Rrom/rom, etimologie cu bucluc Optiuni

[exergy33]

Tot mai multa lume este nemultumita de confuzia nefasta pe care o fac multi straini cu privire la numele Romania si rrom.

Pasionata fiind de etimologia cuvintelor am incercat sa aflu mai multe despre tigani, despre limba si obiceiurile lor, despre evolutia clanurile/grupurilor si breslelor lor.
M-a intrigat un amanunt deloc de lasat deoparte: atestarea numelui rrom/rom in limbile europene, adica ale limbilor vorbite de locuitorii care au in tara lor minoritati tiganesti.
Si intradevar e foarte ciudat ca pe teritoriul Europei nu exista atestari documentare in care sa apara scris cuvintul rom/roma ... sau un cuvint asemanator pentru a-i desemna pe tigani.
Li s-a spus in tot felul, numai rromi/romi ... NU.

Prima atestare documentară a rromilor de pe teritoriul României actuale, datează din anul 1385, când domnitorul Ţării Româneşti, Dan I, dăruieşte Mănăstirii Tismana posesiunile care aparţinuseră mai înainte Mănăstirii Vodiţa de lângă Turnu Severin, posesiuni primite de la unchiul său Vladislav I, între care şi 40 de sălaşe de “aţigani”.

E ciudat ca dintr-o data intr-o Europa in care toate tarile au minoritati tiganesti, sa se nasca peste noapte termenul rom/roma people/rroma , si in mod automat toti tiganii lumii: gypsies, zingari, tsigans, zigeuners, cigani, sinti, gitanos,کولی, kalderash, Цыгане, manush, रोमानी, yenish, ... sa fie desemnati cu acest nume.

Tiganii, ca grup etnic, nu au avut constiinta numelui de rrom/rroma ... cu exceptia tiganilor din marea Britanie , tiganii Romanichal ... dar si aceea discutabila.

De-a lungul vremii, cercetători renumiţi ca John Sampson, Alexandru Paspati, Johan Dimitri Taikon sau pelerini ca Bernhard von Breydenbach ori Arnold von Haff plasează ţiganii în urma unor experienţe aprofundate în rândul triburilor hinduse sau indiene. John Sampson găseşte originea triburilor ţigăneşti în N-V Indiei determinând după cercetarea idiomului ca strămoşi apropiaţi a limbii romani(ţigănească), limba singhaleză, marathi, sindhi, punjabi, dardica şi pahari de V(dialecte hinduse vorbite de băştinaşi). De asemenea graiul ţigănesc conţine amprente exacte a limbii sanscrite fiind identificate peste 500 de cuvinte a căror origine indică poate fi uşor de recunoscut. După cercetări pe eşantioane de populaţii ţigăneşti din întreaga Europă în 1940, savanţii străini clasifică ca predominantă în cadrul indivizilor respectivi, grupa de sânge de tip B ceea ce încă o dată înrădăcinează ideea că originea ţiganilor este total străină de destinul Europei aceştia aparţinând exclusiv continentului asiatic. Mai rămân câteva întrebări, de pildă, când, cum şi de ce au migrat ţiganii în Europa. În 950 d.Ch. istoricul arab Hamza din Ispahan vorbeşte despre monarhul persan Bahram Gur ce şi-a încheiat domnia în jurul lui 438 d.Ch. De aici aflăm primele mărturii despre ţigani cunoscuţi ca zotti sau luri. Astfel regele Persiei îi va cere suveranului Indiei 12.000 de lăutari care ar fi urmat să distreze auditorii şi să se stabilească acolo pentru a deveni agricultori şi a munci pământul primind în schimb fiecare, vite, măgari şi grâne. 50 de ani mai târziu în poemul epic naţional persan Şah ( Cartea Regilor ) aflăm că lurii adică ţiganii au mâncat grânele şi vitele refuzând munca pământului ca urmare fiind izgoniţi de către regele Bahram Gur. De atunci legenda spune că ţiganii: „ umblă astăzi prin lume, căutând de lucru, întovărăşindu-se cu câinii şi cu lupii, furând la drumul mare pe timp de zi şi de noapte. ” Însă migraţia efectivă a ţiganilor în Europa începe din secolul XIV odată cu cucerirea de către turci a portului grecesc Gallipoli. De altfel ascensiunea triburilor nomade indiene va fi strict legată de victoriile turceşti şi făurirea puternicului Imperiu Otoman, ţiganii prosperând în interiorul lui.

