Daca Ati Scrie O Carte, Ce tema, sau ce subiect ati alege ? Optiuni

[Florina R.]

Se spune ca romanul s-a nascut poet, sau mai generic, literat. Oricum, majoritatea dintre noi am "produs" candva, in adolescenta (unii, chiar si mai tarziu) poezii sau romane. Ar fi interesant de stiut, insa, acum , dupa toata experienta de viata castigata, si dupa toate schimbarile psihologice, si chiar sociale, intervenite intre timp, ce ne-ar mai placea sa scriem.(Sau, daca ne-ar mai placea!). Cred ca aceasta ar constitui, intr-un fel, cartea de vizita a fiecaruia. Ar fi un mod mai bun de a-l cunoaste pe X sau pe Y decat printr-o simpla prezentare, de genul: ma numesc X, lucrez la..., am atatia ani, etc.
Bineinteles, raspunsurile nu sunt obligatorii. Puteti lua totul ca pe un joc. Omul mai este si homo ludens . Uneori, mai si invata in acest mod !

[Florina R.]

Draga Emil, cred ca mi-ar placea extraordinar de mult sa citesc ce ai scris tu, absolut totul. Nu ai postat nicaieri ? In orice caz, daca vei posta undeva, sau vei publica, as vrea sa aflu, cumva. Cred ca suntem, intr-o anumita masura, spirite inrudite.

Draga Dude, in primul rand, cateva cuvinte despre afirmatia mea privitoare la credinte. Cred ca m-am exprimat gresit, ar fi fost bine sa spun, mai curand, "opinii". Stiu si eu ca prin credinta putem schimba lumea. Dupa cum scrie undeva: "Daca ati avea credinta cat un graunte de mustar, ati zice smochinului acesta sa se mute in mare..." Toata viata mea a stat sub imperiul unei (unor) asemenea credinte, care efectiv "mi-au schimbat realitatea". Eu ma refeream la opiniile noastre subiective si personale, care nu pot modifica realul. De exemplu, mie mi se pare ca vad la distanta un copac negru, dar el e verde. Faptul ca eu il vad negru nu schimba realitatea lui de copac verde. Poate ca n-am fost prea plastica, dar n-am gasit o comparatie mai buna.
In legatura cu "arta cu tendinta", ma refeream la faptul ca arta trebuie sa aiba un mesaj, fie si subiectiv. Adica, sa nu fie doar o insiruire de cuvinte, fie ele oricat de frumoase. O asemenea arta mi se pare prea "cautata" si neautentica.
De fapt, artistii adevarati, dintre care ai amintit cativa, poseda si "esenta", si "haina". Ei simt, in primul rand, o tensiune interioara, simt ca au ceva de spus, deci un mesaj. Faptul ca acest mesaj vine intr-o haina frumoasa, nu se datoreaza cautarii cu orice pret a "artei", ci este un dar al lor, personal. Unii scriu frumos asa cum respira. Nu mai stiu cine spunea ca "lucrurile frumoase nu trebuie sa ceara efort, bucuria nu trebuie sa ceara efort". Desigur, exista si "chinurile creatiei", dar ele nu se refera doar la o cautare sterila a formei, ci la intregul zamislirii unei opere.
In alta ordine de idei, da, desigur ca marii artisti sunt introvertiti, dar chiar si ei, au scris si pentru ceilalti. Oricum, atunci cand scrii, stii ca exista cel putin doua persoane care "privesc", si deci asta implica raspundere: tu, si Creatorul tau. Apoi, vor mai fi si altii, ca vrei sau nu. Chiar daca lasi manuscrisul intr-un sertar, nu stii ce stranepot va da peste el. Faptul ca tu planuiesti sa nu il vada nimeni e posibil sa nu se indeplineasca. De aceea, trebuie luat in considerare si acest fapt, si scrisul sa fie mereu ca si cum ar trebui sa il vada cineva, poate chiar mai multi. Am avut o profesoara de franceza care spunea ca "trebuie sa vorbim, si chiar sa gandim mereu, ca si cum ar fi cineva de fata." Desigur, e doar un ideal, dar despre asta discutam noi: despre visuri, idealuri.
Despre distinctia dintre "vis" si "program", alta data. Oricum, pentru unii oameni "visurile" au devenit si "programe". Nu mai stiu ce scriitor spunea : "ceea ce era altadata socotit miraculos, de necrezut, astazi a devenit, in mod miraculos , real."