Despartire |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Despartire |
28 Apr 2008, 04:43 PM
Mesaj
#1
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 2 Inscris: 28 April 08 Forumist Nr.: 11.542 |
Salut tuturor,
Nu stiu de ce am venit aici la voi, pe forum.. e adevarat, ca simt nevoia sa vorbesc cu cineva (care nu ma cunoaste) si cum mai citeam uneori parerile voastre, am decis sa va expun si problema mea. Cred ca sunt bolnav. La cap. De o perioada destul de lunga nu mai simt nimic pentru sotia mea. Absolut nimic. Mi-e complet indiferenta. Tot ce am in minte e sa plec. Sa fug cat mai departe. Si ma uit de-a lungul anilor, ca de cand suntem impreuna, cele mai "fericite" si relaxante momente, au fost cand eram singur... Suntem casatoriti de 4 ani, suntem impreuna de 7. Am citit pe net diverse pareri, si cele referitoare la faptul ca dragostea dispare dupa o perioada, nu sunt un tip tampit, cel putin nu imi par tampit, dar intre noi problema e alta... Tot incercam sa ajungem la un rezultat cu viata noastra, scoli, cursuri, diverse... si mi se pare ca-i ... "proasta".. ca nu pricepe nimic, ca nu a reusit in 10 ani sa faca nici macar un pas in fata, ca nu se ridica la nivelul meu intelectual... Si apoi, ma uit (chiar la ceea ce am scris mai sus) si mi se pare (sunt convins de fapt) ca aberez intr-una, ca spun numai tampenii.. Daca altcineva mi-ar fi spus lucrurile astea i-as fi spus sa isi vada de treaba, sa-si scoata tampeniile din cap si atata timp cat a ales calea asta sa mearga inainte ... Problema e ca mi-o spun si mie intr-una si nu reusesc sa imi revin... am incercat sa discut o eventuala separare, s-a ajuns la lacrimi, nu am mai fost in stare sa continui... Ma simt las si nu stiu incotro sa o apuc. Cand imi explic mie tot ce mi se intampla, imi dau dreptate si imi spun : asta simt, nu pot schimba. Nu imi vine nici macar sa mai incerc nici sa discut... stiu ca daca voi deschide subiectul voi termina si relatia, dar totusi, poate imi revin... Am impresia ca libertatea ce mi-ar oferi-o despartirea este de fapt ceea ce mi-am dorit mereu... Sunteti oameni maturi, trecuti prin multe (unii), nu va cer un sfat, dar o parere m-ar ajuta... Va rog, ajutati un om tampit... Multumesc. |
|
|
(Afrodita) |
12 May 2008, 08:32 PM
Mesaj
#2
|
Guests |
Mai, da' ce-ati mai sarit cu postarile dupa ce-am sarit eu cu gura Brava copii, asa se face, ca era plictiseala mare pe Han altfel
Sa va iau pe rand: Nevvermind: Oops, ai aflat acum din fraza de mai sus de ce am fost sarcastica. Ohh, well, uite ca macar a mers. Si nu ma pot aPtine sa fiu sarcastica mai, cand vad cum se predica niste idei mai vechi de 2000 ani, cand traim intr-o lume in continua schimbare si care nu mai accepta nimic mai vechi de 1 an. Ce vrei sa fac daca nu suport sa vad cum se apuca unii sa sara cu gura: ba despre ce minunat e Dumnezeu, ba ca familia trebuie sa fie neaparat cu tidula de la primarie, ba ca animala din casa vrea sa faca 7,000 de copii ca sa-i fie omorati de soarta si tot asa. In momentul in care sunt postate cuvinte ce se vor a fi absolute si definitive si singurele corecte - uite ca nu pot nici sa tac, nici sa dau din cap de-acord, nici sa-mi vad de ale mele. Ca asa cum oricine are dreptul la parerea proprie s-o expuna unde vrea, asa am si eu dreptul si intentionez sa ma folosesc de el. Si daca e oama experimentata cu o mie de ani de experienta in carca si tot nu are dreptul sa vorbeasca de sus, ca oricine vorbeste de sus va primi sictir si sarcasm de