Despartire |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Despartire |
28 Apr 2008, 04:43 PM
Mesaj
#1
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 2 Inscris: 28 April 08 Forumist Nr.: 11.542 |
Salut tuturor,
Nu stiu de ce am venit aici la voi, pe forum.. e adevarat, ca simt nevoia sa vorbesc cu cineva (care nu ma cunoaste) si cum mai citeam uneori parerile voastre, am decis sa va expun si problema mea. Cred ca sunt bolnav. La cap. De o perioada destul de lunga nu mai simt nimic pentru sotia mea. Absolut nimic. Mi-e complet indiferenta. Tot ce am in minte e sa plec. Sa fug cat mai departe. Si ma uit de-a lungul anilor, ca de cand suntem impreuna, cele mai "fericite" si relaxante momente, au fost cand eram singur... Suntem casatoriti de 4 ani, suntem impreuna de 7. Am citit pe net diverse pareri, si cele referitoare la faptul ca dragostea dispare dupa o perioada, nu sunt un tip tampit, cel putin nu imi par tampit, dar intre noi problema e alta... Tot incercam sa ajungem la un rezultat cu viata noastra, scoli, cursuri, diverse... si mi se pare ca-i ... "proasta".. ca nu pricepe nimic, ca nu a reusit in 10 ani sa faca nici macar un pas in fata, ca nu se ridica la nivelul meu intelectual... Si apoi, ma uit (chiar la ceea ce am scris mai sus) si mi se pare (sunt convins de fapt) ca aberez intr-una, ca spun numai tampenii.. Daca altcineva mi-ar fi spus lucrurile astea i-as fi spus sa isi vada de treaba, sa-si scoata tampeniile din cap si atata timp cat a ales calea asta sa mearga inainte ... Problema e ca mi-o spun si mie intr-una si nu reusesc sa imi revin... am incercat sa discut o eventuala separare, s-a ajuns la lacrimi, nu am mai fost in stare sa continui... Ma simt las si nu stiu incotro sa o apuc. Cand imi explic mie tot ce mi se intampla, imi dau dreptate si imi spun : asta simt, nu pot schimba. Nu imi vine nici macar sa mai incerc nici sa discut... stiu ca daca voi deschide subiectul voi termina si relatia, dar totusi, poate imi revin... Am impresia ca libertatea ce mi-ar oferi-o despartirea este de fapt ceea ce mi-am dorit mereu... Sunteti oameni maturi, trecuti prin multe (unii), nu va cer un sfat, dar o parere m-ar ajuta... Va rog, ajutati un om tampit... Multumesc. |
|
|
13 May 2008, 12:24 AM
Mesaj
#2
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 2 Inscris: 28 April 08 Forumist Nr.: 11.542 |
Am citit (aproape, recunosc) tot ce ati scris. Plec capul tacut la remarcile sarcastice, pentru ca ma simt asa cum sunt. Sunt de acord ca expunerea problemei putea fi facuta si altfel, folosind termeni mai blanzi, insa problema nu va apartine, iar eu voiam sa o expun exact asa cum o simt. Multi dintre voi ati fost aproape, cu comentariile voastre, de starea mea de spirit. Ma intreb, oare, daca eu nu mai simt (sau cel putin asa imi pare in mintea mea bolnava), ar trebui sa continui sa stau langa ea si sa ma prefac?? Sunt convins ca sunt multi care ar continua polemica in fel si chip, si bineinteles mi-ar zice sa fac asta si cealalta, insa, daca, sa zicem, imi revin, ma intorc la starea dinainte, oare, nu se va repeta totul intr-un final? Nu am cerut sa fiu judecat de voi, desi stiam ca asa se va intampla, nu am cerut nici sa filtrati cuvintele mele prin ale voastre experiente proprii desi 80% dintre voi asta ati facut, ati pornit polemici din convingeri interioare, nicidecum judecand lucrurile la rece, gadindu-va ca POATE (da, e un mare poate, o probabilitate infima) vi s-ar putea intampla unuia dintre voi... si cum ati reactiona, ce ati simti ... Convingerile in viata nu sunt niciodata de neclintit... Imi cer iertare ca revin asa tarziu, dar recunosc deschis ca inauntrul meu este o lupta continua, si in acelasi timp, cum a subliniat cineva, sunt probleme "intime" infatisate unor necunoscuti. Dar totusi asta cautam. De ce nu am mai intrat pe forum? Am evitat, fiindu-mi rusine de rusinea mea... Imi cer iertare ca mai devreme la randu-mi v-am scos ochii, dar prin prisma ochilor mei (cu o dioptrie destul de avansata) am spus ce-am observat la voi...
Iertati-ma si ca nu am dat raspuns tuturor intrebarilor ce mi-ati pus, dar unele dintre ele sunt irelevante... Multumesc. |
|
|
13 May 2008, 08:00 AM
Mesaj
#3
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 151 Inscris: 20 May 06 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 8.274 |
Am citit (aproape, recunosc) tot ce ati scris. lost, ba bine ca ai reaparut ..clona, neclona, important este faptul ca in spatele contului se afla un om ..si problemele lui bine ar fi sa-ti raspunzi la cateva intrebari....cum ar fi: in ce sens nu mai simti nimic pentru sotia ta?..nu te mai atrage ca femeie? sau nu mai gasesti nimic placut in felul ei de a fi? compania ei ti-a devenit total indiferenta?.. ti-e jena cu ea in societate?..nici macar un dram de simpatie ori obisnuinta placuta nu mai exista?....nimic nimic?..singuratatea nu este intotdeauna solutia ideala…inlocuirea da, poate fi o solutie dar peste cativa ani poti ajunge in acelasi punct ..si-apoi, esti convins ca odata reajuns singur vei percepe viata exact ca acum N ani ? acum te afli in alta etapa, alta conjunctura..anii ce-au trecut nu mai pot fi retraiti intocmai..te rog sa te gandesti la acest aspect…numai bine iti doresc Acest topic a fost editat de Michaela*: 13 May 2008, 08:01 AM -------------------- prietenia-adevarata continua sa existe chiar si la distanta |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 14 May 2024 - 10:24 PM |