Eminescu Ucis De Masonerie.. |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Eminescu Ucis De Masonerie.. |
14 Jan 2007, 12:47 PM
Mesaj
#1
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.933 Inscris: 20 December 06 Din: London/Bucharest Forumist Nr.: 9.114 |
..dat fiind faptul ca astazi este ziua marelui nostru poet..as dori sa incercam o astfel de dezbatere...
"Un bătrân "farmazon" (fracmason) îmi împuia capul, prin clasele de sus ale liceului, cu fel de fel de cifre şi cabale. "Numără, îmi zicea mereu, parcă vrăjit de cuvântul acesta, numără tot ce vezi, tot ce e făcut de mână de om, ca să te convingi că..." Lua suta de lei, mi‑o aşterenea pe colţul mesei şi‑mi număra chenarele (o poate face oricine, oricând): erau 48, iar în medalion se găsea Nicolae Bălcescu, emblema Paşoptismului, şi la şcoală mi se spunea, după manualele rolleriste, că revoluţia burgezo‑democratică de la 1848 abia acum se desăvârşeşte, "în anii noştri". Îmi arăta ferestrele "Poştei", clădire nouă, mi le număra şi ieşeau... 48. Un covor oltenesc expus în vitrina magazinului avea 48 de cocoşi stilizaţi. Ajunsese, în fond, să mă agaseze cu explicaţiile lui că jumătatea lui 48 este 24, treimea este 16, care înmulţit cu 4 dă 64 şi mai departe trebuie luat în "calcul" şi 12 care, e‑hei!, se adaugă şi se scade în "sistem". Pierduse, pare‑mi‑se, un proces ‑ şi‑mi număra cuvintele sentinţei: formau una din aceste cifre ciudate şi bătrânul "farmazon" (fracmason) era convins că asta înseamnă trădare, aranjament, păi sigur că da, pedeapsă... Azi au apărut şi la noi o sumedenie de cărţi despre francmasonerie, unde grămezi de mistere sunt "revelate" ‑ astfel că nu cred să mai deranjeze pe cineva observaţiile mele privind actele de mai jos. Aceste texte pot interesa, în egală măsură, pe cifratori, dar omul tehnic trebuie avizat că se află în faţa unor documente de importanţă excepţională în înţelegerea destinului lui Eminescu. Ori, e un lanţ nesfârşit de coincidenţe, ori treaba e serioasă, şi atunci e groasă de tot. Iată, mai întâi, interogatoriul lui Eminescu, în ospiciul din strada Plantelor, la 12 iunie 1889, cu trei zile înainte de moarte: ‑ Cum te cheamă? ‑ Sunt Matei Basarab, am fost rănit la cap de către Petre Poenaru, milionar, pe care regele l‑a pus să mă împuşte cu puşca umplută cu pietre de diamant cât oul de mare. ‑ Pentru ce? ‑ Pentru că eu fiind moştenitorul lui Matei Basarab, regele se temea ca eu să nu‑i iau moştenirea. ‑ Ce‑ai de gând să faci când te vei face bine? ‑ Am să fac botanică, zoologie, mineralogie, gramatică chinezească, evreiască, italenească şi sanscrită. Ştiu 64 de limbi. ‑ Cine e Poenaru care te‑a lovit? ‑ Un om bogat care are 48 de moşii, 48 de râuri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate şi care are 48 de milioane. Aceste 4 întrebări şi 4 răspunsuri constituie un text cu cele mai ciudate simetrii cu putinţă. Că Eminescu se compară pe sine cu Matei Basarab, nu e neapărat o ciudăţenie. Am arătat, în mai multe rânduri, că Matei Basarab este voievodul preferat al ziarului Timpul, citat foarte des în teoriile sociale din anii 1880‑1883, şi mai ales în contextul polemicii cu A.D. Xenopol şi ceilalţi istorici de la Românul pe marginea lui Tudor Vladimirescu. În 1882‑1883, în plin elan creator, Eminescu proiecta înfiinţarea unei societăţi "Matei Basarab" (aşa cum era "Societatea Carpaţii", aşa cum va fi "Societatea Petru Maior" în Transilvania), ale cărei scopuri rămân consemnate în manuscrisele sale: "O organizare între români asemenea societăţii francmasonilor şi iezuiţilor şi a bisericii catolice. Pretutindeni oameni care să ţie registru de tot sufletul românesc." citez A doua viata a lui Eminescu-Nicolae Georgescu -------------------- "Mă simt ca într-o barcă, singur, pe un lac necunoscut, dus de curenti din ce în ce mai departe de mal. Chiar dacă as striga "ajutor" nu m-ar auzi nimeni. Asa că prefer să tac si să cred că alunec printr-un vis. Spre ce? Habar n-am..."