la mine si de la altii ce nu suporta vorbitul de sus Si eu iti spun ca mie nu-mi pasa de orice simbol ar avea hartia aia in societate si ca nu imi pasa de ea nici cat s-o folosesc la buda (nu de alta da' am impresia ca zgarie si nu am chef de senzatii tari pe buda). In rest - de acord cu ce-ai zis tu, ai reusit sa insumezi frumos majoritatea cazurilor posibile, dar tot ti-au mai scapat cateva Dar totusi raman la ideea mea: daca oamenii n-ar mai fi presati de societate sa isi lege hartia aia de gat, poate ca ar "legaliza" mai multi relatiile lor, stiind ca daca fac asta nu e sfarsitul lumii si daca nu va merge la un moment dat - nu vor fi blamati de aceeasi societate care ii obliga mai mult sau mai putin sa se inhame la jugul hartiei. Michaela*: Stai sa vezi cat scriu acuma De acord in descrierea lui musiu "lost". The Dude: QUOTE Arati mult mai mult decat ai vrea...in fapt arati (indecent) chiar totul. Ba ma scuzi, da' pana ai sa vezi tu totul despre mine, mai ai de mancat multa mamaliga. Cat despre cat de indecent arat sau nu ce am de aratat - cred ca ar trebui sa mai citesti neste chestii ale unora pe Han si atunci ai sa-ti redefinesti cuvantul "indecenta" sau cel putin n-ai sa-l mai folosesti referitor la mine. QUOTE Daca pentru tine dragostea incape in standarde din astea prafuite de gen: respect reciproc, intelegere si bla, bla, bla, atunci impasul in care te afli e mult mai adanc decat am crezut. Ce spui tu se refera la un parteneriat si merge de minune in afaceri. Nu omule, da-l dracu' de respect, da-o-n colo de intelegere, ce mai? Ca n-ai nevoie de ele, da-le dreq ca poti trai si fara... Mda... Ca n-am spus despre "a-ti pasa mai mult de alalaltu decat de tine" - n-am zis-o pentru ca asta era subinteleasa... Insa asta nu vine fara respect si fara intelegere si fara afectiune si fara sentimente adevarate. Culmea e ca fix cuvintele astea le-au folosit si femeile cu experienta mai multa decat a mea de pe Han, da' lor nu le-ai mai zis ca au standarde prafuite... Ma intreb cat de ipocrit poti tu sa fii... Desi parca nu prea ma intereseaza... Si logic ca impasul in care ma aflu e mai adanc decat poti tu crede, pentru simplul motiv ca nu poti citi in sufletul meu oricat de mult m-ai citi pe Han, insa motivele enumerate de tine nu sunt cauza impasului meu. Si faptul ca dragostea nu incape in cuvinte - ok, de acord, dar cand dezbati o tema, atunci incerci sa gasesti cuvinte. Mai mult sau mai putin potrivite - asta depinde de multi factori, da' nush cum sa zic ca nu esti tu calaul suprem, intelegi? Doh! Bineinteles ca m-am schimbat in cei 5 ani in care vin si plec de pe Han. Ca s-au intamplat multe in 5 ani. Insa nu sunt multi oameni deschisi la schimbare (exemplu Michaela* care-si va creste copii cu ideile ce le are dansa => inca o generatie care va fi auzit ceva in casa si va fi vazut cu totul altceva afara). Cat de adanc ai sapat ca sa aflii cat m-am schimbat eu in 5 ani, desi tu esti aici doar de 2? Sau esti cumva o clona a cuiva de-l stiu eu mult prea bine? Si daca schimbarea e simpla, mai ales a mentalitatilor, cum de nu s-a schimbat mentalitatea in Ro in ultimii 20 ani? Ca pe alt topic spuneai ca nu se schimba lucrurile asa usor... Vezi cum te contrazici singur? Mda... Abis, coconut si restul (ca nu mai am timp acum): mi-a placut cum a-ti judecat Si mai ales ca v-ati spus parerile. Frumos Acest topic a fost editat de Afrodita: 12 May 2008, 08:34 PM |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 14 May 2024 - 12:59 AM |