridiculiza pe preotii islamici si prin versuri mestesugite arata cit de pacatosi sunt ei in raport cu 'pacatosul' de rind.
Dar el vorbea si despre neputinta de a sti ce e dincolo de moarte spunind ca fericirea e legata de placerile simple ale vietii, nu de avere, nici de stiinta nici de putere.

Aveam un coleg care facea tot timpul glume la ore. O data chiar a fost dat afara din clasa.
Se ridicase de pe scaun si se asezase pe pervaz linga colega noastra.
I-a luat cartea din mina si a inceput sa comenteze versurile.
Intradevar avea talent in a le rastalmaci.

Ca sa vezi! Cu o mie de ani in urma s-a nascut un tip destept care si-a dat seama ca viata inseamna 'guleai' nu numai 'au, vai de mine si vai, vai'.
Bravo lui! Dupa ce s-a timpit la cap cu calcule astronomice si si-a prins nasul in sinusuri si tangente, si-a dat seama cit de fraier a fost.
Noroc ca a intrat in taverna si dupa ce a dat pe git o bardaca de vin negru, ca ala de Buzau, i-a venit omului mintea la cap ... si s-a apucat sa-si traiasca viata.

Pe cuvint ca are dreptate.
Cu ce ma ajuta pe mine sa stiu ce vertebrate au trait in cernozoic, ce-i aia diateza pasiva sau ...?

Vorbele i-au fost intrerupte de profesoara de limba romana, care, nu stiu de cit timp statea in cadrul usii, fara sa o observam, pentru ca noi eram cu spatele la usa, iar usa era amplasata lateral de fereastra transformata ad-hoc in tribuna de colegii nostrii.
Ascultase toate comentariile noastre facute la misto .

... da, Razvane!
Ce-ti trebuie sa stii ce e diateza pasiva. Hai sa desfiintam gramatica, ca tot nu foloseste la nimeni. Nu?
Mamiferele traiau in cenozoic, nu in cernozoic ... nu are nici o legatura cu cuvintul cernoziom.
Dar de fapt de ce sa ne obosim materia cenusie cu astfel de informatii obositoare? Mai bine sa mergem la o tigara sau la o bere, nu-i asa?, a continuat ea ironic adresindu-i-se direct lui Razvan.

El se inrosise cu totul sub privirile profesoarei.
Avea dinsa un fel de a se uita, si fara nici un cuvint explicativ, te facea sa intelegi ca bati cu succes cimpii pe linga subiect.

El nu-i de vina, am intervenit in discutie.
Eu am adus cartile ca sa le citim in clasa.

Doamna profesoara nu se suparase pe noi. Al saselea simt imi spunea ca nu era suparata. Cel mult era mirata sa vada unde ne duce mintea.

Mi-a luat din mina cartea lui Francois Villon, s-a uitat sa vada despre ce e vorba, apoi cu un ton bine dispus a zis :

Vad ca ati pus de un cenaclu literar in toata regula, asa ca sa continuam. Continuam cu Villon.
Poftim, citeste ce-ti place, mi-a zis ea inapoindu-mi volumul

Ghinionul a facut ca am pus fisa de telefon, ca pe un semn de carte, intre paginile in care descoperisem un catren pe care doream sa-l copiez in caietul meu de compunere ...
Parca un magnet a tras coperta si a desfacut cartea exact acolo.
Am inceput sa citesc :

Patruvers

Eu sunt Francois - şi de-aia-s breaz! -
făt din Paris lângă Pontoise
În ştreang va şti bietu-mi grumaz
cât trage curul la necaz.

Toata clasa ridea cu lacrimi.
Intre timp profesoara se asezase pe scaun. Cind m-am uitat la ea am vazut ca-si ocoperise fata cu ambele palme ca sa nu o vedem cum ride.
Nu stiu ce-si inchipuia despre mine, nu stiu ce-si inchipuia despre noi in general.
Ne era profesoara doar de doua luni de zile si nu cred ca reusise sa ne cunoasca foarte bine.

In subsolul paginii era trecut textul original in franceza.
Sa citesc si catrenul in franceza?, am intrebat-o eu pe un ton extrem de serios.
Profesoara si-a desfacut larg bratele, in semn de : pe mine ma intrebi? ... sau : fa cum vrei ...

Am inceput sa citesc cu placere in franceza.

Quatrain

Je suis François, dont il me poise,
Né de Paris emprés Pontoise,
Et de la corde d'une toise
Saura mon col que mon cul poise.

Fetele chicoteau, baietii se straduiau sa para seriosi ... doamna profesoara se uita la noi zimbind.
Bine, a zis ea.
Am sa plec sa nu va incomodez cu prezenta. Continuati-va cenaclul improvizat. Nu e rau deloc.

S-a uitat din nou la mine si cu o voce cam nesigura mi-a zis : cred ca era mai bine sa te fi lasat sa citesti oribilitatile acelea despre lagarele de concentrare naziste si al doilea razboi mondial.

Mi se pare ca a trecut o vesnicie de cind mi-au fost spuse aceste vorbe.

Stiu ce m-a facut sa mi le amintesc.
Grupul de fete si baieti din fata mea. Probabil ca sunt studenti. Poate ca si ei pleaca in aceeasi directie cu mine.



Suntem la terminalul din Isfahan, capitala Persiei medievale. De acolo urmeaza sa plecam mai departe.
Unde ?
... la est de Eden. Asa am numit eu locul in care vreau sa ajung.

Acest topic a fost editat de exergy33: 18 Oct 2008, 06:21 PM