Ajutor - Cauta - Forumisti - Calendar
Versiune completa:Încrederea
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa > Odaia Dezbaterilor: Stiinta si Cultura > Odăi in Dialog - Dezbaterile Hanului
Pagini: 1, 2, 3, 4
exergy33
Cred că s-a intîmplat tuturor, măcar o dată în viaţă, să aibă un sentiment de încredere faţă de o persoană necunoscută, sau relativ puţin cunoscută. Ce credeţi că stă la baza acestui sentiment ? Ce anume îl generează?
De ce avem încredere faţă de unele persoane ... şi neîncredere faţă de altele ?

... încrederea intr-un partener de afaceri, încrederea în vorbele cuiva şi în promisiunile pe care le face, încrederea de a porni alături de cineva în viaţă, încrederea faţă de un superior sau faţă de un subaltern ... în general încrederea faţă de oameni, uneori de naţionalitate sau de religie diferită de a noastră, uneori mult mai în vîrstă , sau mult mai tineri decît noi ... smile.gif
milimetru
QUOTE
Cred că s-a intîmplat tuturor, măcar o dată în viaţă, să aibă un sentiment de încredere faţă de o persoană necunoscută, sau relativ puţin cunoscută


Mie mi s-a intimplat de mai multe ori... in trecut. Pe masura ce a trecut timpul mi s-a intimplat (si mi se intimpla) din ce in ce mai de putine ori. Am votat "altceva" deoarece, pentru mine, la momentul actual increderea=risc asumat.

Neincrederea in crestere da, provine din experienta de viata. Am realizat ca omul, cu sau fara voia lui, o da adesea in bara, fara sa tina cont de nimeni si de nimic. Cu sau fara voia noastra, mi se pare ca la fiecare dintre noi exista un punct critic de la care nu mai conteaza altceva decit "instinctul de supravietuire", eul propriu.

Ei, dar am luat-o razna! Aici e vorba de incredere nu de contrariul ei... hh.gif
actionmedia
Am raspuns altceva, desi probabil ca ar fi un fel de intuitie, dar eu prin intuitie inteleg altceva. Cand vine vorba de incredere fata de o alta persoana, mai ales necunoscuta sau putin cunoscuta, cred ca are mai degraba legatura cu empatia si cu un soi de familiaritate, obisnuinta. Practic persoana respectiva se incadreaza perfect sau aproape perfect intr-un sablon pe care il avem construit de mai mult timp si cu care instinctiv o comparam. Nu e ceva rational, este pur si simplu spontan, de simti confortabil in prezenta acelei persoane, nu stii de ce, dar principalul motiv este acela sa ai reusit sa stabilesti o conexiune invizibila (empatie) si seamana cu ceva cunoscut, cu o suma de caracteristici pe care le-ai atribui unei persoane de incredere.

Ar mai fi si un factor extern, si anume, depinde pentru ce ii acorzi incredere. Poti sa ii acorzi incredere sa "se uite" la bagajele tale pana iti iei bilete sau poti sa ii acorzi incredea ca vei fi in siguranta in preajma persoanei respective, ca iti poate proteja viata, sau poti sa o consideri o confidenta, o persoana careia sa iti destainui cele mai adanci secrete (aici nu este neaparat incredere cat convingere ca acele secrete oricum nu vor ajunge la persoanele la care tu nu vrei sa ajunga) etc.
bobo66


Prefer sa cunosc omul ca sa-i acord incredere. Totusi exista persoane care intra imediat in rezonanta cu mine si
exista sanse reale ca increderea sa fie reciproca. Ce ne facem cand ne dam seama de contrariu?...
exergy33
caa, actionmedia & altii care ati votat ... cred ca va trebui sa votati inca o data.
Aseara am vrut sa corectez una din optiunile sondajului, avea lipsa o paranteza ... nu stiu de ce, dupa ce am efectuat corectura, s-au anulat voturile. sad.gif
Frisky
Eu cred că, în timp, încrederea se construieşte ( bazează ) pe combinaţia intuiţie - experienţă de viaţă, în schimb în copilărie sau în adolescenţă e dată de altceva. Nu ştiu dacă definesc bine acest "altceva"...cred că-i nevoia de afectivitate, de stabilitate, de echilibru. Trist pentru unii este că au neşansa să acorde încredere unor persoane nepotrivite. Unii învaţă ceva din asta, alţii nu. smile.gif
Ovidius
Pana la o anumita varsta, cred ca obisnuinta si nevoia de afectiune joaca un rol mare in increderea instanta, dar o data cu maturizarea, ar trebui ca aceste scheme emotionale sa fie rupte, iar persoana cu care intri in contact sa fie judecata doar la rece. Insa, chiar si judecand la rece avem doua posibilitati: sa ii acordam din start 100% incredere, sau treptat treptat? In Germania, de ex. de cele mai multe ori ti se acorda incredere 100% din start, dar sa nu dea dracu sa-i inseli ca devii un nimeni. La noi in Ro, ori ti se acorda incredere 100% absolut fara nici o baza si apoi se traiesc mari dezamagiri, ori nu ti se acorda incredere nici daca ai fi Dumnezeu. Nah, extremismul emotional balcanic... biggrin.gif
Eu personal nu acord incredere pa baza ochilor frumosi, dar nici nu tratez persoana in cauza ca pe un impostor. Ma comport normal si las timpul sa spuna daca este sau nu una de incredere.
exergy33
@caa
QUOTE
Am votat "altceva" deoarece, pentru mine, la momentul actual increderea=risc asumat.

