Ecclesia: Biserica Ortodoxa |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Toate cāte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac. [Matei 23:3]
Forumul Ecclesia este dedicat exclusiv crestinilor de diferite confesiuni. Ateii si personanele care critica aceasta religie sunt rugate sa foloseasca forumul de Religie si pe cel de Filosofie.
Va multumesc pentru intelegere. (Figaro)
Ecclesia: Biserica Ortodoxa |
20 Jun 2003, 09:43 AM
Mesaj
#1
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 4.234 Inscris: 11 March 03 Forumist Nr.: 63 |
Seria de topicuri Ecclesia se doreste o apropiere spirituala a crestinilor de diferite confesiuni. Va invit sa impartim credinta in Hristos in spirit crestin autentic. Discutiile in contradictoriu nu-si au locul aici. Haideti sa dezvaluim si sa pretuim fiecare stralucirea din Biserica celui de langa noi. Si cred ca ne vom cunoaste mai bine.
-------------------- Vreti sa vedeti ceva funny? Tastati alinalinuta in Yahoo.
|
|
|
7 Sep 2004, 11:12 PM
Mesaj
#2
|
|||||||||||||||||
Haiduc Grup: Musterii Mesaje: 64 Inscris: 28 August 04 Din: Iasi Forumist Nr.: 4.357 |
Imi pare rau ca nu am nici timpul si nici puterea necesara sa ma ocup mai in detaliu de ceea ce s-a discutat pana acum. Dar ma gandesc ca poate (adica nu ca 'poate', ci 'sigur') aceasta e voia lui Dumnezeu, ca sa nu mai vorbesc atat din carti lucruri pe care nu le pot sustine, ci sa vorbesc mai curand din inima. Sigur, sunt momente si cand simti ca un anumit lucru este adevarat in inima ta, dar sa nu-l poti exprima. In primul rand vreau sa-mi manifest tristetea ca exista atat de putine persoane ortodoxe care sa se implice in aceasta discutie. Nu ma indoiesc ca exista multe persoane care ar sti sa explice mult mai bine decat mine lucrurile. Nu am puterea sa ma organizez, insa sunt cateva ganduri care mi-au venit, poate chiar aproape fara sa ma gandesc la ceva anume in prealabil. Poate nu o sa va mire, am sa ma adresez lui TriRegnum in primul rand, pentru ca a facut afirmatiile cele mai bine... documentate, sa zicem. Nu am citate ca sa raspund, insa mi-am amintit de niste lucruri pe care biserica catolica nu stiu cum si le mai asuma in prezent. Deci, ce zici, draga TriRegnum, de inchizitie? Vorbesti despre papa, despre infailibilitatea lui, insa daca este infailibil, cum zici, cum a putut fi posibila o asemenea nebunie sustinuta de biserica catolica? Cum s-au mai respectat acolo adevarurile de credinta? Si nu e singura eroare facuta de biserica catolica. Ce zici atunci de cruciade in care atatia oameni au fost, din nou, omorati? Si in numele cui? In numele lui Hristos. Cum este posibil asa ceva? Si daca ti se pare ca exagerez, pot sa mai adaug. Cum a fost posibila razvratirea celor care mai tarziu s-au numit pe ei insisi protestanti? A, crezi ca era doar vina lor? Oare nu crezi ca aveau dreptate sa se revolte impotriva papalitatii si a oricarei ierarhii? Aici nu numai cartile ortodoxe spun contrariul, ci insasi cartile de istorie nepolarizate religios. Si cate si mai cate intrigi si interese politice au stat in spatele papei, mai ales in secolele din jurul schismei. Oare istoria ne minte? Daca biserica catolica, cum zici, pastreaza valorile din Sfanta Traditie, ce s-a intamplat de evul mediu a fost atat de intunecat in istoria ei? Si oare asta nu a fost la nu multa vreme dupa marea schisma, cand, poate ai sa spui TriRegnum, biserica catolica a ramas langa Sfanta Traditie iar cea ortodoxa s-a indepartat de ea? Cum poate o biserica pastratoare fidela a Sfintei Traditii sa faca asta? A, ai sa spui ca acum nu mai face asa mari erori... Se poate, nu stiu. Nici prea mult bine nu stiu daca face (sau poate face in ascuns ). Oricum