Rrom/rom, etimologie cu bucluc |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Rrom/rom, etimologie cu bucluc |
8 Nov 2007, 01:05 PM
Mesaj
#1
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 4.959 Inscris: 9 August 05 Din: marginea viselor Forumist Nr.: 6.763 |
Tot mai multa lume este nemultumita de confuzia nefasta pe care o fac multi straini cu privire la numele Romania si rrom.
Pasionata fiind de etimologia cuvintelor am incercat sa aflu mai multe despre tigani, despre limba si obiceiurile lor, despre evolutia clanurile/grupurilor si breslelor lor. M-a intrigat un amanunt deloc de lasat deoparte: atestarea numelui rrom/rom in limbile europene, adica ale limbilor vorbite de locuitorii care au in tara lor minoritati tiganesti. Si intradevar e foarte ciudat ca pe teritoriul Europei nu exista atestari documentare in care sa apara scris cuvintul rom/roma ... sau un cuvint asemanator pentru a-i desemna pe tigani. Li s-a spus in tot felul, numai rromi/romi ... NU. QUOTE Prima atestare documentară a rromilor de pe teritoriul României actuale, datează din anul 1385, când domnitorul Ţării Româneşti, Dan I, dăruieşte Mănăstirii Tismana posesiunile care aparţinuseră mai înainte Mănăstirii Vodiţa de lângă Turnu Severin, posesiuni primite de la unchiul său Vladislav I, între care şi 40 de sălaşe de aţigani. E ciudat ca dintr-o data intr-o Europa in care toate tarile au minoritati tiganesti, sa se nasca peste noapte termenul rom/roma people/rroma , si in mod automat toti tiganii lumii: gypsies, zingari, tsigans, zigeuners, cigani, sinti, gitanos,کولی, kalderash, Цыгане, manush, रोमानी, yenish, ... sa fie desemnati cu acest nume. Tiganii, ca grup etnic, nu au avut constiinta numelui de rrom/rroma ... cu exceptia tiganilor din marea Britanie , tiganii Romanichal ... dar si aceea discutabila. QUOTE De-a lungul vremii, cercetători renumiţi ca John Sampson, Alexandru Paspati, Johan Dimitri Taikon sau pelerini ca Bernhard von Breydenbach ori Arnold von Haff plasează ţiganii în urma unor experienţe aprofundate în rândul triburilor hinduse sau indiene. John Sampson găseşte originea triburilor ţigăneşti în N-V Indiei determinând după cercetarea idiomului ca strămoşi apropiaţi a limbii romani(ţigănească), limba singhaleză, marathi, sindhi, punjabi, dardica şi pahari de V(dialecte hinduse vorbite de băştinaşi). De asemenea graiul ţigănesc conţine amprente exacte a limbii sanscrite fiind identificate peste 500 de cuvinte a căror origine indică poate fi uşor de recunoscut. După cercetări pe eşantioane de populaţii ţigăneşti din întreaga Europă în 1940, savanţii străini clasifică ca predominantă în cadrul indivizilor respectivi, grupa de sânge de tip B ceea ce încă o dată înrădăcinează ideea că originea ţiganilor este total străină de destinul Europei aceştia aparţinând exclusiv continentului asiatic. Mai rămân câteva întrebări, de pildă, când, cum şi de ce au migrat ţiganii în Europa. În 950 d.Ch. istoricul arab Hamza din Ispahan vorbeşte despre monarhul persan Bahram Gur ce şi-a încheiat domnia în jurul lui 438 d.Ch. De aici aflăm primele mărturii despre ţigani cunoscuţi ca zotti sau luri. Astfel regele Persiei îi va cere suveranului Indiei 12.000 de lăutari care ar fi urmat să distreze auditorii şi să se stabilească acolo pentru a deveni agricultori şi a munci pământul primind în schimb fiecare, vite, măgari şi grâne. 50 de ani mai târziu în poemul epic naţional persan Şah ( Cartea Regilor ) aflăm că lurii adică ţiganii au mâncat grânele şi vitele refuzând munca pământului ca urmare fiind izgoniţi de către regele Bahram Gur. De atunci legenda spune că ţiganii: umblă astăzi prin lume, căutând de lucru, întovărăşindu-se cu câinii şi cu lupii, furând la drumul mare pe timp de zi şi de noapte. Însă migraţia efectivă a ţiganilor în Europa începe din secolul XIV odată cu cucerirea de către turci a portului grecesc Gallipoli. De altfel ascensiunea triburilor nomade indiene va fi strict legată de victoriile turceşti şi făurirea puternicului Imperiu Otoman, ţiganii prosperând în interiorul lui. M-ar interesa sa aflu daca cineva dintre voi are cunostinta de existenta unor manuscrise vechi in care tiganii sa fie consemnati sub numele de rom/roma/romali/... Acest topic a fost editat de exergy33: 8 Nov 2007, 01:09 PM -------------------- *_*_*
Pierdut ĂŽn Geometria UitÄrii CÄutând Ipote(nu)zele Fericirii - TrecÄtorul -X- https://exergy33.wordpress.com/ |
|
|
9 Nov 2007, 02:27 PM
Mesaj
#2
|
|
Dregator Grup: Membri Mesaje: 911 Inscris: 15 February 04 Forumist Nr.: 2.236 |
Nici rom, nici rrom. Tzigan! Orice incercare de schimbare a denumirii mi se pare ipocrita sau chiar rauvoitoare.
