Eminescu Ucis De Masonerie.. Optiuni

[cocosel]

..dat fiind faptul ca astazi este ziua marelui nostru poet..as dori sa incercam o astfel de dezbatere...

"Un bătrân "farmazon" (fracmason) îmi împuia capul, prin clasele de sus ale liceului, cu fel de fel de cifre şi cabale. "Numără, îmi zicea mereu, parcă vrăjit de cuvântul acesta, numără tot ce vezi, tot ce e făcut de mână de om, ca să te convingi că..." Lua suta de lei, mi‑o aşterenea pe colţul mesei şi‑mi număra chenarele (o poate face oricine, oricând): erau 48, iar în medalion se găsea Nicolae Bălcescu, emblema Paşoptismului, şi la şcoală mi se spunea, după manualele rolleriste, că revoluţia burgezo‑democratică de la 1848 abia acum se desăvârşeşte, "în anii noştri". Îmi arăta ferestrele "Poştei", clădire nouă, mi le număra şi ieşeau... 48. Un covor oltenesc expus în vitrina magazinului avea 48 de cocoşi stilizaţi. Ajunsese, în fond, să mă agaseze cu explicaţiile lui că jumătatea lui 48 este 24, treimea este 16, care înmulţit cu 4 dă 64 şi mai departe trebuie luat în "calcul" şi 12 care, e‑hei!, se adaugă şi se scade în "sistem". Pierduse, pare‑mi‑se, un proces ‑ şi‑mi număra cuvintele sentinţei: formau una din aceste cifre ciudate şi bătrânul "farmazon" (fracmason) era convins că asta înseamnă trădare, aranjament, păi sigur că da, pedeapsă...
Azi au apărut şi la noi o sumedenie de cărţi despre francmasonerie, unde grămezi de mistere sunt "revelate" ‑ astfel că nu cred să mai deranjeze pe cineva observaţiile mele privind actele de mai jos. Aceste texte pot interesa, în egală măsură, pe cifratori, dar omul tehnic trebuie avizat că se află în faţa unor documente de importanţă excepţională în înţelegerea destinului lui Eminescu. Ori, e un lanţ nesfârşit de coincidenţe, ori treaba e serioasă, şi atunci e groasă de tot.


Iată, mai întâi, interogatoriul lui Eminescu, în ospiciul din strada Plantelor, la 12 iunie 1889, cu trei zile înainte de moarte:


‑ Cum te cheamă?

‑ Sunt Matei Basarab, am fost rănit la cap de către Petre Poenaru, milionar, pe care regele l‑a pus să mă împuşte cu puşca umplută cu pietre de diamant cât oul de mare.

‑ Pentru ce?

‑ Pentru că eu fiind moştenitorul lui Matei Basarab, regele se temea ca eu să nu‑i iau moştenirea.

‑ Ce‑ai de gând să faci când te vei face bine?

‑ Am să fac botanică, zoologie, mineralogie, gramatică chinezească, evreiască, italenească şi sanscrită. Ştiu 64 de limbi.

‑ Cine e Poenaru care te‑a lovit?

‑ Un om bogat care are 48 de moşii, 48 de râuri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate şi care are 48 de milioane.


Aceste 4 întrebări şi 4 răspunsuri constituie un text cu cele mai ciudate simetrii cu putinţă. Că Eminescu se compară pe sine cu Matei Basarab, nu e neapărat o ciudăţenie. Am arătat, în mai multe rânduri, că Matei Basarab este voievodul preferat al ziarului Timpul, citat foarte des în teoriile sociale din anii 1880‑1883, şi mai ales în contextul polemicii cu A.D. Xenopol şi ceilalţi istorici de la Românul pe marginea lui Tudor Vladimirescu. În 1882‑1883, în plin elan creator, Eminescu proiecta înfiinţarea unei societăţi "Matei Basarab" (aşa cum era "Societatea Carpaţii", aşa cum va fi "Societatea Petru Maior" în Transilvania), ale cărei scopuri rămân consemnate în manuscrisele sale: "O organizare între români asemenea societăţii francmasonilor şi iezuiţilor şi a bisericii catolice. Pretutindeni oameni care să ţie registru de tot sufletul românesc."

citez A doua viata a lui Eminescu-Nicolae Georgescu

[cocosel]