... acelasi lucru se poate spune si despre neincredere.
Gordin
Increderea e de doua feluri, cea de care spune bobo66, pe care o dezvolti dupa un anumit timp. Cred ca acest fel de incredere se leaga de `dovezi` pe care le obtii pe parcusul unei perioade de timp, chiar daca ele nu sunt realizate cu acest scop. Un gest neinsemnat pentru o alta persoana, chiar unul firesc, o oisnuinta iti poate creea impresia de incredere sau iti poate demonstra ca persoana este una pe care te poti baza in anumite situatii. Incredere castigata cred ca as putea-o numi.
Celalalt fel de incredere nu depinde de dovezi, doar de un sentiment care ti-l inspira persoana. Sentimentul poate izvori din simplul fapt ca persoana arata intr-un anumit fel, da suna cam ciudat, dar unele fizionomii inspira incredere (ochii, expresia fetei in general, gesturi relaxate).
Apoi, increderea poate veni din apropiere, in sensul ca persoana respectiva se apropie (uneori uimitor de mult) de acel `sablon` de care spune actionmedia, care e de fapt o imagine a sinelui. In cine sa ai incredere mai multa daca nu in cineva asemanator tie? Tu stii ce poti sa faci si ce nu si cum multe aprecieri se bazeaza pe comparatii smile.gif e `firesc` sa ai incredere in cineva `ca tine`. Asta inseamna sa te cunosti destul de bine.

Increderea nu inseamna neaparat eliberare de anumite `poveri`, nu inseamna neaparat gasirea unui confident, dar a unei persoane care intelege.
E sentimentul ala cand privesti pe cineva(frate, prieten, persoana iubita) in ochi si intelegi ca e bine fara sa spui vreun cuvant.
Sentimentul trebuie sa fie in doua sensuri, altfel nu e incredere, iar reciprocitatea asta nu inseamna sa astepti un gest de incredere de la celalalt pentru fiecare gest pe care tu il oferi. Desi suna cam poetic, e un fel de liniste interioara.

edit: Inca ceva. Neincrederea `experimentata` vine din teama de a ramane dezamagit. Experienta d viata nu te invata in cine sa ai incredere ci in cine sa nu ai. Cu cat inaintam in viata suntem mai reticenti la lucruri necunoscute, ni se accentueaza `instinctul de suprvieturie` si teama asta, chiar daca nu sunt perfect constienti de ea, nu face decat sa sporeasca neincrederea in ceilalti.
milimetru
QUOTE(exergy33 @ 27 Jul 2007, 01:08 PM) *
@caa

... acelasi lucru se poate spune si despre neincredere.


Se poate spune... dar nu de catre mine.

Cu increderea imi pare ca e ca la jocul de loto: "Cine nu risca nu cistiga". Si addenda: "... dar nici nu pierde".

Cu neincrederea n-ai surprize neplacute. Mergi la sigur. La sigur, direct in hau...
exergy33
De multe ori pierdem in viata tocmai din cauza ca nu acordam incredere.
Ca o parere personala ... lipsa de incredere e mult mai periculoasa decit increderea risipita in van. rolleyes.gif
milimetru
De acord. Si cu toate astea oamenii au "preferat" dintotdeauna neincrederea, probabil din instinct de conservare...

Plecind de la banalul bon de casa de la magazin si terminind cu marile tratate internationale (si trecind prin toate documentele care ne insotesc in viata si care trebuiesc parafate si/sau semnate) toate acestea pot fi luate, zic eu, si ca o dovada a neincrederii reciproce.

Tot eu zic ca e cumva in firea omului sa fie neincrezator. E atit de simplu sa nu crezi una sau alta, sa nu te increzi in cineva. Daca totusi o faci asta presupune (nu-i asa?) un oarecare... efort...De aceea poate si da satisfactiile pe care le cunoastem...

(Si) De aceea, poate, increderea e apreciata. Pentru ca e rara si contrara "evidentelor"...

Increderea risipita in van poate fi foarte periculoasa, intrucit creeaza un precedent care, daca nu e gestionat bine, are urmari comportamentale rele.

Si (tot ca o parere personala) mai cred ca increderea sta la baza amicitiei si a a amorului. E cumva una din pietrele lor de temelie. Iar prietenia si/sau dragostea iaca nu se gasesc chiar pe toate drumurile...

Later edit: de unde vine increderea? Poate din incercarea omului de a-si depasi propria conditie existentiala...
Ovidius
Eu cred ca vine din dorinta de a face ca lucrurile sa mearga mult mai repede....altfel am consuma o gasca de energie verificand si rasverificand.
Fantasee
Mă fascinează încrederea pe care o manifestă copiii. Rareori este greşit acordată, probabil că este intuiţie; clar nu putem pune ceva pe seama experienţei de viaţă în acest caz.

Un profesor de pedagogie spunea cândva la cursurile sale că încrederea se acordă, nu se câştigă şi că este un act de voinţă, în exclusivitate. Poate că avea dreptate, luând în considerare faptul că optimismul este în firea omului, iar pesimismul este un efort. smile.gif
Mistinguett
QUOTE
Rareori este greşit acordată,

Rareori????
Ba prea des este gresit acordata - poti sa incluzi aici si increderea in sine. Si asa invata sa fie mai precauti. Daca rareori , cum se face ca sunt atatia copii victime abuzurilor sexuale? rapiti? sau cel mai simplu, ai vazut vreodata 2 copii jucandu-se unde unul dintre ei are un comportament amenintator iar celalalt se duce spre el oricum? ce inseamna, ca are incredere ca celalalt nu-l va lovi, nu? etc.etc.

