Si Zeii Mor, fragmente din capitol, Vol. "Arta deceptiei" Optiuni

[Andrei Pavel]

Şi zeii mor



În pragul altei lumi şi zeii mor,
lăsând în urmă doar ţărână.
Timpul, zâmbind nepăsător
nu va întinde nici-o mânã.

Sã nu te-nchini pe trepte şi în zbor
sã nu-ti faci chip cioplit din mine,
sunt doar un idol, ce nepăsător
îmbracă totul în suspine.
Dar sã nu uiţi nicicând acel fior,
de la săruturi îndelung schimbate,
nici când simţeai acel covor
cu tâlcuri din tăceri îndepărtate.
Să uiţi ce-nseamnă a-ţi fi dor,
sã nu-ţi faci chip cioplit din amintire
căci va cădea precum un meteor
şi va lăsa în urmã doar ruine.

Îţi va rămâne un banal decor,
ce va fi străbătut de gânduri.
În pragul altei lumi si zeii mor
de-amarul sfânt, gustat în mii de rânduri.

[Andrei Pavel]

Credinţă



Ce-s oare Raiul, Iadul, om rău sau un om bun?
Ce este credinciosul sau ce e un păgân?
Credinţa însăşi este că ai un singur Tată,
veţi şti cu toţii oare lucrul ăsta vreodată?
De ce e adevărul mereu ţinut ascuns,
pentru un om de rând mister de nepătruns?
Creatorul e Unul dar nu te miră oare
că-s Dumnezei la număr atâţia cât popoare?
De ce atâta ură şi ceartă între sfinţi?
Nu ştiu poate nici cele mai luminate minţi.
Deşi există-acolo şi ţin doar pentru ei,
aceia ce-au creat, cu timpul, Dumnezei…