Despartire Optiuni

[lost]

Salut tuturor,

Nu stiu de ce am venit aici la voi, pe forum.. e adevarat, ca simt nevoia sa vorbesc cu cineva (care nu ma cunoaste) si cum mai citeam uneori parerile voastre, am decis sa va expun si problema mea. Cred ca sunt bolnav. La cap. De o perioada destul de lunga nu mai simt nimic pentru sotia mea. Absolut nimic. Mi-e complet indiferenta. Tot ce am in minte e sa plec. Sa fug cat mai departe. Si ma uit de-a lungul anilor, ca de cand suntem impreuna, cele mai "fericite" si relaxante momente, au fost cand eram singur... Suntem casatoriti de 4 ani, suntem impreuna de 7. Am citit pe net diverse pareri, si cele referitoare la faptul ca dragostea dispare dupa o perioada, nu sunt un tip tampit, cel putin nu imi par tampit, dar intre noi problema e alta... Tot incercam sa ajungem la un rezultat cu viata noastra, scoli, cursuri, diverse... si mi se pare ca-i ... "proasta".. ca nu pricepe nimic, ca nu a reusit in 10 ani sa faca nici macar un pas in fata, ca nu se ridica la nivelul meu intelectual... Si apoi, ma uit (chiar la ceea ce am scris mai sus) si mi se pare (sunt convins de fapt) ca aberez intr-una, ca spun numai tampenii.. Daca altcineva mi-ar fi spus lucrurile astea i-as fi spus sa isi vada de treaba, sa-si scoata tampeniile din cap si atata timp cat a ales calea asta sa mearga inainte ... Problema e ca mi-o spun si mie intr-una si nu reusesc sa imi revin... am incercat sa discut o eventuala separare, s-a ajuns la lacrimi, nu am mai fost in stare sa continui... Ma simt las si nu stiu incotro sa o apuc.
Cand imi explic mie tot ce mi se intampla, imi dau dreptate si imi spun : asta simt, nu pot schimba. Nu imi vine nici macar sa mai incerc nici sa discut... stiu ca daca voi deschide subiectul voi termina si relatia, dar totusi, poate imi revin... Am impresia ca libertatea ce mi-ar oferi-o despartirea este de fapt ceea ce mi-am dorit mereu...

Sunteti oameni maturi, trecuti prin multe (unii), nu va cer un sfat, dar o parere m-ar ajuta...

Va rog, ajutati un om tampit...

Multumesc.

[(Afrodita)]

Un an nu este suficient pentru a afla defectele majore. Cunosc cazuri in care ori el ori ea si-au ascuns adevaratul caracter pentru mai bine de un an - adica pentru 3-4 sau chiar 7.

In cazul meu primul an e mereu relativ ok, e anul in care pot trai cu defectele celuilalt. Abia anul doi e cel decisiv, in care ma decid daca vreau sa traiesc toata viata cu defectele ceuilalt sau nu. Si ca mine sunt multi si multe. Ca sa nu mai spun ca sunt si mai multi care n-au habar ce vor si un an sau 2 e prea putin timp pentru a-si da seama.

De ce sa "legalizez" respectul si dragostea? Astea nu se vad si fara "legalizare"? Sau crezi tu ca devin mai puternice si mai importante dupa legalizare?

Nu este nici jena, nici rusine, nici frica de legalizare, ci este o reactie normala a lumii in care traim si o reactie practica a celor care isi recunosc in primul rand lor insisi ca omul este schimbator, ca nu poti jura pentru un viitor etern in conditiile in care nu esti sigur ca vei simti la fel si peste 3 luni. Si chiar daca esti convins ca vei simti la fel si peste 5 ani si viata tot iti da un bobarnac si ajungi la divort si la batai de cap tocmai pentru a ti se demonstra ca nu esti atoatestiutor si atotstapanitor.

Recunoastere sociala stabila??? Priviti cu alti ochi de semenii lor??? Pai oamenii se casatoresc pentru gura si ochii lumii sau din dragoste si respect cum ai spus mai sus? Astea cu recunoasterea si alt statut si privirea semenilor sunt niste tampenii extrem de mari care pun o imensa presiune pe umerii tuturor necasatoritilor, in loc sa fie in stare sa-si vada de relatiile lor nestingheriti! Semenii ar trebui sa-si vada dracu' de borsul lor, nu de-al altora si de cat de legal sau ilegal si-o pun doi in casa lor!! Oamenii ar trebui sa aprecieze respectul, dragostea, afinitatea, intelegerea, etc, etc. dintr-un cuplu, indiferent cat de "legalizat" sau nu ar fi el! Din cauza preconceptiilor stupide ca cele exprimate mai sus s-a ajuns de rata divorturilor e mai mare decat a casatoriilor, rata parintilor singuri (mame, tati de-o potriva) e in continua crestere, rata copiilor nenorociti psihic e la cote alarmante si alte alea! Mai da-ti-le naibii de preconceptii si vede-ti-va de propria ograda si nimic mai mult, ca atunci altii isi vor putea trai si ei viata cum vor ei si cum le e lor bine, in concubinaj sau nu, casatoriti sau nu, singuri sau cu multipli parteneri sau nu!

Mai multe drepturi decat cei necasatoriti? Asta e deja in schimbare. Si e in schimbare si aici in vest si se va schimba si in est curand, slava domnului!

Oamenii casatoriti mai toleranti? Ba mai bine zis mai legati de maini si de picioare, caci nu vor sa treaca prin calvarul unui divort si atunci fac compromisuri pe care altfel nu le-ar face nici morti! Asta nu e viata!

Responsabil poti fi si daca esti necasatorit, la fel neresponsabil poti fi si casatorit. Cati oameni casatoriti n-au amanti/amante si ii doare-n cur de soarta copiilor/partenerului? Iti spun eu: groaznic de multi!

La fel si cu egoismul...

Legat de domnu' ce-a deschis subiectul: daca esti tu atat de "dashtept" cum pisicii mei ai stat cu o "proasta" 7 ani?? Asta nu spune prea multe lucruri bune nici despre caracterul tau, nici despre marea si minunata minte de-o ai, nici despre gusturile tale... Sincera sa fiu, sper ca "proasta" se desteapta curand si-ti trage un sut in cur, ca-l meriti pe deplin!

[nevvermind]

Awwww, Afrodita a luat-o personal... Si cica nu poti afla despre o persoana numai din citit...

Dar, vai, don'soara:
1

Un an nu este suficient pentru a afla defectele majore. Cunosc cazuri in care ori el ori ea si-au ascuns adevaratul caracter pentru mai bine de un an - adica pentru 3-4 sau chiar 7.

Daca 1, atunci de ce:

Legat de domnu' ce-a deschis subiectul: daca esti tu atat de "dashtept" cum pisicii mei ai stat cu o "proasta" 7 ani??

Afrodita, a fi indragostit inseamna a supraestima (vezi defecte obiectiv cand esti indragostit?). Iubesti de fapt un simbol (a ceea ce vrei tu sa iubesti). Revenirea la realitate se face in timp si cu o rapiditate ce depinde de ambii. C-o fi sau nu veridic ce spune tipul, nu stiu, dar... se poate.