QUOTE
Cred că s-a intîmplat tuturor, măcar o dată în viaţă, să aibă un sentiment de încredere faţă de o persoană necunoscută, sau relativ puţin cunoscută. Ce credeţi că stă la baza acestui sentiment ? Ce anume îl generează?
De ce avem încredere faţă de unele persoane ... şi neîncredere faţă de altele ?

Eu zic instinct alimentat de experienta de viata + o anumita doza de chimie intre cele 2 persoane implicate (ati avut vreodata incredere in cineva care v-a fost nesuferit? nu zic ca nu se intampla, dar e f f f rar).
exergy33
Imi fac timp sa raspund in detaliu la opiniile exprimate aici. smile.gif

Dupa cum spunea si Frisky, cauzele care genereaza sentimentul de incredere evolueaza de la copilarie spre maturitate. Cu ce avem de a face in copilarie? Numai cu intuitie? ... caci despre experienta de viata nu se poate pune problema? Sau in acea perioada intra in combinatie si empatia, dupa cum sugera actionmedia?
Ciudat ca nimeni nu a spus o vorba despre intelect sau despre coeficientul de inteligenta? Oare sa nu aiba el nici in rol in cladirea increderii fata de cineva?
bobo66 vorbeste despre un anume tip de rezonanta. Sunt adepta acestei teorii, si anume ca intre oameni se produce fenomenul de rezonanta, chiar daca el nu poate fi explicat asa cum trebuie.

@Ovidius
Nu am inteles de ce ar trebui ca la maturitate sa tratam totul sec si rece? smile.gif
QUOTE
Pana la o anumita varsta, cred ca obisnuinta si nevoia de afectiune joaca un rol mare in increderea instanta, dar o data cu maturizarea, ar trebui ca aceste scheme emotionale sa fie rupte, iar persoana cu care intri in contact sa fie judecata doar la rece


@Gordin

QUOTE
Celalalt fel de incredere nu depinde de dovezi, doar de un sentiment care ti-l inspira persoana. Sentimentul poate izvori din simplul fapt ca persoana arata intr-un anumit fel, da suna cam ciudat, dar unele fizionomii inspira incredere (ochii, expresia fetei in general, gesturi relaxate).

E adevarat. M-am convins personal de asta si cred ca acesta este un aspect fundamental in mecanismul formarii increderii la copii. Si ca sa ma apropii de ce spunea Fantasee:
QUOTE
Mă fascinează încrederea pe care o manifestă copiii. Rareori este greşit acordată, probabil că este intuiţie; clar nu putem pune ceva pe seama experienţei de viaţă în acest caz.

O vorba din batrini spune ca cel mai greu lucru pentru un om rau este sa pacaleasca copii si ciinii. Ambii il depisteaza cu usurinta. Dar de la aceasta 'cunoastere instinctiva' si pina la formarea sentimentului de incredere exista mai multe verigi.
Mistinguett are o cu totul alta parere:
QUOTE
Daca rareori , cum se face ca sunt atatia copii victime abuzurilor sexuale? rapiti?

Nu sunt psiholog, dar cred ca adultii care urmaresc anumite lucruri in raport cu copii sunt foarte buni cunoscatori ai psihologiei copilului. Un rapitor sau un pedofil stie in ce fel sa vorbeasca, sa gesticuleze, sa se imbrace ... intr-un cuvint sa se incadreze in sablonul care sa genereze increderea victimei... sa nu para suspect in fata unui copil. Si poate ca in esenta, in acele citeva minute premergatoare, un pedofil nu este 'omul rau' ... si din cauza aceasta copilul nu il poate 'simti. Poate ca el traieste cu adevarat sentimentul de simpatie fata copil... dupa care insa izbucneate latura aceea ascunsa.
S-ar putea sa gresesc, dar asa am inteles eu citind anumite carti.
Despre rapitori nu ar fi mare lucru de spus. Ei sunt platiti de catre altii sa rapeasca un copil, in cele mai multe cazuri pentru a obtine bani de pe urma lui, sau pentru a obtine o rascumparare ... de orice natura.
Ceea ce stim noi despre 'rapitori' e ceea ce ne este prezentat in filme, unele de calitate indoielnica. N-am citit pina acum nici un roman care sa trateze acest subiect, desi m-a interesat. smile.gif
Dar sa revin on topic.
QUOTE
Eu zic instinct alimentat de experienta de viata + o anumita doza de chimie intre cele 2 persoane implicate (ati avut vreodata incredere in cineva care v-a fost nesuferit? nu zic ca nu se intampla, dar e f f f rar).

Mi s-a intimplat. Eu insami am fost mirata sa-mi dau seama ca pot avea un sentiment de incredere fata de cineva care-mi este antipatic. Tocmai de aceea la intrebarea din sondaj am ales optiunea "nu stiu".
Interesant ca inca o persoana a votat la fel ca mine. Ma intreb cine este ea? smile.gif
axel
QUOTE(exergy33 @ 31 Jul 2007, 06:53 AM) *
Nu sunt psiholog, dar cred ca adultii care urmaresc anumite lucruri in raport cu copii sunt foarte buni cunoscatori ai psihologiei copilului. Un rapitor sau un pedofil stie in ce fel sa vorbeasca, sa gesticuleze, sa se imbrace ... intr-un cuvint sa se incadreze in sablonul care sa genereze increderea victimei... sa nu para suspect in fata unui copil. Si poate ca in esenta, in acele citeva minute premergatoare, un pedofil nu este 'omul rau' ... si din cauza aceasta copilul nu il poate 'simti. Poate ca el traieste un adevarat sentiment de simpatie fata de copil... dupa care insa izbucneate latura aceea ascunsa.

