Încrederea, de unde vine acest sentiment? Optiuni

[exergy33]

Cred că s-a intîmplat tuturor, măcar o dată în viaţă, să aibă un sentiment de încredere faţă de o persoană necunoscută, sau relativ puţin cunoscută. Ce credeţi că stă la baza acestui sentiment ? Ce anume îl generează?
De ce avem încredere faţă de unele persoane ... şi neîncredere faţă de altele ?

... încrederea intr-un partener de afaceri, încrederea în vorbele cuiva şi în promisiunile pe care le face, încrederea de a porni alături de cineva în viaţă, încrederea faţă de un superior sau faţă de un subaltern ... în general încrederea faţă de oameni, uneori de naţionalitate sau de religie diferită de a noastră, uneori mult mai în vîrstă , sau mult mai tineri decît noi ...

Acest topic a fost editat de exergy33: 26 Jul 2007, 11:00 PM

[exergy33]

Imi fac timp sa raspund in detaliu la opiniile exprimate aici.

Dupa cum spunea si Frisky, cauzele care genereaza sentimentul de incredere evolueaza de la copilarie spre maturitate. Cu ce avem de a face in copilarie? Numai cu intuitie? ... caci despre experienta de viata nu se poate pune problema? Sau in acea perioada intra in combinatie si empatia, dupa cum sugera actionmedia?
Ciudat ca nimeni nu a spus o vorba despre intelect sau despre coeficientul de inteligenta? Oare sa nu aiba el nici in rol in cladirea increderii fata de cineva?
bobo66 vorbeste despre un anume tip de rezonanta. Sunt adepta acestei teorii, si anume ca intre oameni se produce fenomenul de rezonanta, chiar daca el nu poate fi explicat asa cum trebuie.

@Ovidius
Nu am inteles de ce ar trebui ca la maturitate sa tratam totul sec si rece?

Pana la o anumita varsta, cred ca obisnuinta si nevoia de afectiune joaca un rol mare in increderea instanta, dar o data cu maturizarea, ar trebui ca aceste scheme emotionale sa fie rupte, iar persoana cu care intri in contact sa fie judecata doar la rece

@Gordin

Celalalt fel de incredere nu depinde de dovezi, doar de un sentiment care ti-l inspira persoana. Sentimentul poate izvori din simplul fapt ca persoana arata intr-un anumit fel, da suna cam ciudat, dar unele fizionomii inspira incredere (ochii, expresia fetei in general, gesturi relaxate).

E adevarat. M-am convins personal de asta si cred ca acesta este un aspect fundamental in mecanismul formarii increderii la copii. Si ca sa ma apropii de ce spunea Fantasee:

Mă fascinează încrederea pe care o manifestă copiii. Rareori este greşit acordată, probabil că este intuiţie; clar nu putem pune ceva pe seama experienţei de viaţă în acest caz.

O vorba din batrini spune ca cel mai greu lucru pentru un om rau este sa pacaleasca copii si ciinii. Ambii il depisteaza cu usurinta. Dar de la aceasta 'cunoastere instinctiva' si pina la formarea sentimentului de incredere exista mai multe verigi.
Mistinguett are o cu totul alta parere:

Daca rareori , cum se face ca sunt atatia copii victime abuzurilor sexuale? rapiti?

Nu sunt psiholog, dar cred ca adultii care urmaresc anumite lucruri in raport cu copii sunt foarte buni cunoscatori ai psihologiei copilului. Un rapitor sau un pedofil stie in ce fel sa vorbeasca, sa gesticuleze, sa se imbrace ... intr-un cuvint sa se incadreze in sablonul care sa genereze increderea victimei... sa nu para suspect in fata unui copil. Si poate ca in esenta, in acele citeva minute premergatoare, un pedofil nu este 'omul rau' ... si din cauza aceasta copilul nu il poate 'simti. Poate ca el traieste cu adevarat sentimentul de simpatie fata copil... dupa care insa izbucneate latura aceea ascunsa.
S-ar putea sa gresesc, dar asa am inteles eu citind anumite carti.
Despre rapitori nu ar fi mare lucru de spus. Ei sunt platiti de catre altii sa rapeasca un copil, in cele mai multe cazuri pentru a obtine bani de pe urma lui, sau pentru a obtine o rascumparare ... de orice natura.
Ceea ce stim noi despre 'rapitori' e ceea ce ne este prezentat in filme, unele de calitate indoielnica. N-am citit pina acum nici un roman care sa trateze acest subiect, desi m-a interesat.
Dar sa revin on topic.

Eu zic instinct alimentat de experienta de viata + o anumita doza de chimie intre cele 2 persoane implicate (ati avut vreodata incredere in cineva care v-a fost nesuferit? nu zic ca nu se intampla, dar e f f f rar).

Mi s-a intimplat. Eu insami am fost mirata sa-mi dau seama ca pot avea un sentiment de incredere fata de cineva care-mi este antipatic. Tocmai de aceea la intrebarea din sondaj am ales optiunea "nu stiu".
Interesant ca inca o persoana a votat la fel ca mine. Ma intreb cine este ea?

Acest topic a fost editat de exergy33: 31 Jul 2007, 06:16 AM

[axel]

Nu sunt psiholog, dar cred ca adultii care urmaresc anumite lucruri in raport cu copii sunt foarte buni cunoscatori ai psihologiei copilului. Un rapitor sau un pedofil stie in ce fel sa vorbeasca, sa gesticuleze, sa se imbrace ... intr-un cuvint sa se incadreze in sablonul care sa genereze increderea victimei... sa nu para suspect in fata unui copil. Si poate ca in esenta, in acele citeva minute premergatoare, un pedofil nu este 'omul rau' ... si din cauza aceasta copilul nu il poate 'simti. Poate ca el traieste un adevarat sentiment de simpatie fata de copil... dupa care insa izbucneate latura aceea ascunsa.

Cu alte cuvinte tu afirmi ca copii au fler bun (instinct) in privinta psihologiei (adica cand acorda increderea), dar nu cand e vorba de oameni Cel mai bine cand e vorba de chestii inanimate. De exemplu copii au un instinct foarte bun in a-si acorda sau nu increderea unei pietre, sau a unui batz...


Ar trebui sa te pun la perle, dar te iert de data asta


Edit: in caz ca e vreun forumist mai domol la minte si nu pricepe care e problema din afirmatia ta, acea a ta afirmatie este oarecum echivalenta cu: "discutam despre flerul copiilor si talentul de a-si acorda increderea numai cui trebuie, dar nu se pune la calcul rapitorii si pedofilii, pentru ca acestia o fac cu intentie, si in general nu se iau in calcul adultii, pentru ca de asemenea ei o fac cu intentie. Nu se ia in calcul nici alti copii care inseala pe acestia, pentru ca in continuare o fac cu intentie."
Eventual poate fi extinsa si la: "Nu se iau in calcul nici animalele care ranesc copiii (de ex. cainii care musca copii) pentru ca copilul n-a stiut ca animalul este periculos. Nu se iau in calcul nici cazurile in care copiii sunt accidentati de lucruri inanimate (de ex. cade ceva peste ei) pentru ca de asemenea copilul e mic si prost si n-a stiut".
Concluzia care o putem trage: copiii au un fler infailibil


Edit 2: sa nici nu discutam despre adevaratul sentiment de simpatie al pedofilului pentru copil

Acest topic a fost editat de axel: 31 Jul 2007, 06:39 AM