Despartire |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Despartire |
28 Apr 2008, 04:43 PM
Mesaj
#1
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 2 Inscris: 28 April 08 Forumist Nr.: 11.542 |
Salut tuturor,
Nu stiu de ce am venit aici la voi, pe forum.. e adevarat, ca simt nevoia sa vorbesc cu cineva (care nu ma cunoaste) si cum mai citeam uneori parerile voastre, am decis sa va expun si problema mea. Cred ca sunt bolnav. La cap. De o perioada destul de lunga nu mai simt nimic pentru sotia mea. Absolut nimic. Mi-e complet indiferenta. Tot ce am in minte e sa plec. Sa fug cat mai departe. Si ma uit de-a lungul anilor, ca de cand suntem impreuna, cele mai "fericite" si relaxante momente, au fost cand eram singur... Suntem casatoriti de 4 ani, suntem impreuna de 7. Am citit pe net diverse pareri, si cele referitoare la faptul ca dragostea dispare dupa o perioada, nu sunt un tip tampit, cel putin nu imi par tampit, dar intre noi problema e alta... Tot incercam sa ajungem la un rezultat cu viata noastra, scoli, cursuri, diverse... si mi se pare ca-i ... "proasta".. ca nu pricepe nimic, ca nu a reusit in 10 ani sa faca nici macar un pas in fata, ca nu se ridica la nivelul meu intelectual... Si apoi, ma uit (chiar la ceea ce am scris mai sus) si mi se pare (sunt convins de fapt) ca aberez intr-una, ca spun numai tampenii.. Daca altcineva mi-ar fi spus lucrurile astea i-as fi spus sa isi vada de treaba, sa-si scoata tampeniile din cap si atata timp cat a ales calea asta sa mearga inainte ... Problema e ca mi-o spun si mie intr-una si nu reusesc sa imi revin... am incercat sa discut o eventuala separare, s-a ajuns la lacrimi, nu am mai fost in stare sa continui... Ma simt las si nu stiu incotro sa o apuc. Cand imi explic mie tot ce mi se intampla, imi dau dreptate si imi spun : asta simt, nu pot schimba. Nu imi vine nici macar sa mai incerc nici sa discut... stiu ca daca voi deschide subiectul voi termina si relatia, dar totusi, poate imi revin... Am impresia ca libertatea ce mi-ar oferi-o despartirea este de fapt ceea ce mi-am dorit mereu... Sunteti oameni maturi, trecuti prin multe (unii), nu va cer un sfat, dar o parere m-ar ajuta... Va rog, ajutati un om tampit... Multumesc. |
|
|
28 Apr 2008, 05:12 PM
Mesaj
#2
|
|
Vornic Grup: Membri Mesaje: 477 Inscris: 14 July 05 Din: botosani Forumist Nr.: 6.616 |
@lost,in primul rand tin sa-ti urez un bun venit la han si Hristos a inviat.
Cand te-ai casatorit era aceiasi situatie?banuiesc ca nu.Din punctul meu e vedere casnicia e ca o caruta(sa nu razi),era una din multele vorbe de duh ale bunicului meu,impreuna trebuie sa urmati acelasi drum;daca unu o ia haisa si unu tala nu iesiti la capat,se destrama.Tu zici ca ii esti superior prin intelect,gandire,formare profesionala bla bla bla.De ce nu ii oferi si ei posibilitatea de a se perfectiona,de a-si dezvolta capacitatile?Te-ai gandit ca s-ar putea sa se simta suprimata de falsa ta superioritate?Daca am inteles bine este o fire sensibila,genul care da tot fara sa ceara nimic,are nevoie de ajutorul tau pentru a se ridica.Sunt multe de spus,eu nu sunt nici pe departe cel mai potrivit in a-mi da cu parerea asa ca nu lua prea mult in considerare aceste randuri. Sunt consilieri familiari,psihologi specializati pe aceste probleme,cel mai indicat ar fi sa iei legatura cu unul dintre ei. p.s: nu te cunosc dar iti cer sa te gandesti bine inainte de a arunca in aer casnicia si viata sotiei tale. -------------------- prietenii sunt la fel ca umbrelele:atunci cand ploua nu gasesti nici una
|
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 14 May 2024 - 01:26 AM |