in ultimii zeci de ani biserica catolica a inceput sa revina la Sfintii Parinti de dinainte de schisma si chiar si la cei mai din zilele noastre (cei ortodocsi) - o sa vedeti si voi, daca intrati in librarii catolice, foarte multe carti scrise de parintii ortodocsi. Am auzit chiar la un parinte ortodox care traieste in Apus o expresie destul de plastica pentru asta, spunea el ca biserica catolica s-a intors la parintii ortodocsi pentru a-si mai trage ceva sange proaspat pentru trupul ei anemic, leucemic, pentru ca in Apus biserica catolica a falimentat (si vedeti si voi cate plagi ne vin din Apus: homosexualitatea, libertinismul sexual, drogurile, sectele si cate si mai cate altele). Ma iertati, e poate o exprimare destul de ironica, insa mi se pare ca are si putina dreptate parintele acela, pentru ca biserica catolica, pe cat de pastratoare a Sfintei Traditii este, nu a putut sa se lupte cu aceste boli. Si mai era un lucru care mi-a venit in minte... despre icoane. Nu crezi, TriRegnum, ca vorbesti cam cu prea mare usurinta despre ele? Spui "Sfintii sunt in cer si nu pe pereti sau in statui, acelea sunt doar intepretari grafice cu care aducem cult, insa Sfintii sunt in Cer cu Dumnezeu." Adevarat, Sfintii sunt in cer. Si mai zici:
Dar, ce zici atunci de cei care si-au dat viata in prigoana iconoclasta? Ti se pare ca au murit degeaba? Poate ai sa zici ca nu, dar biserica catolica s-ar parea ca spune ca da, golind bisericile de icoane si chiar de mult-prezentele (mai demult) statuiete. Si daca tot mi-a venit gandul asta, am mai facut totusi ceva cercetari si vad ca papa Pascal II (817-824) a aparat sinodul 7 ecumenic de la Niceea contra iconoclasmului, pe motiv ca cinstirea icoanelor este fundamentata pe Intruparea lui Hristos, consecinta a unirii ipostatice a celor doua firi intr-o singura persoana. Cu toate acestea, biserica catolica pare sa nu prea dea importanta acestui fapt. Si am mai gasit si un argument pentru aceea ca biserica ar trebui sa fie soborniceasca si nu condusa de un singur om, adica de papa. Daca cititi in Faptele Apostolilor, in capitolul 15, veti vedea ce au facut Apostolii cand s-au confruntat poate cu prima erezie de la crestinism, care spunea ca crestinii care nu sunt taiati imprejur nu se pot mantui: s-au reunit, au discutat (nu e mentionat doar Sf. Ap. Petru ca ar fi luat cuvantul, ci si Sf. Ap. Iacob) si au decis, trimitand urmatoarea epistola celor care nu erau evrei: 'noi am hotarat intr-un gand [...] pentru ca parutu-s-a Duhului Sfant si noua sa nu vi se puna nici o greutate in plus in afara de cele ce sunt necesare'. Deci, vedeti, au luat hotararea impreuna, intr-un gand. Doar si Hristos spune undeva 'unde sunt doi sau trei adunati intru numele Meu, acolo sunt si Eu'. Deci un singur om nu poate avea autoritatea suprema in materie de credinta. Si apoi, ca sa revin la erorile din trecut ale bisericii catolice, cum isi asuma biserica catolica prezenta istoria cu indulgentele? Si cum se face ca biserica catolica accepta atatea rituri? De ce accepta concesiile? Oare nu pentru ca simte ca pierde teren, ca isi pierde adeptii?
Pai nu sotii deveneau crestini. Ci cei care erau casatoriti cu cei pagani erau, pentru ca sotul care se increstina, se increstina dupa ce era deja casatorit.
Pai ori una, ori alta. Daca sunt doar ei doi, cu cine o sa ciocneasca oua rosii cel care sarbatoreste Pastele inainte?
Te inseli, exista astfel de preoti. Un exemplu a fost Sfantul Ioan de Kronstadt. Si cred ca mai sunt si altii, chiar si in zilele noastre. Nu e ceva cu neputinta, nu pentru ca ei ar fi puternici, ci pentru ca Dumnezeu si dragostea lor de Dumnezeu face ca oameni casatoriti fiind, sa se infraneze pentru Hristos.
