Despartire Optiuni

[lost]

Salut tuturor,

Nu stiu de ce am venit aici la voi, pe forum.. e adevarat, ca simt nevoia sa vorbesc cu cineva (care nu ma cunoaste) si cum mai citeam uneori parerile voastre, am decis sa va expun si problema mea. Cred ca sunt bolnav. La cap. De o perioada destul de lunga nu mai simt nimic pentru sotia mea. Absolut nimic. Mi-e complet indiferenta. Tot ce am in minte e sa plec. Sa fug cat mai departe. Si ma uit de-a lungul anilor, ca de cand suntem impreuna, cele mai "fericite" si relaxante momente, au fost cand eram singur... Suntem casatoriti de 4 ani, suntem impreuna de 7. Am citit pe net diverse pareri, si cele referitoare la faptul ca dragostea dispare dupa o perioada, nu sunt un tip tampit, cel putin nu imi par tampit, dar intre noi problema e alta... Tot incercam sa ajungem la un rezultat cu viata noastra, scoli, cursuri, diverse... si mi se pare ca-i ... "proasta".. ca nu pricepe nimic, ca nu a reusit in 10 ani sa faca nici macar un pas in fata, ca nu se ridica la nivelul meu intelectual... Si apoi, ma uit (chiar la ceea ce am scris mai sus) si mi se pare (sunt convins de fapt) ca aberez intr-una, ca spun numai tampenii.. Daca altcineva mi-ar fi spus lucrurile astea i-as fi spus sa isi vada de treaba, sa-si scoata tampeniile din cap si atata timp cat a ales calea asta sa mearga inainte ... Problema e ca mi-o spun si mie intr-una si nu reusesc sa imi revin... am incercat sa discut o eventuala separare, s-a ajuns la lacrimi, nu am mai fost in stare sa continui... Ma simt las si nu stiu incotro sa o apuc.
Cand imi explic mie tot ce mi se intampla, imi dau dreptate si imi spun : asta simt, nu pot schimba. Nu imi vine nici macar sa mai incerc nici sa discut... stiu ca daca voi deschide subiectul voi termina si relatia, dar totusi, poate imi revin... Am impresia ca libertatea ce mi-ar oferi-o despartirea este de fapt ceea ce mi-am dorit mereu...

Sunteti oameni maturi, trecuti prin multe (unii), nu va cer un sfat, dar o parere m-ar ajuta...

Va rog, ajutati un om tampit...

Multumesc.

[(Afrodita)]

Mai, mai ce amuzant e cum ma cunoasteti voi pe mine, desi habar n-aveti cine sunt, ce vreau si ce gandesc!

Sa fiti sanatosi atoatestiutorilor!

Nevvermind: una e sa nu vezi defectele si sa iubesti pe careva si alta e sa traiesti c-o "proasta" 7 ani si sa nu-ti dai seama, mai ales daca tu esti "dashtept" - asa cum zice musiu lost ca e el. Cum de-a putut sta cu "proasta" 7 ani daca intelectual nu sunt compatibili? Mda.. No comment, ca vad ca va doare daca ma apuc io de comentat.

Michaela* : nu stiu cum n-ai oPservat tu ca eu am mai scris si la alte topicuri: de animale, de politici, de sex, de carti, de filme, de filozofii, etc, etc, etc. Nu-s numita cea mai activa forumista degeaba. Si nu stiu cum sa spun, da' fiecare are dreptul de-a posta unde vrea el/ea - indiferent ca e un singur subiect sau 7 mii.
Si nu, nu-mi cunosti opiniile Michaela*, cunosti doar o mica parte din ele, acea parte ce-o arat cand postez. Mai departe de atat nu cunosti nimic!

Nici eu n-am de gand sa intru in polemici cu nimeni si de asemenea am fost educata ca si tine: ca trebuie sa te mariti ca femeie pana la varsta de 30 ani, ca daca nu inseamna ca ceva nu-i in regula cu tine, ca daca nu esti maritata da' traiesti cu barbatu atunci esti pacatoasa si tot asa. BULLSHIT! Daca nu-s de acord cu casatoria de gura lumii, n-am spus ca nu-s de acord cu casatoria! Vezi? Nici macar ce scriu nu pricepi, darmite sa mai pricepi dincolo de cuvintele mele! AM zis ca nu-s de-acord cu rahatul asta in care societatea te priveste stramb ca traiesti in concubinaj, desi exista dragoste si respect si toate necesare in relatia respectiva. Ma rog, nu ma mai repet, ca nu bate clopotul de o suta de ori pentru o baba surda (e o vorba din batrani, nu o jignire personala).