exergy33, lucrarea pe care o citezi e interesanta, cine e autorul? Dar sursa? Se gaseste pe net? -------------------- "Screw you guys, I'm going home" (E. Cartman)
|
|
|
9 Nov 2007, 06:12 PM
Mesaj
#3
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 4.959 Inscris: 9 August 05 Din: marginea viselor Forumist Nr.: 6.763 |
Nici rom, nici rrom. Tzigan! Orice incercare de schimbare a denumirii mi se pare ipocrita sau chiar rauvoitoare. exergy33, lucrarea pe care o citezi e interesanta, cine e autorul? Dar sursa? Se gaseste pe net? Este vorba despre o lucrare prezentata la International Roman Symposium Trakya Üniversitesi, Edirne (Turkey), May 7-8, 2005. http://www.rbenninghaus.de/zigeuner-begriff.htm Dar poti lua de pe net un articol scris de Lucian Cherata : ETIMOLOGIA CUVINTELOR ŢIGAN ŞI RROM , articol in format Word. Citez citeva pasaje din parerile exprimate in acel articol : Astăzi este deja un loc comun în literatura de specialitate opinia, exprimată aproape unanim de către cercetători, privind prima menţionare documentară a ţiganilor, sub denumirea de atsincani, varianta georgiană a formelor greceşti atsinganoi/tsinganoi, termen folosit pentru desemnarea acestora de către bizantini . Această menţiune a apărut intr-un manuscris hagiografic în limba gruzină, datat 1068 d. H., scris de un călugăr georgian la Mânăstirea Iviron de la Muntele Athos. În manuscris se menţiona că în anul 1054 d.H., în timpul domniei împăratului Constantin al IX-lea Monomahul, au sosit la Constantinopol, din Asia Mică, mulţi athinganoi, ce făceau parte dintr-o sectă eretică şi erau renumiţi prin priceperile lor de ghicitori şi vrăjitori . Se pare că împăratul le-a cerut athinganoi-lor să-l scape de fiarele sălbatice care devorau celelalte animale din parcul palatului , lucru pe care, se pare că, aceştia l-au făcut, dându-le fiarelor carne descântată. În acest context istoric, chiar dacă nu ştim cu claritate cine erau athinganoii, nu trebuie să uităm că apariţia lor în Europa corespunde cu o perioadă de maximă manifestare a religiei creştine când totul era cercetat şi explicat în conformitate cu dogmele Bisericii, ea fiind prima şi ultima instanţă [...] Istoricul George Potra menţionează şi părerea altor savanţi în ceea ce priveşte originea apelativului ţigan, ca denumire cu care această populaţie a venit în Europa şi ar proveni de la un aşa numit trib cingar din care aceştia îşi au originea: După alţi învăţaţi, numirea de ţigan este o numire a lor proprie, pe care au adus-o de unde au venit, şi derivă, după cum am spus mai sus, de la cingari, numele unui popor inferior care trăieşte şi astăzi în India. Suntem de acord întrutotul cu prima parte a acestei afirmaţii şi primim cu rezervă cea de-a doua parte, în ideea că exodul ţiganilor din India s-a dovedit a fi un proces derulat în mai multe etape, cu plecare din zone diferite ale Indiei sau adiacente acestui teritoriu. Ţinând cont de consideraţiile anterioare, ni se pare firesc să căutăm în limba sanskrită originea acestor termeni. Astfel, un prim reper ne oferă structura ati-ga-nin cu sensul (cel) care trece, depăşeşte formată din particula ati întâlnită în unele forme de ablativ, ca prepoziţie, cu sensul dincolo de, dar şi ca verb cu sensurile a trece, a trece de, a depăşi (limite, graniţe), a păşi, a călca peste un loc care nu-ţi aparţine, interzis sau a depăşi, a se separa de şi particula ga care merge, care se mută. În mod similar poate fi adusă în discuţie rădăcina tyaj-ga care, prin contragere, dă forma tyāga- cu sensurile abandon, părăsire, plecare, despărţire şi, de aici, cuvântul compus tyāga-nin, tyāgin- (cel) care abandonează, părăseşte, pleacă. [...] În ceea ce priveşte cuvintele rŽom , dom şi lom care semnifică cele trei ramuri principale ale migraţiei ţiganilor din India de Nord spre Europa (ramura de vest, de sud-vest şi respectiv de nord) preluăm observaţia lingvistului american Ian F. Hancock, cum că aceste grupuri s-au separat înainte de a fi pătruns pe teritoriile iranofone şi că toate cele trei grupuri prezintă împrumuturi iraniene, dar care aproape în totalitate, nu corespund între ele . Contrar presupunerii acestui cercetător, cum că ramurile de migratori ţigani ar fi împrumutat cuvinte iraniene, propunem