Octavian Paler " Truth may seen, but cannot be : / beauty brag, but'tis not she; / truth and beauty buried be." W. S. "GIVE me women, wine, and snuff / Untill I cry out "hold, enough!" / To No. 7, just beyond the circus day / A winding-sheet, ah ME! I must be away!" John K. |
|
|
15 Jan 2007, 02:22 PM
Mesaj
#2
|
|||||||
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.933 Inscris: 20 December 06 Din: London/Bucharest Forumist Nr.: 9.114 |
...da textul este preluat ...pasajele vor apare imediat ce cineva va incepe dezbatarea...
Ca să revenim la actul cifrat din 12 iunie 1889, câteva consideraţii se impun. Acest text a fost editat prima oară de către Radu D. Rosetti în Adevărul literar şi artistic din 27 septembrie 1922, şi sunt demne de atenţie observaţiile acestuia, omise de biografii lui Eminescu. Le redăm: "Un funcţionar de la Secţia a 2‑a a Tribunalului Ilfov, aşezând arhiva, a dat peste un dosar care va interesa, desigur, pe biografii lui Eminescu, într‑un mod deosebit. E vorba de dosarul punerii sub interdicţie a marelui poet, cu numărul 645 din 1889, în care se găseşte răspunsul la interogatoriu al acestuia, precum şi raportul medico‑legal al specialiştilor numiţi de Parchetul de Ilfov să‑l ancheteze. Dându‑ne seama de discreţia cu care trebuie tratată chestiunea şi eliminând tot ce ar putea să atingă dureros pe admiratorii genialului inspirat, dăm în vileag numai ce credem de cuviinţă, lăsând altora sarcina delicată de a completa studiul medical şi psihiatric al figurii marelui dispărut, cu noile acte puse la dispoziţie. " Se ştie că Mihai Eminescu lovit, în iunie 1883 de "nemiloasa fatalitate ereditară" cum o numeşte Maiorescu în prefaţa "Poeziilor" publicate în 1890 în editura Socec, a fost internat în diferite sanatorii, atât în ţară cât şi în străinătate, şi între sfârşitul lui 1884 şi începutul lui 1889 părea vindecat, când în 1889 autorităţile sesizate de cei în drept l‑au internat din nou în spitalul <Caritas> din Bucureşti. Intre 1884‑1889 poetul era vindecat, dar, din când în când, mai mergea pe la spitale. Biografiile moderne instituiesc modelul tiranic după care "nebunia" şi‑a aşternut definitiv umbra după primul atac, cel din iunie 1883, până la moarte, iar în intervalul 1884‑1889 poetul n‑a mai creat nimic etc. "Legendele" eminesciene vorbesc, însă, până astăzi de "caiete" cu poezii ale poetului pierdute, furate, ascunse în această perioadă. Biografii săi trec sub tăcere până şi faptul că în buzunarul de la haina în care şi‑a dat duhul, în 15 iunie 1889, se aflau scrise de mâna lui poeziile "Viaţa" şi "Stelele în cer" (vor fi publicate în "Fântâna Blandusiei"), ori discută cu un relativism suspect poezia "De ce nu‑mi vii..." trimisă de Eminescu de la Mănăstirea Neamţ în ianuarie 1887, la Convorbiri Literare şi apărută în februarie. Cei care l‑au vizitat pe Eminescu la Botoşani vorbesc de o puzderie de hârtii scrise de către poet, unele luate de A.C. Cuza şi descifrate, altele luate de rudele poetului. Chiar în strada Plantelor, în mai‑iunie 1889, vizitatorii lui Eminescu bolnav vorbesc de maldăre de hârtii scrise de către el, aruncate la coş, ori măturate de femeia de serviciu. Argumentul "creativităţii" cade dintr‑un condei în faţa abundenţei de mărturii documentare şi, cu el, diagnosticul medical. Într‑adevăr, un "paralitic general", un "abulic în ultimul grad", aceştia sunt pacienţi care nu mai creeză, nu mai fac diferenţa între viaţă şi vis etc. O spune Ilarie Chendi, care a stat în gazdă pe strada Ştirbei Vodă, nr.72, pe lângă Cişmigiu, la aceeaşi adresă pe care o avusese şi Eminescu în anii '80 ai secolului trecut (vom vedea că tot acolo era sediul "Societăţii Carpaţii"). Bătrânele gazde, nişte nemţi, încep a‑şi aduce aminte: "Şi mi‑au spus, între altele, că după moartea lui Eminescu, care a avut loc în 1889, au venit la dânşii 2 domni care erau prietenii lui Eminescu şi, împachetând toată sărăcia rămasă în urma lui, au umplut 2 cufere cu cărţi şi cu manuscrise şi au plecat". Aşadar, lada cu manuscrise pe care Maiorescu o luase de la Chibici Râmneanu în 1884 avea... dublură. Pe drept se întreabă Chendi: "De la 1884, însă, când s‑a întors de la Viena, până la 1889, când a urmat catastrofa morţii lui, el a mai muncit mult. Unde sunt manuscrisele lui din acel interval?" Lipsa lor este presupusă prin logica argumentaţiei care vrea să instituie modelul unui Eminescu total inactiv ori inapt pentru creaţie, după 1883. Interogatoriul este, aşadar, luat DE CATRE judecătorul Brusan (celebrul Metru Ghiţă) (scris, "calculat" pentru cifrare) de un "Metru", adică "Maître", adică "maistru" (grad francmasonic), mai mult chiar: celebru. Radu D. Rosetti, cel care va fi atât de greu încolţit la un moment dat de polemici şi de presă, atenţionează cum poate asupra secretelor pe care le dezvăluie. Urmează documentul pe care l‑am prezentat şi noi, după care, încheierea: "în ziua de 19 iunie 1889, adică 7 zile după luarea interogatoriului, punerea sub interdicţie a lui Mihai Eminescu fiind la ordinea zilei, tribunalul, <având în vedere că moartea pacientului este cunoscută public>, dispune încheierea dosarului şi tragedia e sfârşită".
Nici nu am afirmat ca masoneria are avea asemenea detasamente pe care le instruieste si pregateste si le arunca in lupta atunci cand este nevoie...eu pun in discutie ca atat geniul creator i-a fost, luat incercand sa-l faca sa creada ca intr-adevar este nebun...cand toti prieteni ,cand toti cei care il vizitau cat si totul in jurul sau era ostil a inceput si el sa creada ca o ia razna... ..de ce s-a intamplat asta ? pentru ca era singura voce ce nu putea fi oprita prin marsavie,prin complot,prin mita ...asa cum se observa cu ceilalti oamenii politici ai vremi... Pentru ca desi i s-a cerut la un moment dat sa bata la usa templului el a refuzat insistent constient fiind ca baieztii astia lucreaza pentru asa cum spun ei cultivarea valorilor umanitatii... ..ce nebunie!!!! Ideea pe care insa o crease si stiind ca vor veni si altii alaturi de el l-a impins sa scrie foarte dur in ziar impotriva Germaniei cat in speta a ofului sau Austro-Ungaria.Crearea acelei societati Matei Basarab care sa lupte pentru idealul romanesc autentic parea o utopie dar pentru el era un stindard al luptei impotriva celor care complotesc si fac jocul din umbra (masoneria).Se stie ca societatea Junimea era de sorginte masonica..asa ca de aici fiecare poate trage singur concluziile.. Cum poti sa opresti un om care si-a dedicat toata viata literelor??? simplu.. luandu-i condeiul din mana Cum mai putea el sa incerce realizarea acelei societati cand prin faptul ca i se atribuise premiza ca este nebun implicit si toata opera sa putea fii considerata ca fiind o erezie o creatie a unui bolnav....??? Ma opresc aici pentru ca s-ar putea sa fiu foarte aprig si n-as vrea sa se interpreteze... -------------------- "Mă simt ca într-o barcă, singur, pe un lac necunoscut, dus de curenti din ce în ce mai departe de mal. Chiar dacă as striga "ajutor" nu m-ar auzi nimeni. Asa că prefer să tac si să cred că alunec printr-un vis. Spre ce? Habar n-am..."
Octavian Paler " Truth may seen, but cannot be : / beauty brag, but'tis not she; / truth and beauty buried be." W. S. "GIVE me women, wine, and snuff / Untill I cry out "hold, enough!" / To No. 7, just beyond the circus day / A winding-sheet, ah ME! I must be away!" John K. |
||||||
|
|||||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 29 May 2024 - 10:44 AM |