Alegerea noului Patriarh, prilej de scandal? Optiuni

[March]

Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii s-a întrunit în această dimineaţă în şedinţă pentru a începe verificările în privinţa prelaţilor care vor candida la alegerile pentru scaunul de patriarh al Bisericii Ortodoxe române.

Până la alegerea viitorului Patriarh, CNSAS trebuie să dea câte un verdict pe zi în cazul înalţilor ierarhi care conduc Biserica Ortodoxă Română. Cererea vine din partea Forumului Civic Român, alianţă care grupează 19 organizaţii non-guvernamentale.

Liderii acestei asociaţii spun că în iulie anul trecut au înaintat Colegiului CNSAS o listă cu 26 de nume de ierarhi de la vârful Bisericii. De atunci, CNSAS nu a dat decât un singur verdict de necolaborare în legătură cu unul dintre aceştia.

Pe lista depusă la CNSAS se află menţionaţi, printre alţii, Patriarhul Teoctist, mitropoliţii Bartolomeu Anania, Daniel, Teofan şi Teodosie. Pe de altă, membrii Forumului Civic Român au făcut un apel către viitorii candidaţi la scaunul de patriarh să facă un pas înapoi dacă au făcut poliţie politică. ("Realitatea TV ")


Biserica tine sub zece lacăte numele electorilor„civili“ ai noului Patriarh

[Clopotel]

Draga March,
Recunosc ca nu am nici o treaba cu Mitropolitul Anania sau cu oricare altul, din cei ce candideaza, insa te rog, sa nu mai folosesti expresii jignitoare la adresa lor, cum ar fi aceasta

Acest super-popa nerusinat

Nu se poate tolera asa ceva aici...

Acest topic a fost editat de Clopotel: 7 Sep 2007, 08:24 PM

[March]

Draga March,
Recunosc ca nu am nici o treaba cu Mitropolitul Anania sau cu oricare altul, din cei ce candideaza, insa te rog, sa nu mai folosesti expresii jignitoare la adresa lor, cum ar fi aceasta
Nu se poate tolera asa ceva aici...

Ei, coane Clopotel, daca asa ceva nu tolerezi ( ?!! ) aici , atunci poate cele ce urmeaza exprima nerusinarea in alti termeni :

Înalt Preasfânta Trufie

Cu barba răvăşită, cu sprâncenele groase adunate a crâncenă furtună sufletească, Înaltul Bartolomeu, acest Falstaff de Cluj-Napoca, are, de când cu scandalul alegerii Patriarhului, ieşiri pe cât de tunătoare pe atât de confuze. Dacă doreşte cu adevărat să acceadă la scaunul de întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, nu face decât să-şi presare drumul cu gafe. Una s-a consumat săptămâna trecută când a suprareacţionat, dubios de teatral, la invitaţia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Refuzând orice dialog şi încurajându-i astfel şi pe alţi clerici să procedeze la fel. Înalt Prea Sfinţitul (fost deţinut politic, o persoană care şi-a ispăşit şi răs-ispăşit rătăcirile doctrinare ale tinereţilor, vânat, dar şi folosit – poate fără ştiinţa sa de securitatea comunistă) crede astăzi că toată agitaţia, tot scandalul cu accente abjecte declanşat după moartea lui Teoctist e menit a-l discredita pe omul, înaltul cleric şi cărturarul care este. Fals. Dacă s-ar fi prezentat cuminte, cum a făcut-o arhiepiscopul Andrei al Albei, în faţa foarte zeloşilor membri ai CNSAS, explicând ce şi cum, argumentând, bătându-se pentru propriul adevăr, ar fi făcut un bine şi Bisericii.

O trufie care n-are nici în clin, nici în mânecă cu smerenia monahului l-a aruncat pe robul lui Dumnezeu, Bartolomeu, în vârtejul unei dispute greu de stins (unde mai pui că, lucru pe care scriitorul Valeriu Anania îl înţelege bine, fantomele nu pot fi ţinute sub obroc. Ies oricum şi te bântuie). A doua gafă e cea cu aşa-zisa candidatură.
Dacă după moartea Preafericitului, grăia Preasfinţitul cu înţelepciune: „Nu pleacă de pe scaunul patriarhal un nonagenar, ca să vină un octogenar. Nu mă încântă gândul de a sta pe tron vreo doi-trei ani, doar pentru ca să mor patriarh… Nu mă interesează cum voi muri, ci cum voi învia“. Memorabile vorbe! Pe care însă le dă acum la întors: „Dacă Sfântul Sinod şi Colegiul Electoral Bisericesc îl vor chema pe bătrânul oştean sub acelaşi drapel, dar la o cotă mai înaltă şi mai bântuită de furtuni, aceeaşi conştiinţă a datoriei mă va obliga să mă supun“. Cu alte cuvinte: nu doresc tronul, am şi argumente solide să nu-l doresc, dar, dacă mă veţi ruga fierbinte s-o fac, mă sacrific.

Î.P.S. Bartolomeu Anania ştie că Sinodul nu e o plenară de partid, ci o instituire cu un protocol foarte strict, în care nimeni nu se roagă de nimeni să candideze, ci îşi exprimă în linişte o opţiune cu o listă de 49 de ierarhi în faţă, toţi patriarhabili. Colegiului Electoral nu-i rămâne decât să aleagă între doi sau trei favoriţi, desemnaţi de adunarea episcopilor şi mitropoliţilor. Decizia e a Sfântului Sinod.

Dacă, prin 1990, când era fermentul Grupului de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, Î.P.S. Bartolomeu şi-ar fi dorit, pe valul emoţiei revoluţionare, să acceadă în scaunul lui Teoctist exilat în mănăstirea Sinaia, respectabilul teolog şi cărturar ar trebui să fie astăzi mai preocupat de buna orânduire a posterităţii sale, cum tulburător recunoaşte.

Drept e că, în febra acestor alegeri – purtate, din păcate, cu mijloace la fel de perfide precum alegerile politice, murdărite dinafară şi dinlăuntru cu acuze greu de suportat de către românii care, crezând în Dumnezeu în proporţie covârşitoare, după cum declară, nu sunt deloc bucuroşi să-şi vadă ierarhii terfeliţi – în toată această zarvă revanşardă toată lumea a uitat esenţialul. Spre deosebire de alegerile politice, în alegerea Patriarhului Bisericii există lucrarea Duhului. Peste calcule meschine, peste confruntări, peste ambiţii, Sfântul Duh va aduna conştiinţele în albia voinţei lui Dumnezeu

Sublinierile imi apartin.

Acest topic a fost editat de March: 10 Sep 2007, 09:37 AM