Ca si cum ai zice ca a vazut el ca nu mai este nimeni asa de intelept ca el si si-a luat greaua sarcina in spinare... Nu e mandrie in asta?
Ce inseamna universalitate, din ce perspectiva e vazuta? Si iarta-ma, noi in Biserica Ortodoxa suntem invatati ca Biserica Catolica este cea care a modificat crezul (inclusiv privind Filioque). Care este adevarul? Poate ar trebui sa ne ghidam dupa zicerea ca pomul se cunoaste dupa roade si sa mai privim si in istorie, cum spuneam la inceputul mesajului.
Si diavolul poate lua chip de inger si poate insela cu rani in locul ranilor lui Hristos. Insa parintii ortodocsi pe care i-am citit mereu arata ca satana se teme de Sfanta Cruce (care i-a adus infrangerea cea mai grozava), de numele lui Hristos (ca fiind Numele Celui care a biruit iadul), si de smerenie (drept virtutea pe care nici un diavol nu o poate rabda). Era o povestioara intr-un pateric care spunea ca unui batran sfant (cred ca avva Antonie - Antonie cel Mare, pe care banuiesc ca si biserica catolica il recunoaste, pentru ca a trait prin secolul 4 in pustia Egiptului), deci unui batran sfant i se arata diavolul in persoana si-i spune: 'Mare esti tu, Antonie! Dar uite ca ceea ce faci tu fac si eu. Tu postesti, eu nu mananc niciodata, pentru ca nu am trup. Tu stai in pustie, departe de lume, si eu umblu in pustie, izgonit de Dumnezeu. Un singur lucru insa ma biruieste' (in sensul ca nu-l are). Si atunci, Antonie, cu puterea pe care o avea de la Dumnezeu si prin numele lui Hristos, l-a obligat sa spuna ce era aceea ce-l biruia, iar diavolul a marturisit ca smerenia!
Iarta-ma, dar eu nici nu stiam despre regulile pe care le pomenesti si ti-am spus toate astea ca pe niste detalii ca sa-ti arat ca am fost intr-adevar acolo. Deci daca altfel se face asta, poate ar trebui sa te pun in legatura cu cei din biserica respectiva (nu stiu ierarhia de la voi, insa ma gandesc ca e o biserica importanta in tot lantul de biserici catolice din Romania, pentru ca stau intr-un oras mare si biserica e veche, e in centru si mai sunt si niste cladiri administrative in curtea ei) si sa-ti explice ei, daca or mai fi aceiasi preoti de atunci (ca eu nici la liceu nu eram atunci si am terminat si facultatea de ceva ani de-acum). Si e pacat ca ma banuiesti ca mint. In cel mai rau caz ma poate insela memoria (desi un eveniment atat de... singular se intipareste adanc in memorie), dar nu cred ca pozitia ta iti permite sa banuiesti pe cineva de minciuna cu atata usurinta. Despre Sfanta Impartasanie care nu e data de unele biserici decat celor care sunt exclusiv in acea biserica, botezati - mi se pare firesc. Pentru ca ce mai inseamna Impartasania? Ca impartasesti aceleasi adevaruri de credinta cu ceilalti credinciosi. Dar daca celalalt este in erezie, cum sa te impartasesti cu el? Pana la urma am reusit sa mai raspund si la cate ceva din mesajele trecute. Stiu ca sunt unele lucruri la care, da, nu pot sa raspund, pentru ca din pacate nu am o cultura teologica si nici o biblioteca teologica atat de bogata, iar pana sa pot vorbi cu parintele meu duhovnic despre asta ar mai dura. Insa nu ma simt tulburata in inima mea de acuzatiile care se aduc Bisericii Ortodoxe si adevarurilor pe care le propovaduieste, ci sunt doar foarte indurerata, printre altele si pentru ca este atat de putin cunoscuta si pentru ca nu este inteles spiritul ei. Pentru ca ea nu poate fi inteleasa atata vreme cat nu este traita. Iar trairea acestor adevaruri presupune o angajare si o deschidere a inimii... |
||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 11 May 2024 - 03:36 PM |