De Ce Intra Ateii Aici? Optiuni

[Chokhmah]

De ce intra ateii pe un forum dedicat credintei si religiei?

Ateii se plang ca majoritatea credinciosilor sunt infatuati si ca vor sa ii converteasca. In plus, ateii considera ca fiecare are dreptul la propria viziune asupra lumii. Din cate am vazut, majoritatea ateilor pe acest forum nu fac decat sa se ia de credinciosi, sa arate lipsa de respect fata de lucrurile pe care acestia le considera sfinte. Ateii vor sa demonstreze credinciosilor ca se inseala, pentru ca nu au dovezi fizice ale existentei lui Dumnezeu. Dar asta nu inseamna oare ca ei vor sa le schimbe credinta credinciosilor?

Dupa parerea mea, daca avem un forum dedicat fizicii de exemplu, el ar trebui frecventat de fizicieni, nu de cei care nu au nici un interes in fizica si care o dispretuiesc.

Cum se face ca ateii ii dispretuiesc pe crestinii care vor sa ii faca sa creada in Dumnezeu, si totusi intra pe forumurile lor pentru a le arata ca sunt limitati si ca isi bazeaza viata pe mituri.

[IoanV]

Si cum se impaca cu asta:

Iar pui credinta departe de adevar... Tu de unde stii ca nu e tocmai adevarul... Realitatile obiective le verifici cu stiintele, dar cele ale subiectivului si ale interactiunilor, ale efectului lor asupra noastra cu ce le masori? Dupa dimensiunea zimbetului din poze sau dupa starea de bine/rau pe care ti le aduc?

Diferenta e ca eu consider ca nu exista o religie de-a gata, ca pentru a fi ceva veritabil, cu adevarat util pentru existenta noastra, religia (sau credinta/credintele) fiecaruia trebuie sa fie in intregime personala, trecuta prin filtrul gandirii, al indoielii si al cercetarii.

Daca e trecuta prin acestei filtre e un pas inainte fata de adoptarea fara constientizare... Doar ca as impune multa exigenta aplicarii filtrelor, adica sa nu se caute prin ele doar scaparea de problemele existentiale, adica sa nu fie doar o cercetare pt. confort ci una pt. adevar.

Totusi, consider ca e de preferat ateismului. Desi ateismul, cred eu, ca e un al doilea pas spre o credinta personala, cu conditia sa nu te opresti acolo. Decat ateu, mai bine adept al religiei (cu biserica, cu icoanele si biblia ei).. desi religia e primul stadiu.

Eu am spus ca sunt de acord cu Scott Peck, care spune ca sunt 4 niveluri in cedinta (wikipedia):
Peck postulates that there are four stages of human spiritual development:
Stage I is chaotic, disordered, and reckless. Very young children are in Stage I. They tend to defy and disobey, and are unwilling to accept a will greater than their own. Many criminals are people who have never grown out of Stage I.
Stage II is the stage at which a person has blind faith. Once children learn to obey their parents, they reach Stage II. Many so-called religious people are essentially Stage II people, in the sense that they have blind faith in God, and do not question His existence. With blind faith comes humility and a willingness to obey and serve. The majority of good law-abiding citizens never move out of Stage II.
Stage III is the stage of scientific skepticism and inquisitivity. A Stage III person does not accept things on faith but only accepts them if convinced logically. Many people working in scientific and technological research are in Stage III.
Stage IV is the stage where an individual starts enjoying the mystery and beauty of nature. While retaining skepticism, he starts perceiving grand patterns in nature. His religiousness and spirituality differ significantly from that of a Stage II person, in the sense that he does not accept things through blind faith but does so because of genuine belief. Stage IV people are labelled as Mystics.
Cred ca viziunea lui e perfectibila, dar exprima niste observatii importante...

Parintii/stramosii iti ofera o religie de-a gata, te indoiesti de ea, cercetezi, ajungi poate sa o renegi (ateii), dar pe masura ce te dezvolti spiritual iti creezi propriul set de credinte, in intregime personal, probabil influentat in mare masura de credintele initiale dar trecut prin nenumarate filtre, credinte pe care nu vei mai simti nevoia sa le validezi prin ceilalti, in care vei crede pur si simplu, fara nici cel mai mic dubiu, desi nu pot fi probate, si despre care chiar nu vei simti nevoia sa discuti.

Eu simt nevoia sa discut, face parte din cercetare.. pt imbunatatire si nuantare, aprofundare...

[abis]

Iar pui credinta departe de adevar... Tu de unde stii ca nu e tocmai adevarul...

Serenity a pus-o. Intrebarea vine exact in contextul sugerat de ea: mai bine o credinta falsa, pentru starea de bine pe care ti-o da, decat niciuna.
De unde stim ca nu-i adevarul: din cercetare, evident.

am spus ca sunt de acord cu Scott Peck

Acum intelegi engleza?