Pariu Pt. Filozofi Atei, daca ma convingeti cu argumente din Heidegger renunt la credinta Optiuni

[IoanV]

Am mai vazut pe han topicuri provocari, cel care imi vine in minte acum in minte este a lui Catalin, unde ne contrazice.
Eu vreau sa ridic miza si sa fac un pariu.
Cred ca Heidegger este cel mai mare filozof. Si daca un filozof ateu ma convinge cu argumente din filozofia lui Heidegger ca credinta e inutila, eu renunt la ea. Mai mult, desi nu am terminat de citit nici macar cea mai importanta scriere a lui, Fiinta si timp, m-as declara surprins daca de pe pozitii ateise se poate intelege mai bine filozofia sa. Nu ma deranjeaza nici daca imi demonstrati ca nu are dreptate, dar nu cu argumente de genul "cred ca ....".

Am trecut la provocarea-pariu pt. ca m-am saturat de flecareala si de intrebare gen "Dar cine este Dumnezeu", etc. Sa fie batalie serioasa cu o miza atragatoare .
Asa sper sa tinem cont de ceea ce au gindit si altii, nu doar sa ne dam cu parerea izvorita din ceea ce ni se pare si credem fara sa aprofundam subiectele.

Accepta cineva pariul? Daca il conving ca nu are dreptate renunta la ateism?

Acest topic a fost editat de IoanV: 21 Sep 2007, 10:13 AM

[IoanV]

nu am trait teologia crestina ci am stat in proximitatea ei intelegand-o.

Poate de aceea o vedem diferit. Teologia trebuie sa fie si practica pentru a fi inteleasa...

De la ce accident concret te salveaza pe tine Isus cu suicidul lui (fara ca tu sa i-l fi cerut anterior), din moment ce tu oricum mori, poate chiar suferind si oricum ajungi in Rai, daca ajungi, datorita obedientei ?

De la accidentul caderii in neautentic, dau un citat din Fiinta si timp: Astfel, înţelegerea, ca înţelegere de la nivelul simţului comun, constituie totodată şi existenţa neautentică, cea a impersonalului „se“. Fiind laolaltă-cu-ceilalţi în spaţiul public, ceea ce noi întîlnim prin preocuparea noastră cotidiană nu sînt numai ustensile şi lucrări de tot felul, ci şi cele ce ne sînt „date“ o dată cu ele: [388] diferite „treburi“, lucruri pe care le întreprindem, incidente şi accidente. Fiind în acelaşi timp solul pe care survin toate acestea şi scena pe care ele se produc, „lumea“ face parte la rîndul ei din acest du-te vino cotidian. Cînd sîntem laolaltă cu ceilalţi în spaţiul public, pe ceilalţi îi întîlnim în această forfotă în care „ne bălăcim cu toţii“. Ne pricepem la toate, dezbatem orice, luăm partea, combatem, ţinem minte sau dăm uitării şi de fiecare dată cu privirea aţintită din prima clipă asupra a ceea ce facem fiecare şi asupra a ceea ce va „ieşi“ de aici. Cînd e vorba să măsurăm cît de departe ajunge un Dasein individual, în ce fel bate el pasul pe loc, de cîte ori se răzgîndeşte şi apucă alt drum şi cînd, în cele din urmă, vrem să facem „bilanţul“ trudei sale, pornim în primă instanţă de la felul în care merg lucrurile de care el se preocupă, de la stadiul în care ele se află, de la schimbările lor şi de la modul în care ele îi sînt disponibile. Oricît de banală şi pe înţelesul tuturor ar părea această referire la modul în care Dasein-ul este înţeles la nivelul simţului comun cotidian, din punct de vedere ontologic acest mod de a înţelege Dasein-ul nu este totuşi defel transparent.

Sau pe romaneste - fara rostul suicidului sau ?

Pt.un om din timp e fara rost, pentru un om care vrea sa invinga timpul e portita spre victorie...

Nu inteleg ce exemple astepti.

As vrea sa comparam solutia atee la problema ontologica cu cea a lui Heidegger. Deci orice filozofie care are astfel de pretentie..

Corect, ateismul nu iti impune un anumit sens al vietii. Nu iti impune nimic.

Dar nici crestinismul nu ti-o impune. Dumnezeu ne respecta liberul arbitru. Solutia se ofera ca scapare, mintuire...

Chiar daca cineva ar veni cu un crez de genul: "este posibil sa existe un creator, dar nimic nu garanteaza ca el se implica, ca este activ, ca iti doreste binele, ca exista viata dupa moarte etc." Pentru ca e prea mica miza existentei unui creator inert, mort fata de rasplata divina de dupa moarte. Practic aici se reduce crezul unui crestin (nu cunosc prea bine alte religii, de aceea ma limitez la a discuta despre crestini), la "rasplata de dupa moarte", la "mantuire" cum ii spun ei.

Da, e foarte importanta, pt. ca fara oferta depasirii vălului timpului, puterea ofertantului se arata mica. Dar nu e vorba de o satisfactie de a implini cele de aici doar de dragul vietii viitoare, caci inca din aceasta viata simti ca poti trece peste limitele obisnuite. Mai mult, se spune ca cine nu primeste inca din aceasta viata ”darurile divine” nu prea are sanse sa le primeasca dupa moarte.

Daca ii oferi unui crestin o filosofie (un crez) aproape identica, cu iubirea aproapelui, cu fapte bune, cu cele 10 porunci, etc. dar prezentate ca un deziderat social si nu ca o porunca divina si din care sa lipseasca pedeapsa sau rasplata divina, sansele ca acest crez sa fie acceptat scad considerabil.

O porunca ce izvoraste din cea mai profunda iubire si cunoastere, nu e perceputa ca pe ceva ce trebuie implinit silnic ci ca pe indicatia cea mai exacta catre viata... La fel, un fiu care face voia tatalui este rob? Sau, nu cumva in ascultare se coace cu adevarat, in ea i se transmite maximul de experienta?

[abis]

As vrea sa comparam solutia atee la problema ontologica cu cea a lui Heidegger

Nu exista o "solutie atee". Spre deosebire de religie, ateismul nu are nici un fel de solutii pentru nici o problema. Cel putin asa il vad eu... Ateismul nu este un sistem filosofic, nu este un sistem moral, nu este o ideologie.

Dar nici crestinismul nu ti-o impune. Dumnezeu ne respecta liberul arbitru.

Atat de mult incat ne pedepseste daca nu alegem solutia pe care o agreeaza.
Daca iti pun un pistol la cap si iti spun: "poti sa alegi A sau B, daca alegi A iti dau un cec de un milion de dolari, daca alegi B apas pe tragaci" se cheama ca ai liber arbitru?