Cu alte cuvinte tu afirmi ca copii au fler bun (instinct) in privinta psihologiei (adica cand acorda increderea), dar nu cand e vorba de oameni rofl.gif Cel mai bine cand e vorba de chestii inanimate. De exemplu copii au un instinct foarte bun in a-si acorda sau nu increderea unei pietre, sau a unui batz... rofl.gif


Ar trebui sa te pun la perle, dar te iert de data asta mwah1.gif


Edit: in caz ca e vreun forumist mai domol la minte si nu pricepe care e problema din afirmatia ta, acea a ta afirmatie este oarecum echivalenta cu: "discutam despre flerul copiilor si talentul de a-si acorda increderea numai cui trebuie, dar nu se pune la calcul rapitorii si pedofilii, pentru ca acestia o fac cu intentie, si in general nu se iau in calcul adultii, pentru ca de asemenea ei o fac cu intentie. Nu se ia in calcul nici alti copii care inseala pe acestia, pentru ca in continuare o fac cu intentie."
Eventual poate fi extinsa si la: "Nu se iau in calcul nici animalele care ranesc copiii (de ex. cainii care musca copii) pentru ca copilul n-a stiut ca animalul este periculos. Nu se iau in calcul nici cazurile in care copiii sunt accidentati de lucruri inanimate (de ex. cade ceva peste ei) pentru ca de asemenea copilul e mic si prost si n-a stiut".
Concluzia care o putem trage: copiii au un fler infailibil rofl.gif


Edit 2: sa nici nu discutam despre adevaratul sentiment de simpatie al pedofilului pentru copil ohmy.gif
Fantasee
Poate că mulţi dintre copiii abuzaţi devin adulţi care nu au încredere nici în sine. smile.gif Însă mi-ar plăcea ca acest subiect să nu se molipsească de griparniţa care bântuie prin Han.

Exergy33, care crezi că ar putea fi verigile dintre aşa-zisa cunoaştere instinctivă şi încredere?

axel
QUOTE(Fantasee @ 31 Jul 2007, 09:16 AM) *
Poate că mulţi dintre copiii abuzaţi devin adulţi care nu au încredere nici în sine. smile.gif

Care este legatura cu subiectul dezbatut? blink.gif Ca parca discutam despre asa-zisii copii clarvazatori care rar gresesc cand au incredere si pedofili, rapitor, caini, copii rai, etc etc.
Fantasee
Cred că discutam despre încredere. smile.gif
bobo66

Intuitia nativa a copiilor se imbina cu un mare procent de naivitate(inocenta). Indivizii cu deviante psihice de obicei au un grad de inteligenta normal sau chiar peste medie. Ei stiu cum sa manipuleze increderea copilului . De aceea societatea ii educa in spiritul prevenirii unor situatii de acest gen.
Eu zic ca abordarea aceasta are si un revers: le inoculam neincrederea in oameni. Ajungem sa nu mai avem incredere nici in persoanele bine intetionate.
andra_v
Mai este un aspect: fiecare om iti atribuie propriile ganduri si intentii. Un mincinos, un mafiot te va suspecta intotdeauna ca minti, chiar in cele mai sincere momente, in timp ce un om de buna-credinta, care gandeste frumos, iti va acorda credit mai usor.
LINICA
Din punctul meu de vedere si judecand dupa temperamentul meu, sentimentul de incredere poate fi/este bazat pe "combinatie intre intuitie si experienta de viata" deoarece consider ca experienta de viata(aici e de discutat - ce e ea/cand apare...) te face sa fii precaut, iar intuitia cred ca vine dintr-o oarecare speranta de bine/ ca poate fi bine. Ce iese poate fi "experienta de viata" si tot asa... biggrin.gif )
bobo66


Uneori las experienta de deoparte si ma bazez doar pe intuitie. Daca se intampla sa gresesc o trec la capitolul experiente negative(neplacute) de viata.
axel
QUOTE(bobo66 @ 31 Jul 2007, 12:24 PM) *
Indivizii cu deviante psihice de obicei au un grad de inteligenta normal sau chiar peste medie.

Asta de unde ai scos-o? blink.gif
Un studiu, ceva? rolleyes.gif


QUOTE(andra_v @ 31 Jul 2007, 03:07 PM) *
Un mincinos, un mafiot te va suspecta intotdeauna ca minti, chiar in cele mai sincere momente, in timp ce un om de buna-credinta, care gandeste frumos, iti va acorda credit mai usor.

Asta de unde ai scos-o? blink.gif
Un studiu, ceva? rolleyes.gif
bobo66
QUOTE(axel @ 31 Jul 2007, 06:12 PM) *
Asta de unde ai scos-o? blink.gif
Un studiu, ceva? rolleyes.gif
Asta de unde ai scos-o? blink.gif
Un studiu, ceva? rolleyes.gif


Prima: citeste orice carte de psihiatrie; marii psihopati erau si sunt destepti(ei, nu chiar toti);
A doua: judecam dupa propriile noastre valori( nu stiu sa citez vreun studiu-poate ma ajuta andra).
axel
QUOTE(bobo66 @ 31 Jul 2007, 06:45 PM) *
Prima: citeste orice carte de psihiatrie; marii psihopati erau si sunt destepti(ei, nu chiar toti);

