Femeia In Altar? Optiuni

[Sushi]

Am fost foarte suparata la botezul nepoatei mele. Preotul a luat baietii (in aceeasi zi mai erau 2 botezuri, 2 baieti) si i-a dus in altar unde i-a inchinat. Pe nepoata nu. Pentru ca nu e baiat!
Nu inteleg cum vine asta, in anul 2007...
Am platit exact ca celelalte familii ce si-au botezat copiii si nepoata a fost foarte cuminte si tot....

[IoanV]

Atunci ca si azi, habotnicia, trufia, au facut ca un oras simbol al crestinatatii sa ne arate sfarsitul unei biserici care tine la dogma care nu se apropie de sufletul credinciosilor decat din interes.

Afirmatii fortate. Din exterior sau fara aprofundare nu poti stii ce ofera biserica. Te opresti la ce vad ochii, dar nu intelegi ce aduce ea fiintei. Daca nu ai primit aceleasi lucruri, pt. ca nu ai mers pe calea propusa de ea, ma poti suspecta atit pe mine cit si pe cei care spun ca mine de minciuna si dorinta de manipulare. Insa, de ex., e departe de mine gindul de a inmulti numarul credinciosilor ca sa ma simt eu mai bine. Nu sustin biserica fara alt interes decit acela de a spune adevarul, a nu trece cu vederea binele ce l-am primit. In concluzie, am primit mult mai mult decit am oferit eu bisericii. E usor sa acuzi cind nu cunosti, mult mai decenta e o atitudine rezervata ....

Ce ne impiedica sa promovam ecumenismul?

Faptul ca Adevarul e numai unul ar putea fi un aspect. Dar asa cum in poveste numai tatal care a dat spre cercetare fiilor un elefant in intuneric a avut viziunea de ansamblu, asa si despre Dumnezeu si calea spre El nu gasesti viziunea completa oriunde. De ce trebuie insa sa fortam aceasta unitate? Omul care vrea sa se apropie de Dumnezeu poate sa o faca pe calea pe care vrea el. Pina la urma raspunderea mintuirii noastre apasa asupra noastra nu asupra preotilor unei religii sau alta. Daca noi avem certitudinea faptului ca suntem pe drumul cel bun, de ce sa pornim razboi de demolare impotriva altora? Eu aduc marturie si sustin calea mea, iti arat ce ofera dar nu te oblig sa ma crezi. Iisus se ruga pentru iertarea celor care il rastigneau, nu i-a obligat cu osti de ingeri sa ii recunoasca divinitatea ....
Razboiul credintelor este absurd. Nu e necesar ca una sa cistige prin forta lumea intreaga, e bine ca fiecare sa respectam credinta celorlalti...

Eu nu vad o evolutie din contra vad o lupta bazata pe dogma si trufie in sanul bisericilor surori.

Dar in matematica sau in fizica zilelor noastre vezi o evolutie? Pt. ca asa cum plantele cresc in virful ramurilor, asa si stiintele si teologia evolueaza prin virfuri. La baza tulpinii poti vedea cel mult ca aceasta se ingroasasi te intrebi de ce nu se subtiaza sa o poata cuprinde fiecare. Nu dupa clerici judec biserica ci dupa virfurile sale, unele sunt din rindul clericilor, preotilor, calugarilor, dar si al mirenilor simpli ... Nu toti sint virfuri, nu toti sunt la baza ori cresc in sens invers....

Sa analizam un pic si dorinta de a avea o singura religie.
Daca ai deja o credinta, itntr-o biserica, aceasta ar putea semana cu un razboi de cucerire.
Daca nu ai nici o credinta, nu inteleg de ce te preocupa problema, ea e a lor, a religiilor.
Daca nu te poti hotari in care religie sa crezi, inseamna ca nici nu vrei de fapt sa crezi, ci cauti motive ca sa nu crezi.
Daca ai o credinta si ti se pare nesatisfacatoare, nu cere aprobare, treci la alta. Insa fii interesat numai de Adevar, nu lasa interesele tale lumesti sau judecatile pripite sa iti arate calea...

