In Vino Veritas... Bamboocha!, [Cronica lui leirn] |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Daca doriti si dumneavoastra un Jurnal, trimiteti un mesaj in acest sens in cadrul topicului Detalii Forum.
Nou: Autorul unui jurnal are dreptul de a decide ca un mesaj scris in cadrul Jurnalului sau de catre altcineva sa fie sters. Daca doriti acest lucru, trimiteti-mi un PM cu adresa mesajului in cauza si acesta va fi sters (bineinteles, atat timp cat nu se exagereaza).
In Vino Veritas... Bamboocha!, [Cronica lui leirn] |
31 Dec 2006, 04:51 PM
Mesaj
#1
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui leirn veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.
Lectura placuta! -------------------- |
|
|
2 Mar 2007, 01:07 PM
Mesaj
#2
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.928 Inscris: 4 December 06 Forumist Nr.: 9.039 |
Aşteaptă, tremurând, palid ca cenuşa veche de o zi dintr o sobă, aşteaptă trei ore în faţa acelei debarale blestemate, te¬mându se să mai intre, temându se de mâna verde şi de ochii galbeni, din ce în ce mai sigur că tata a murit. Iar când tata revine în cameră, spre împlinirea celei de a patra ore, nu din debara, ci pe uşa dintre dormitor şi holul de la etaj – uşa DIN SPATELE lui Richard –, când se întâmplă asta, Richard alungă fantezia odată pentru totdeauna; Richard neagă fantezia; Richard refuză să aibă de a face cu fantezia, sau să trateze cu ea, sau măcar să ajungă la vreun compromis. În mod foarte simplu, s a săturat definitiv. Sare n picioare, fuge la taică său, la iubitul Morgan Sloat, şi îl îmbrăţişează atât de strâns, încât îl vor durea braţele toată săptă¬mâna. Morgan îl ridică în aer, râde şi l întreabă de ce i aşa de palid. Richard zâmbeşte şi i spune că probabil nu i a priit ceva la micul dejun, dar acum se simte mai bine şi îşi sărută tatăl pe obraz, şi i simte mirosul drag, de sudoare, amestecată cu colonie Raj. Şi, mai târziu, în aceeaşi zi, îşi ia toate cărţile de poveşti – Cărticelele Aurii, albumele cu decoruri pliante, cărţile Ştiu Să Citesc, co¬lecţia avându l ca autor pe Dr. Seuss, Cartea Zânei Verzi pentru Tineret –, le pune într o cutie, coboară cu cutia în pivniţă şi îşi spune: „Puţin mi ar păsa dac ar veni acum un cutremur, ar căsca o crăpătură în pământ şi ar înghiţi toate cărţile astea până la ultima. De fapt, ar fi o asemenea uşurare încât probabil aş râde toată ziua şi probabil aproape tot weekendul." Acest lucru nu se întâmplă, dar Richard simte o mare alinare când cărţile sunt închise în dubla beznă – bezna cutiei şi bezna pivniţei. Nu se mai uită la ele niciodată, la fel cum niciodată nu mai intră în debaraua cu uşa pliantă a tatălui său. Şi chiar dacă uneori visează că e ceva sub patul sau în debaraua lui, ceva cu ochi nătângi şi galbeni, nu se mai gândeşte nicicând la mâna aceea verde, acoperită cu ventuze, până când soseşte straniul soroc la Thayer School şi izbucneşte în lacrimi cu care nu e deprins, în braţele prietenului său Jack Sawyer.
S a săturat defînitiv. Stephen King - "The Talisman" Acest topic a fost editat de leirn: 2 Mar 2007, 01:08 PM |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 15 May 2024 - 04:53 AM |