Zau? rolleyes.gif Aia scrie in fiecare carte de psihiatrie? rolleyes.gif
Nu te-ai gandit cumva ca de aia prosti nu auzi asa de des cum auzi de cei inteligenti? jamie.gif
bobo66
QUOTE(axel @ 31 Jul 2007, 06:51 PM) *
Zau? rolleyes.gif Aia scrie in fiecare carte de psihiatrie? rolleyes.gif
Nu te-ai gandit cumva ca de aia prosti nu auzi asa de des cum auzi de cei inteligenti? jamie.gif



Din pacate aud...
Dar eu vorbeam de marii psihopati...
Desi n-are nici o legatura cu titlul topicului(scuze) chiar si bietii exhibitionisti se selecteaza dintre medici,profesori, ingineri etc. jamie.gif
axel
QUOTE(bobo66 @ 31 Jul 2007, 06:59 PM) *
Dar eu vorbeam de marii psihopati...
Desi n-are nici o legatura cu titlul topicului(scuze) chiar si bietii exhibitionisti se selecteaza dintre medici,profesori, ingineri etc. jamie.gif

Matale ai zis "Indivizii cu deviante psihice de obicei au un grad de inteligenta normal sau chiar peste medie." Nu ai zis cumva "Marii psihopati de obicei au un grad de inteligenta normal sau chiar peste medie." Sau "Celebrii indivizii cu deviante psihice de obicei au un grad de inteligenta normal sau chiar peste medie." jamie.gif
bobo66

Ai dreptate, ma refeream la psihopatii cu devieri importante de la normal(criminali in serie, violatori,pedofili...).

Ramane problema de fond: cum ne dam seama ca putem (sau nu) avea incredere in cel din fata noastra. Desigur, in cel mai scurt timp cu putinta!
Ne bazam pe intuitie sau apelam la experientele anterioare?
exergy33
Daca imi expun aici ideile, nu inseamna ca in mod automat ele capata o valoare de adevar.
Totusi, daca cineva vrea sa contrazica ceva, rog sa o faca cu argumente. smile.gif

@Fantasee
QUOTE
Exergy33, care crezi că ar putea fi verigile dintre aşa-zisa cunoaştere instinctivă şi încredere?

Dupa parerea mea asa numita (de catre mine) 'cunoasterea instinctiva', este o cunoastere partiala, se produce instantaneu sau in perioade scurte de timp ... si cred ca ea sta la baza unui sablon pe care se vor cladi toate fatetele cunoasterii, completindu-l.

Voi mai adauga ceva. Cred ca acest tip de cunoastere nu este prea mult filtrata de constient. In anumite situatii se intimpla sa ne dam seama ca ceva nu e in regula, ca undeva se ascunde un pericol, deocamdata invizibil , ... fara motive argumentate logic ne indoim de spusele sau de faptele cuiva ...etc.
Dar exista si situatia cind, desi toate argumentele ne indica faptul ca nu ar trebui sa avem suspiciuni fata de cineva sau ceva, totusi, in mod instinctiv stim sau realizam ca aparentele inseala, ca realitatea e alta. Acest sentiment nu trebuie confundat cu 'presimtirea'. smile.gif

Despre psihopati ar fi multe de spus. Voi da un link care explica cu lux de amanunte caracteristicile lor de comportament . Tot acolo puteti gasi o clasificare a psihopatilor (cele patru tipuri clasice ).
... citeva citate care au legatura cu subiectul de discutie.

http://www.cassiopaea.com/cassiopaea/psychopath_2.htm

QUOTE
The psychopath is a manipulator, who knows exactly what makes us tick and knows how to manipulate and influence our feelings.

They have the talent to spot “kind, caring” women.

Mimicry is often used to convince others that the psychopath is a normal human being. He does this to create a false empathy with his victim. The psychopath will try to make you believe he has normal emotions by spinning some sad tale or professing profound, moving experiences; the truth is, most psychopaths go through life as in an incubator, touched by few and having no real compassion for others; but they will lie to convince you that they have normal emotions.


QUOTE
Let me add, despite Dr. Blacks' studies, psychopaths can still exist in any social class. Do not be misled. I also wanted to point out that I will be using "he" and "him" for the term psychopath throughout this website; let it not be forgotten, yes, female psychopaths exist as well; however, according to the Sixth Edition of Abnormal Behavior, printed in 2000 by three male professors, David, Derald, and Stanley Sue, the rates do differ by gender. Included in their excellent text is a report by the The American Psychiatric Association that the general estimate is 3% for men, and less than 1% in women [Personality Disorders and Impulse Control Disorders, 238].


QUOTE
Psychopaths pick on everyone, whether rich or poor, smart or not so bright. Although it does seem that the mentally ill are more susceptible: the aforementioned histrionics, etc., as well as victims with borderline personality disorder.


QUOTE
Cleckley's original list of symptoms of a psychopath:
1.Considerable superficial charm and average or above average intelligence.