ipoteza conform căreia spaţiul iranofon, fiind adiacent Indiei de Nord, era, cu mult timp înainte de apariţia celor trei valuri de migratori ţigani, puternic influenţat lingvistic de lexicul de sorginte sanskrită specific zonei. În această idee, prezenţa unor împrumuturi iraniene în limbile celor trei ramuri de ţigani migratori are altă semnificaţie decât cea presupusă de cercetător, anume că aceste cuvinte existau deja în aceste limbi înainte de apariţia ţiganilor în Iran. La aceasta adăugăm observaţia că împrumuturile lingvistice chiar dacă au fost, ele nu pot fi semnificative, ţiganii fiind migratori prin aceste zone şi organizaţi în comunităţi închise, deci având un schimb informaţional limitat cu populaţiile cu care veneau în contact. Aceste observaţii ne îndreptăţesc să căutăm semnificaţiile cuvintelor rom, dom şi lom în limba sanskrită sau în limbile ariene desprinse din aceasta, vorbite în acea perioadă în zonele de origine ale ţiganilor, în ideea că ele ne pot conduce la elemente semnificative legate de specificul şi istoria acestor populaţii. [...] Nu putem ţine cont de destinul fiecăreia dintre limbile desprinse din indiana veche şi nu putem controla dinamica semanticii cuvintelor din aceste limbi în ultima mie de ani. Dar trunchiul comun al acestor limbi poate fi regăsit în structurile şi lexicul limbii sanskrite (indiana veche literară), limbă indo-europeană din grupul indo-iranian având multe asemănări cu avestica . Şi pentru că această limbă a continuat să fie, şi după anul 1000 d. Hr., un patrimoniu al clasei culte şi un instrument de conservare a textelor sacre al căror sens trebuia păstrat nealterat peste timp, considerăm că lexicul sanskrit oferă cele mai multe garanţii într-o astfel de cercetare. În lucrare, pentru lămurirea etimologiei cuvântului ţigan, demersul nostru s-a bazat pe semantica unor cuvinte din limba sanskrită, având la bază aceleaşi considerente; vom întreprinde în continuare o cercetare similară şi pentru stabilirea etimologiei celor trei cuvinte: rom, dom şi lom. Astfel, un prim reper sanskrit pe care îl propunem spre cercetare este succesiunea de cuvinte: roman, roma cu sensul de păr, dar şi derivatele acestor cuvinte romaça păros, (om) care poartă plete şi barbă şi romaka numele unui popor (din India). Pe lângă aceste cuvinte cu sensuri interesante pentru cercetarea noastră putem pune în discuţie cuvintele romā, romāli (romāvali) = rājan, rāji (rājńi) , cu sensurile rege, domn, stăpân şi respectiv regină, doamnă, stăpână. În ceea ce priveşte existenţa unor cuvinte apropiate de apelativul lom, o primă referinţă semnificativă o aflăm în acelaşi dicţionar prin menţiunea care ne precizează faptul că termenul roman este sinonim cu loman , cu înţelesul de păr, dar şi lomaça , cu semnificaţia păros, (om) care poartă plete şi barbă; dată fiind echivalenţa celor doi termeni, atunci şi lomā, lomāli (lomāvali) = rājan, rāji (rājńi), adică rege, domn, stăpân şi respectiv regină, doamnă, stăpână. Şi tot în lexicul limbii sanskrite, aflăm termenii dam-, dam-pati- , cu înţelesul de stăpânul casei, soţul, dar şi dama a disciplina, a supune, a impune, a dresa. Din aceste cercetări se impune ideea că sensurile celor trei termeni din limba sanskrită: rom, dom şi lom sunt convergente spre semnificaţia domn, stăpân (al casei), soţ. În acest punct al cercetării putem concluziona că dom şi lom nu sunt variantele persană şi respectiv armeană ale cuvântului rom, ci sinonimele sanskrite ale acestuia. Revenind la semnificaţia din limba ţigănească a cuvintelor rom bărbat, soţ şi rai/raini domn/ doamnă, stăpân/stăpână, regăsim în mod complementar înţelesul de domn, stăpân (al casei), bărbat, soţ. Ne-am permis această alăturare de cuvinte ştiind că, în variantele lor sanskrite, sunt echivalente, iar dacă în limba ţigănească sensurile lor sunt diferite, împreună dau sensul iniţial din sanskrită. Lucian Cherata a scris si o carte cu titlul Istoria Tiganilor, publicata in 1994. Acest topic a fost editat de exergy33: 9 Nov 2007, 06:15 PM -------------------- *_*_*
Pierdut ĂŽn Geometria UitÄrii CÄutând Ipote(nu)zele Fericirii - TrecÄtorul -X- https://exergy33.wordpress.com/ |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 28 April 2024 - 10:38 PM |