Daca Ati Scrie O Carte, Ce tema, sau ce subiect ati alege ? Optiuni

[Florina R.]

Se spune ca romanul s-a nascut poet, sau mai generic, literat. Oricum, majoritatea dintre noi am "produs" candva, in adolescenta (unii, chiar si mai tarziu) poezii sau romane. Ar fi interesant de stiut, insa, acum , dupa toata experienta de viata castigata, si dupa toate schimbarile psihologice, si chiar sociale, intervenite intre timp, ce ne-ar mai placea sa scriem.(Sau, daca ne-ar mai placea!). Cred ca aceasta ar constitui, intr-un fel, cartea de vizita a fiecaruia. Ar fi un mod mai bun de a-l cunoaste pe X sau pe Y decat printr-o simpla prezentare, de genul: ma numesc X, lucrez la..., am atatia ani, etc.
Bineinteles, raspunsurile nu sunt obligatorii. Puteti lua totul ca pe un joc. Omul mai este si homo ludens . Uneori, mai si invata in acest mod !

[Florina R.]

Ca o completare la cele spuse de tine, Cocosel, mi-au venit in minte niste aforisme de Vasile Ghica:
"Nu trebuie sa steptam indiferenti zorile. Mai putem misca si noi pamantul spre ele."
"Fa-ti din visuri vasle. Si insula va iesi la lumina."
"Omul-fiinta in care natura a pus prea mult, in prea putin."
"Sa crezi intr-un ideal pana la naivitate.Semnat:Don Quichote."
"Zboara la timp!Altfel, iti raman aripile mici."
"Respectati-mi, va rog, visurile mele teritoriale!"
"Si totusi, in om exista mai multi nuferi, decat namol."

Cat despre talent, sau lipsa lui...uneori nu autorul este cel mai in masura sa isi dea cu parerea. Exista o subiectivitate "in plus" si una "in minus". Ambele incurca, sau, ca s-o spun mai elegant, "deformeaza perceptiile". (Apropo, nu mai fi asa de modest!)
Nu e mare arta in a scrie ? Subscriu la asta, intr-un fel. Atunci cand simti un lucru, cuvintele vin de la sine, fara sa le cauti cu mare efort. De fapt, atunci cand incepi sa le cauti, intri in artificial. Eu recunosc astfel de scriitori, care "scriu pentru a se auzi ei-insisi", adica un fel de "arta pentru arta." Dar, nu apreciez decat "arta cu tendinta", arta care serveste unui scop.
Nu ma refer la jurnale si la alte tipuri de literatura subiectiva, care, prin sinceritate, chiar pot atinge arta .Ma refer doar la scriitorii care se imbata prin cuvinte si metafore, dar care nu spun in fond mare lucru.
Da, cand scriem, o facem si pentru noi, si pentru ceilalti...pentru ca omul e, in fond, o fiinta sociala, si are nevoie de prezenta celorlalti semeni. Daca nu are chiar deloc nevoie, e un caz maxim de introvertire...sau autism.