In seara aceasta nu am chemare sa ma plimb pe net si sa caut studii despre IQ -ul psihopatilor. Stiu ca in cartile de Psihologie criminalistica sunt amintite astfel de studii. Acolo am citit ca cea mai mare parte a psihopatilor au un indice de inteligenta mai mare decit media. De obicei psihopatii cu inteligenta redusa sfirsesc la inchisoare. Cei cu IQ-ul mai mare sunt prinsi de politie dupa perioade foarte lungi de cercetari ... dar mai exista un procent, considerabil cica, format din psihopatii foarte inteligenti care nu sunt prinsi niciodata de politie, FBI ...etc.
De abia dupa deces, atunci cind rudele patrund in spatiul lor, se descopera cine au fost ei cu adevarat.
Fantasee
Mă bucur că ai făcut specificaţia în legătură cu presimţirea, exergy. smile.gif

Am votat în sondaj prima variantă şi, vorba ta, mi-ar plăcea să ştiu cine a dat celălalt vot. smile.gif

Din fericire (sau din păcate) pentru mine, chiar şi la vârsta asta acord încredere oamenilor în urma intuiţiei. Aleg să accept sentimentul pozitiv pe care îl am în preajma omului respectiv, dacă sentimentul există. Am încredere în oameni fiindcă simt că ar trebui şi fiindcă vreau să fac ceea ce simt că trebuie. smile.gif
Nu trebuie să se califice omul acela la încredere, trecând prin nu ştiu ce probe de foc. Îmi plac mie poveştile, dar calificarea de acest fel ar trebui să rămână în basme, părerea mea. Prefer să cred în intenţia pozitivă şi de acolo mai departe rămâne de văzut. Simetric, poate să stea omul şi-n cap, dacă simt că nu-i demn de încredere, nu i-o voi acorda. Aia ie, nimeni nu-i perfect. laugh.gif
Deocamdată nu mi-am spart capul foarte tare folosind acest sistem de acordare a încrederii.

Dar ştiţi ce mi s-a părut cu adevărat demn de menţionat? smile.gif Unii oameni devin mai buni şi mai de încredere atunci când ai oricum încredere în ei. wub.gif
Alţii pun episodul pe seama vreunei inocenţe şi speră să profite cumva. Nimic mai eronat. rofl.gif

exergy33
Dacă te foloseşti de un om, nu trebuie să te îndoieşti de el; dacă te îndoieşti de el, nu trebuie să-l foloseşti.
( din intelepciunea chineza smile.gif)

Intuitia este o calitate a femeii care o ajuta sa-si contrazica barbatul inainte
ca acesta sa apuce sa deschida gura. smile.gif
... nu stiu cine a spus-o.


Ovidius
QUOTE
Nu am inteles de ce ar trebui ca la maturitate sa tratam totul sec si rece?

Ok, hai ca ma exprim altfel. Prin "judecata la rece", inteleg sa las timpul sa demonstreze daca persoana respectiva este sau nu de incredere, lasand la o parte acceleratorii de genul intuitiei sau prejudecatilor.
Gordin
Totusi, intuita functioneaza in oricare conditii, fara sa dea gres? Pana la urma ce e intuitia asta?
De exemplu, daca ar fi sa consideram proverbul anonim de mai sus:
QUOTE
Intuitia este o calitate a femeii care o ajuta sa-si contrazica barbatul inainte
ca acesta sa apuce sa deschida gura.

Cei doi sunt evident impreuna de ceva timp, deci se cunosc, ea stie cum reactioneaza. Daca e felul in care pronunta cuvintele sau expresia fetei i se modifica intr-un anume fel cum s-a mai intamplat e foarte probabil ca femeia sa stie ce urmeaza sa spuna, pentru ca face niste asocieri intre evenimente care au loc cu o anumita frecventa.
E de ajuns sa se intampla o singura `ceva` ca unul dintre ei sa retina si cu proxima ocazie sa faca o anticipare a comportamentului celuilalt. Ba chiar de multe ori poate gresi in intrerpretare dar tindem sa retinem mai mult timp si poate cu alta intensitate atunci cand cineva pare sa stie ce vrem sa spunem.
E pana la urma intuitia doar atunci cand e de bine? yeahrite.gif
Si daca, din dorinta de a avea incredere in propria intuitie, atunci cand aceasta se insala, te lasi inselat doar de dragul de a avea dreptate?
Fantasee
Se pot face exerciţii de antrenare a intuiţiei, Gordin. smile.gif Atenţia este regula generală în cadrul acestor exerciţii, dar nu putem dezbate aceste detalii la acest subiect.

Cred că nu există metodă infailibilă pentru ceva pe lumea asta, important este ce concesii este dispus să facă fiecare om în parte. Personal, în timp am greşit mai puţin când am acţionat conform intuiţiei, decât atunci când am ales să analizez.

Ovidius, după cât timp şi în urma căror tipuri de evenimente se încheie "judecata la rece" cu verdictul "demn de încredere"? unsure.gif
Gordin
Atunci intuitia si experienta spun cam acelasi lucru. Nu inteleg de ce au fost tratate separat in poll. Doar in cazul in care intuitia de care vorbeste exergy33 se refera la ceva care nu provine din experiente anterioare ci din instinct(?) ca modalitate de aparare.
Fantasee
Exact, Gordin, cele două funcţionează asemănător. smile.gif Prefer varianta în care intuiţia este un fel de sistem imunitar al instinctului. Însă folosind o intuiţie bine antrenată economisim timp, exact ceea ce se presupune că nu avem prea mult la dispoziţie şi trebuie cheltuit cu parcimonie. Analiza la rece are în primul rând nevoie de mult timp.
Gordin
Nu stiu daca se poate face o comparatie intre timpul alocat de-a lungul unei vieti antrenamentului intuitiei si cel alocat, de fiecare data cand este nevoie, unei analize la rece. Fiecare isi alege varianta care i se pare ca il serveste mai bine.
Ovidius
QUOTE
după cât timp şi în urma căror tipuri de evenimente se încheie "judecata la rece" cu verdictul "demn de încredere"?

Evident ca dupa mult mai mult timp decat in cazul intuitiei.

QUOTE
Fiecare isi alege varianta care i se pare ca il serveste mai bine.