M-ar interesa sa aflu daca cineva dintre voi are cunostinta de existenta unor manuscrise vechi in care tiganii sa fie consemnati sub numele de rom/roma/romali/...

Acest topic a fost editat de exergy33: 8 Nov 2007, 01:09 PM

[exergy33]

Iata parerea istoricului Neagu Djuvara in ceea ce priveste etimolgia cuvantulu ®rom.

"Ţiganii

Dar iată că, începând din ultimii ani ai veacului al XIV-lea, apare încă o categorie de locuitori şi mai defa¬vorizaţi, lipsiţi şi de proprietate, de pământ ori de case, dar şi de libertatea de mişcare, cu un cuvânt, robi: ţiganii. Ţiganii pot fi urmăriţi în exodul lor de mii de kilo¬metri şi sute de ani. A fugit din nordul Indiei un trib întreg care n-a mai putut îndura regimul la care era supus acolo de clasele sociale superioare. Făceau parte probabil din casta paria, de membrii căreia cei din castele supe¬rioare nici n-aveau voie să se atingă. Şi (să fie doar coin¬cidenţă?) numele ţiganilor, scris în primele noastre documente aţigani, e probabil derivat din verbul grecesc athinganein, a nu se atinge! Au străbătut tot Orientul Mijlociu, respinşi din loc în loc, războindu-se cât au putut cu persanii şi cu turcii, până au ajuns în Europa, în Imperiul Bizantin, alungaţi din Asia Mică de turcii otomani. Nici aici n-au avut răgaz, în împărăţia bizantină, redusă de-acum (în veacul al XIV-lea) la Grecia continen¬tală şi o fâşie de pământ corespunzând Turciei europene de azi şi sudului Bulgariei — regiune căreia i se zicea Romănia, căci bizantinii, perpetuând timp de o mie de ani pretenţia că reprezentau Imperiul Roman, îşi ziceau romei.
Din şederea lor în România şi-au tras ţiganii şi numele de romi, la care ţin astăzi. La noi au ajuns, tot refugiindu-se pâlcuri-pâlcuri; pe măsură ce treceau Dunărea, domnia şi boierii, care duceau lipsă de braţe de muncă, i-au făcut robi, adică muncitori lipsiţi de orice drepturi — şi au fost împărţiţi pe la moşiile boiereşti pen¬tru tot felul de meserii şi munci casnice, şi de asemeni pe la mânăstiri, iar o mică parte — cei mai norocoşi — au fost păstraţi ca robi domneşti, de pildă însărcinaţi cu căutarea aurului prin albiile râurilor! Aceştia erau numiţi „aurari". Dintre robii boiereşti, unii erau lăsaţi să-şi exercite mese¬riile cutreierând ţara cu şatra lor, căci erau foarte îndemânatici ca fierari, tinichigii, potcovari, spoitori. Numai o dată pe an aveau datoria să se mai întoarcă la stăpân, spre numărătoare şi pentru căsătorii. Mici grupuri de nesupuşi au dăinuit sute de ani ascunşi prin codri deşi, într-o stare atât de groaznică de sărăcie şi sălbăticie încât li s-a zis „netoţi". — în Moldova, pe lângă sălaşele ţigăneşti şi uneori amestecate cu ele, s-au strâns sate de robi tătari, care cu timpul nu s-au mai deosebit de ţigani decât prin tipul fizic."




Acest topic a fost editat de exergy33: 19 Jul 2011, 03:19 PM