[Marduk]

Afirmatii fortate. Din exterior sau fara aprofundare nu poti stii ce ofera biserica. Te opresti la ce vad ochii, dar nu intelegi ce aduce ea fiintei. Daca nu ai primit aceleasi lucruri, pt. ca nu ai mers pe calea propusa de ea, ma poti suspecta atit pe mine cit si pe cei care spun ca mine de minciuna si dorinta de manipulare. Insa, de ex., e departe de mine gindul de a inmulti numarul credinciosilor ca sa ma simt eu mai bine. Nu sustin biserica fara alt interes decit acela de a spune adevarul, a nu trece cu vederea binele ce l-am primit. In concluzie, am primit mult mai mult decit am oferit eu bisericii. E usor sa acuzi cind nu cunosti, mult mai decenta e o atitudine rezervata ....

Dumnezeu ne pune in fata ochilor ceea ce El nu vrea sa vedem. Biserica este ca o banca (va rog sa-mi scuzati comparatia, dar mi s-a parut cea mai elocventa) iti ofera iertarea pacatelor, prin penitente si subscriptii, totul pe baza de profit. Stiati ca Biserica este una din cele cea mai bogata institutii dintr-o tara oarecare? Nu stiu ce bine ai primit de la Biserica, doar tin sa precizez ca daca ai primit ceva ai primit de la Dumnezeu, in acest caz Biserica fiind doar un "intermediar". Nu acuz, dar cunosc, cat despre atitudine, dupa umila mea parere este cat sa poate de decenta.

Faptul ca Adevarul e numai unul ar putea fi un aspect. Dar asa cum in poveste numai tatal care a dat spre cercetare fiilor un elefant in intuneric a avut viziunea de ansamblu, asa si despre Dumnezeu si calea spre El nu gasesti viziunea completa oriunde.

Daca te referi la Dumnezeu ca unic adevar sunt de acord ca El este unul singur pentru toti cei care gasesc in El un sprijin. Dar nu pot fi de acord cu clerul care-L foloseste drept moneda.

De ce trebuie insa sa fortam aceasta unitate? Omul care vrea sa se apropie de Dumnezeu poate sa o faca pe calea pe care vrea el. Pina la urma raspunderea mintuirii noastre apasa asupra noastra nu asupra preotilor unei religii sau alta.

Unitatea este necesara, ea ne da forta de care avem nevoie, forta credintei. Nu cred ca trebuie sa fortam unitatea, ea vine firesc, cu cat nivelul de cunoastere al individului este mai ridicat. Aici un rol important il are dogma aplicata in orice religie. Atata vreme cat dogma este inchisa, inchistata in cutume, de trufia prelatilor, de rit, etc. nu vom putea sa avem unitatea liber consimtita atat de necesara. Despre mantuirea ai dreptate, fiecare individ isi plateste faptele sale, mai devreme sau mai tarziu. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa-i lasam pe preoti sa-si bata joc de noi.

Daca noi avem certitudinea faptului ca suntem pe drumul cel bun, de ce sa pornim razboi de demolare impotriva altora? Eu aduc marturie si sustin calea mea, iti arat ce ofera dar nu te oblig sa ma crezi. Iisus se ruga pentru iertarea celor care il rastigneau, nu i-a obligat cu osti de ingeri sa ii recunoasca divinitatea ....

Oare avem "certitudinea" ca suntem pe drumul cel bun? Cine cunoaste drumul cel adevarat? Dogma? Biserica? Cine poate afirma azi ca Dumnezeu este crestin si nu musulman sau iudaic. Exista cineva sau ceva pe acest pamant care sa demonstreze acest lucru? Eu unul nu pot sa spun decat ca Dumnezeu exista.

Razboiul credintelor este absurd. Nu e necesar ca una sa cistige prin forta lumea intreaga, e bine ca fiecare sa respectam credinta celorlalti...

Din pacate nu noi decidem asta ci clericii, trufia, mandria lor, frica de a pierde puterea pe care au cucerit-o in dauna credintei. Nu, nu este necesar sa folosim forta, cea mai puternica forta este credinta.

Acest topic a fost editat de marduk: 9 Sep 2007, 04:34 PM