De acord cu tine. Varianta aleasa depinde in mare masura de ce nevoi are fiecare.
axel
QUOTE(Fantasee @ 1 Aug 2007, 12:47 PM) *
Personal, în timp am greşit mai puţin când am acţionat conform intuiţiei, decât atunci când am ales să analizez.

Si nu ti-ai pus probleme de ce? rolleyes.gif
Poate ar trebui sa faci ceva sa corectezi, pentru ca nu e bine sa te poti baza numai pe intuitie unsure.gif
Olaf
Axel, ai luat vreodata in considerare ideea de a face un comentariu constructiv la vreunul din subiectele din forum? rolleyes.gif

La subiect: eu am votat "nu stiu". Din fericire sau nefericire pana acum am acordat incredere destul de usor. Faptele sunt de cele multe ori inexistente asa ca am mers vazand si facand, mai ales ca la mine intuitia este aproape inexistenta. Un sistem flexibil de reevaluare a contat enorm in situatia asta.
Fantasee
Exact, Olaf. smile.gif

Dacă persoana este necunoscută sau puţin cunoscută, aşa cum menţiona exergy33 la deschiderea topicului, ce fapte avem pentru a le putea judeca la rece? unsure.gif
Ferească Dumnezeu de o lume unde omul pe care l-am cunoscut acum câteva minute decide la rece că are încredere în mine după primele cinci mişcări ale globilor mei oculari. nonono.gif laugh.gif
Serenity
Ma scuzati, stiu ca sunt enervanta cu psihologia laugh.gif dar cred ca teoria conform careia increderea pe care adultul o acorda cu usurinta sau, dimpotriva, cu mare greutate e legata atat de experienta dezvoltarii increderii in copilarie (pana la 1 an copilul e total dependent de cei din jurul lui si este nevoit sa aiba incredere absoluta in cei care il ingrijesc; in functie de ingrijirea si dragostea venita din partea mamei, copilul dezvolta fie un sentiment de incredere, fie unul de neincredere in oameni) cat si de experientele de pe parcursul vietii, ar trebui mentionata, macar.

Dupa cum spuneam la inceput, in general oamenii au tendinta fie sa acorde cu usurinta incredere semenilor sau, dimpotriva, dovedesc o neincredere generalizata in cei din jur... Rar am intalnit persoane care sa fie foarte deschise si sa impartaseasca tot felul de detalii intime unor necunoscuti, iar altora, dimpotriva, sa nu le spuna nimic (ca sa dau un exemplu).

Vorbesc si din experienta mea aici... dar eu ma aflu la celalalt pol: acord destul de greu incredere celorlalti iar atunci cand cunosc o persoana si imi permit sa discut tot felul de lucruri delicate cu ea e pentru ca: imi place, mi-e simpatica, e si ea la randul ei deschisa cu mine, nu-mi pasa prea mult daca acele lucruri vor ramane doar intre noi, etc. etc... nu atat dintr-o incredere deosebita. In cazul meu increderea se castiga, nu se acorda din motive de intuitie.

P.S. Oi fi singura care crede ca a acorda incredere cuiva dupa 5 minute nu e ceva tocmai ... hmm.gif cum sa ma exprim? ... ok? blink.gif tongue.gif
Fantasee
Sere laugh.gif a acorda cuiva încredere se traduce în mintea mea prin convingerea că acel om este animat de intenţii pozitive cel puţin în privinţa mea, dacă nu în toate celelalte privinţe.

Mi se pare de prost gust să povestesc omului toată viaţa mea de la geneză până la acordarea încrederii laugh.gif dacă asta înseamnă a acorda încredere cuiva, atunci nu am acordat încrederea mea cuiva vreodată. blink.gif Nu avem toţi vocaţie de duhovnici, iar eu una chiar nu aş vrea să aibă cineva încredere în mine conform acestei definiţii. rolleyes.gif

După o cădere fizică, un necunoscut îţi întinde mâna să te ridice. Ce faci, analizezi deci dacă e sau nu demn de încredere, că oricum ai doar câteva secunde să reacţionezi.

Nu eşti deloc enervantă cu psihologia. hug.gif Deci copiii foarte bine îngrijiţi de către mamă în primul an de viaţă ar putea deveni adulţi care acordă încrederea cu oarecare uşurinţă. Nu ştiam asta. smile.gif
SORIN
QUOTE
Deci copiii foarte bine îngrijiţi de către mamă în primul an de viaţă ar putea deveni adulţi care acordă încrederea cu oarecare uşurinţă. Nu ştiam asta.


Exact asa e thumb_yello.gif
Serenity
Vezi, aici e problema... eterna problema laugh.gif .. ca fiecare intelegem prin incredere aproximativ acelasi lucru, cu mici variatii, care uneori sunt esentiale tongue.gif

Hai sa dam un exemplu, ca sa clarificam treaba tongue.gif Sa raportam increderea asta la urmatoarea situatie: o persoana angajata de doar cateva zile la tine la birou, cu care nu ai apucat sa stai de vorba pana acum, se ofera sa-ti faca rost de niste documente de care ai nevoie pentru finalizarea proiectului dar pe care ti-ar fi foarte greu sa pui mana. In cazul in care persoana se va tine de cuvant, iti va usura mult munca si va fi un real ajutor. Dimpotriva, in cazul in care nu se va tine de cuvant, iti va fi aproape imposibil sa termini proiectul la timp pentru ca te-ai bazat pe ea. Ai de ales intre a avea incredere si a accepta oferta sau a nu avea incredere si a te chinui tu insuti sa faci rost de ele. Ce faci? Ce te face sa ai sau nu incredere? Poti avea incredere in situatia asta? (am inteles bine? blink.gif )

