Insemnele Distinctiei Optiuni

[The Dude]

Cu foarte multa vreme in urma am avut marea cinste, dar si deosebita placere de a veni in contact direct cu Altetea Sa Printul de Bavaria, presedintele onorific al Fundatiei Nymphenburg Hilfsverein, venit in Romania intr-o vizita in scopuri caritabile.

Era imediat dupa revolutie, si astfel de gesturi devenisera aproape comune.

Sigur nu ma pregateam sa il vad descinzand in armura din microbuzul care l-a adus, impreuna cu o intreaga suita, dar m-am simtit frustrat si inselat in asteptarile mele cand am descoperit ca printul era un batranel coroiat, imbracat destul de aiurea si foarte retinut.

A urmat un fel de sedinta la care am avut parte de o pozitie destul de buna pentru a il putea studia mai pe indelete.

Imi amintesc ca unul din primele lucruri care m-au socat a fost inelul pe care il purta pe degetul mic al mainii drepte. Era pentru mine simbol al unei mari "tzaranii", pentru ca nu il deosebeam cu nimic de ghiulurile pe care le-au purtat din totdeauna in acelasi mod tot felul de bacani, carciumari, macelari, aprozaristi si mai recent il poarta acum manelistii si patronii.

Apoi au fost pantofii. Destul de prafuiti ei erau din piele intoarsa, si continuau niste pantaloni din velur reiat la randul lor destul de ponositi.
Haina de piele era insa intr-o croiala mai placuta dar si ea era destul de uzata pe la maneci si pe la guler. Totul era in tonuri de maron.

Peste ani am aflat insa ca inelul purtat pe degetul mic al mainii drepte indica apartenenta la un ordin cavaleresc. In Franta el chiar asa se si numeste: "La Chevalerie".
Simbolul merge mai departe si indica in ce grad si carui ordin apartine purtatorul.
Eu insumi am ajuns in posesia a doua astfel de inele de aur, unul cu o piatra neagra (onix) slefuita in 20 de fatete, care corespunde Ordinului Masonic, gradului 20, cel de Maestru ad Vitam, si un altul tot din acelasi Ordin pentru gradul 30 de Cavaler Kadosh.

Tot dupa o lunga perioada de timp am aflat ca haina din piele intoarsa pe care Printul o purta, ca si pantofii acestuia, erau Timberland, si ca pentru a patina anumite parti ale ei fusesera necesare procedee de imbatranire speciale, astfel ca, in final, haina sa ii dea celui care o poarta o anumita imagine.

Intre toate m-a mai vrajit si stiloul cu care la un moment dat a semnat niste acte. Era un Mont Blank Meisterstuck, dar la vremea aia nici asta nu stiam.
M-a surprins doar ca avea stilou si nu pix.

Desi imaginea Printului m-a dezamagit initial, parerea cu care am ramas la sfarsitul scurtei vizite a fost una de mare apreciere.
Cred ca fara sa stiu fiinta mea a receptat mesajele din vestimentatia Printului si le-a perceput mult mai corect decat mine.

Lumea e plina de astfel de simboluri ce trec de cele mai multe ori pe langa noi neobservate, sau nedeslusite cum trebuie.

Le-am numit "insemnele distinctiei" si va invit in acest topic sa le descoperim impreuna...

Acest topic a fost editat de The Dude: 28 Jan 2008, 05:10 PM

[mutulica]

deja de la distinctie s-a ajuns la resurse umane...
m-as intoarce la primul mesaj al lui The Dude... pentru mine e un deja vu... omul pe care l-am intalnit eu nu era un aristocrat ci mai degraba un burghez, purta semnele distinctiei si eu le-am ignorat atunci la fel cum a facut The Dude...
as spune insa ca semnele distinctiei nu stateau in marca de ceas, de stilou, hainele purtate (pentru mine saville row nu insemna absolut nimic la ora aia) ci in modul in care omul le purta. le avea si le folosea ca pe niste instrumente de care avea nevoie, si nu ca pe niste insigne de aratat ca sa epateze; distinctia se simtea din modul lui de a fi, din faptul ca putea obtine mai mult dintr-o ridicare de spranceana decat o gramada de urlete colerice
a fost unul dintr-o lunga lista de personaje... si pot spune ca am invatat sa apreciez oamenii care au calitatea de a se distinge in multime. unii se nasc cu asa o calitate,altii sunt educati sa fie asa (mai ales prin mediile aristocrate sau academice) iar altii ii vor imita si vor arata ca niste sorcove


legat de parteacu HR-ul...as spune ca cel mai mult conteaza la ora asta inteligenta emotionala, si capabilitatile de PR. oricat de bine pregatiti am fi pentru un job, important este si cum ne vindem la primele intalniri. oamenii aia nu angajeaza un robot ci un viitor coleg, iar cel ce da decizia finala are nevoie de cineva care sa se muleze pe stilul lui - de ex daca e o persoana mai directa va evita pe cei ce par mai alunecosi
uneori e chiar mai bine sa nu iei jobul, chiar daca esti calificat,pentru ca se poate transforma intr-un cosmar dupa aceea...
si aici nu vorbim de distinctie, sau de altceva... vorbim pur si simplu de o piata a muncii cu cerere si oferta. cand ai de unde alege, alegi... cand nu ... iei si ce gasesti

[Michaela*]

as spune insa ca semnele distinctiei nu stateau in marca de ceas, de stilou, hainele purtate (pentru mine saville row nu insemna absolut nimic la ora aia) ci in modul in care omul le purta. le avea si le folosea ca pe niste instrumente de care avea nevoie, si nu ca pe niste insigne de aratat ca sa epateze; distinctia se simtea din modul lui de a fi, din faptul ca putea obtine mai mult dintr-o ridicare de spranceana decat o gramada de urlete colerice
a fost unul dintr-o lunga lista de personaje... si pot spune ca am invatat sa apreciez oamenii care au calitatea de a se distinge in multime. unii se nasc cu asa o calitate,altii sunt educati sa fie asa (mai ales prin mediile aristocrate sau academice) iar altii ii vor imita si vor arata ca niste sorcove

buna dimineata, mutulica...la pranz ce-i drept dar eu am fost lenesa azi si m-am trezit dupa ceasurile 11-fix ...ai scris despre 'distinctia nativa'... aceasta distinctie o au foarte putini oameni..putini dintre noi sunt inzestrati cu aceasta calitate..trebuie sa recunosc ca oamenii distinsi din nascare m-au impresionat intodeauna..am intalnit de exemplu distinctie la oameni foarte simpli, oameni care nu aveau nici o legatura cu mediul aristocratic, vorba ta, sau cu o educatie aleasa...distinctia se primeste ca dar de la 'mama natura' sau poate fi dobandita prin educatie, cu conditia sa existe mediu prielnic dar mai ales un 'fond bun'