De asemenea: nu am spus ca omul nu face compromisuri. Doar ca am spus ca intr-o casatorie si cu copii compromisurile de le faci sunt diferite decat cele ce le-ai face intr-un concubinaj, la modul ca accepti ceea ce nu ai acepta in a doua situatie.

De unde stii tu ce si cum regreta concubinii? Ca doar n-ai trait in concubinaj, nu? Ca tu crezi in casatorie si te-ai maritat intre timp (banuiesc). Sincera sa fiu - din ce-am auzit de la toate cunostintele ce au trait in concubinaj - singurul regret pe care-l au e ca nu s-au despartit mai devreme, nu ca s-ar fi despartit. Dar deh, de dragul de-a fi contra logic ca n-ai sa spui ca si tu ai intalnit cazuri de genul, nu?

Hani, io nu-s marcata de nici o poveste trista. Eu sunt eu, cu convingerile si ideile mele capatate de-a lungul vietii, nu numai dintr-o poveste. Cum am spus: n-am blamat familia, casatoria - ci cum sunt ele privite de o societate invechita si inglodata in preconcepte idioate, aparute pentru a controla multimea de prosti. Deci am blamat o "cultura" legata de casatorie, nu casatoria in sine (sa ma mai repet????)

Ce tinzi tu sa crezi si ce exista sunt chestii total diferite. Nu stiu in ce tara traiesti tu sau in ce zona a Romaniei, dar eu rar am intalnit personaje care sa provina din ceea ce numim mandrii ca a fi o "familie normala". Ah si doar asa, ca idee, in UK sunt mai multe mame singure la varste relativ fragede decat casatorii. Ah da si mai multe divorturi decat casatorii. 16,000 de fete cu varste cuprinse intre 16 si 18 ani sunt bagate la inchisoare pentru atac la persoana si alte chestii violente de genul. Toate provin din familii ori despartite ori in care parintii s-au casatorit de gura lumii ca era mama gravida. (A fost o stire despre asta la radio acum 3 zile).

Nu, viziunea noua a tineretului n-are nici o legatura cu buletinul si identitatea sociala, ci are legatura cu adevaratele valori, ca: dragoste sincera, respect reciproc, intelegere, familie in adevaratul sens al cuvantului, insa nu neaparat cu nenorocita de hartie care e mai mult o piatra pe umeri decat dovada iubirii dintre cei doi. Si mult mai multe decat astea ce le-am zis, dar deh, n-ai cum schimba mentalitatile invechite si adanc radacinate in creieri, decat dupa ce trec vreo 3-4 generatii ce privesc lucrurile la fel, cel putin...

Ups, iara am scris prea mult si iara n-o sa ma priceapa nimeni... Mai, mai, mai....

[The Dude]

Si nu, nu-mi cunosti opiniile Michaela*, cunosti doar o mica parte din ele, acea parte ce-o arat cand postez. Mai departe de atat nu cunosti nimic!

Arati mult mai mult decat ai vrea...in fapt arati (indecent) chiar totul.

...adevaratele valori, ca: dragoste sincera, respect reciproc, intelegere, familie in adevaratul sens al cuvantului, insa nu neaparat cu nenorocita de hartie care e mai mult o piatra pe umeri decat dovada iubirii dintre cei doi.

Tu acuma vorbesti serios sau ne testezi limita la toleranta ???
Daca pentru tine dragostea incape in standarde din astea prafuite de gen: respect reciproc, intelegere si bla, bla, bla, atunci impasul in care te afli e mult mai adanc decat am crezut. Ce spui tu se refera la un parteneriat si merge de minune in afaceri. Pentru noi astialaltii (si imi place sa cred ca suntem cei mai multi) dragostea nu incape in cuvinte si nu are nevoie de certificari prin gesturi si atitudini. Dragoste este atunci cand esti mai ingrijorat de persoana iubita decat de propria persoana. As vrea sa pot sa iti zic cum vine asta dar atunci cand comentez subiectul constat de fiecare data ca n-am vorbele cu mine...

n-ai cum schimba mentalitatile invechite si adanc radacinate in creieri, decat dupa ce trec vreo 3-4 generatii ce privesc lucrurile la fel, cel putin...

Eroare....Tu isati te-ai schimbat considerabil in cei 5 ani de han. As indrazni sa zic ca esti chiar o alta persoana. In pelegrinarile mele am lucrat odata pentru americani la Baia Mare. Era un santier. Ii imbracu pe muncitori, ii spalau ii calcau, le plateau pretul corect si ii hraneau cum se cuvine... si sti ce ??? Au facut din ei americani in numai cateva luni...Gandeau americaneste, se comportau americaneste..Le preluasera si stilul si sarbatorile si mentalitatea..Pana la urma e atat de simplu.....

Acest topic a fost editat de The Dude: 12 May 2008, 09:32 AM