Amintiri Pierdute, fragmente din capitol, Vol. "Arta deceptiei" Optiuni

[Andrei Pavel]

Amintiri pierdute



La cumpăna nopţii, ochiul sinistru
vrea să-mi oprească urcuşul nocturn
şi scrie cu semne vechi în registru,
că vrea să mă închidă într-un turn.
De pazã, hipnotic, pe strâmbele trepte,
sorbindu-mi paşii cu aspre priviri
sunt puse cu gheare şi colţi sã aştepte
din neguri ferite, pierdute-amintiri.
E graniţa oarbã, pământul greoi
şi-mi doresc pe piatrã sã calc
dar piciorul, se-afundã şi calcă-n noroi.
Ascult iar din văpăile sacre şi tac,
sunt rotirile marilor semne
izgonite din timp. De pe ultimul prag
simt speranţele, cântând eterne.
Şi pe mine din urmă-mi mă trag.
De pe ultima treaptã n-aş vrea sã mai plec
dar în zare încep sã răsară,
când cu vântul vreau sã mă-ntrec,
spaime străvechi. Şi o să doară.
Din oprite cascade aştept în tăcere,
nu sunt încă vrednic sã port
mistere care durează în cădere.
Ochi sinistru, cu privire de mort…

De aceea, mă-ntorc întristat şi cobor
păşind, în spirale, pe trepte.
Apoi mă cutremur, mă trece-un fior,
spaimele rămân aici să mă aştepte.