Eu, de exemplu, nu as putea niciodata sa am incredere. Sa am certitudinea ca omul va face tot posibilul sa ma ajute... Poate avea atat de multe motive sa se fi oferit fara sa aiba intentia sa ma ajute, cu adevarat. Dar pe mine mama m-a trimis la bunica cand aveam 6 luni rofl.gif

Edit: Stai sa mai lamuresc niste lucruri laugh.gif Nu m-am referit la a povesti toata viata, la a face confidente sau a te spovedi in fata cuiva... vorbeam de increderea de a povesti cuiva un lucru de care nu esti tocmai mandra avand incredere ca nu te va intelege si nu te va judeca, increderea de a spune un lucru care, daca s-ar afla, ai putea avea probleme sau increderea de a spune ceva ce ti-ar putea compromite imaginea daca ar fi gresit inteles; de a spune lucrurile astea unui necunoscut.

QUOTE
Deci copiii foarte bine îngrijiţi de către mamă în primul an de viaţă ar putea deveni adulţi care acordă încrederea cu oarecare uşurinţă. Nu ştiam asta.


Corect, ar putea deveni, daca nu intervin alte evenimente care sa le zdruncine increderea in oameni. Asa spune teoria. Si eu am tendinta sa-i dau dreptate intr-o oarecare masura.
axel
QUOTE(Serenity @ 1 Aug 2007, 10:46 PM) *
Eu, de exemplu, nu as putea niciodata sa am incredere. Sa am certitudinea ca omul va face tot posibilul sa ma ajute...

Increderea nu se bazeaza [doar] pe certitudine. Se bazeaza mai mult pe un risc calculat.
Certitudinea cand e vorba de altii mi se pare ca tine mai mult de faith.

Acordarea increderii nu tine prea mult de chestii de genul bunatate sufleteasca a celui care se ofera sa te ajute, etc. E idealism prostesc sa crezi ca toti oamenii buni la suflet sunt de incredere in orice conditie si toti oamenii care nu-s ingerasi nu sunt de incredere in nici o conditie. Nici macar intentia initiala a persoanei caruia ii acorzi increderea nu e total relevanta; se poate razgandi intre timp jamie.gif

Rational, as spune ca gradul de incredere care trebuie acordat cuiva tine de ce pierde persoana respectiva daca-ti inseala increderea si ce castiga persoana respectiva daca nu-ti inseala increderea. Si de istoria persoanei respective (oameni diferiti au comportament diferit). Pierdere si castig nu in mod necesar imediata. Ci pierdere si castig in general (pe termen lung).
Implicit, nu poti acorda incredere unei persoane irationale. Eventual, poti paria pe comportamentul unei persoane proaste si docile. Dar nu e legat de incredere, ci de ipoteza ca poti evalua riscul viitor analizand trecutul.
Erwin
Am bifat unde a bifat majoritatea, sunt de acord cu cele expuse mai sus în general, vreau sa adaug două lucruri:

unul este că în secundele în care trebuie să evaluezi un om dacă să ai sau nu încredere în el funcţionează limbajul trupului, comunicarea non-verbală, pe care adesea o facem subconştient iar la nivelul raţional ajunge doar o rezultantă, o senzaţie, judecată mai degrabă de inteligenţa emoţională... dacă avem mai mult timp la dispoziţie atunci funcţionează experienţa acumulată în relaţia cu persoana respectivă, dar cum bine zice Axel, oamenii se pot răzgândi şi ne putem trezi înşelaţi de oameni pe care i-am considerat multă vreme prieteni buni...

Iubirea este al doilea lucru care are o mare influenţă în acordarea (adesea necondiţionată a) încrederii unor persoane dragi. În plus, e dependentă de încredere, căci nu mai putem iubi pe cei ce ne-au înşelat...

Încrederea e ca şi respectul... "noblesse oblige"
Serenity
De asemenea, functioneaza acele "scurtaturi cognitive" care stau la baza prejudecatilor, gandirii stereotipe, dar care ne ajuta sa recunoastem mai repede ce se afla in fata noastra, sa gestionam cu mai multa usurinta informatia, multumita experientelor anterioare acumulate. E un proces pe care nu-l putem evita... Cand vedem pentru prima data o persoana toata experienta noastra de pana atunci isi spune cuvantul, si dezvoltam automat anumite perceptii, ganduri, idei si sentimente legate de ea. Unii ii spun intuitie, deoarece se realizeaza foarte usor, rapid si inconstient. In fapt, e in mare parte gandire stereotipa...

De exemplu: intr-o tanti care seamana foarte mult cu matusica Stela o sa ai mult mai multa incredere decat intr-un individ care iti aminteste de cazul Rimaru (de-aia in tren ne cautam loc langa batrani, cand suntem pe plaja rugam pe cineva care e cu familia sa se uite la lucrurile noastre cat suntem in apa, etc... reprezinta categorii mai "de incredere"). Ma rog, exemplul meu e extrem laugh.gif dar ideea ramane... pe "matusica" ai inclus-o imediat in categoria matusicilor si i-ai transferat in acelasi timp si o parte din calitatile matusii tale: onestitate, bunatate, amabilitate, etc. pe cand cu categoria de oameni din care face parte, in mintea ta, celalat, nu vrei sa ai nimic de-a face. Toata treaba devine si mai complexa pe masura ce cunosti din ce in ce mai bine persoana....
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.
Invision Power Board © 2001-2024 Invision Power Services, Inc.